ICCJ. Decizia nr. 4210/2011. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4210/2011
Dosar nr. 7896/1/2010
Şedinţa publică din 19 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29 septembrie 2010 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, revizuentul N.M. a solicitat revizuirea deciziei nr. 4095 din 30 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate, pronunţată în Dosarul nr. 9180/3/2007, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General.
Revizuentul a invocat dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2, 3, 5 şi 7 C. proc. civ., arătând, în esenţă, că Decizia pronunţată de instanţa de recurs este dată cu încălcarea şi nerespectarea legii şi cu interpretarea greşită a probatoriului administrat în cauză.
De asemenea, revizuentul şi-a arătat nemulţumirea legată de modul cum au fost soluţionate demersurile sale judiciare.
La termenul de judecată din 19 mai 2011, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.
Cererea de revizuire formulată de revizuentul N.M. este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Aşadar, faţă de caracterul extraordinar al acestei căi de atac, se constată că cererea de revizuire poate fi formulată numai în situaţia în care se raportează la una din cele două categorii de hotărâri judecătoreşti prevăzute de textul de lege.
În prezenta cauză, prin Decizia atacată pe calea revizuirii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat nul recursul declarat de N.M. împotriva deciziei nr. 524A din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, reţinând că reclamantul nu s-a conformat exigenţelor impuse de legiuitor pentru exerciţiul căii extraordinare de atac a recursului, în sensul că nu a indicat în cererea sa vreunul din motivele de casare şi de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să permită încadrarea lor din oficiu într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de textul de lege arătat.
Ca atare, prin această hotărâre nu s-a abordat fondul litigiului, astfel încât nu poate forma obiect al cererii de revizuire în raport de dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Aşa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă prin textul de lege arătat, şi anume aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situaţie în raport de care analizarea altor condiţii specifice reglementate de cazurile de revizuire, devine inutilă.
Faţă de cele arătate, se va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 4095 din 30 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală formulată de revizuentul N.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4239/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4208/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
