ICCJ. Decizia nr. 4246/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4246/2011
Dosar nr. 4631/109/2008
Şedinţa publică din 20 mai 2011
Asupra cauzei civile de faţă;
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 48/A din 21 aprilie 2010, a admis apelurile formulate de reclamantul P.C.A. şi de pârâţii Primarul Municipiului Piteşti şi Municipiul Piteşti, împotriva sentinţei civile nr. 280 din data de 22 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Argeş.
A schimbat în parte sentinţa, în sensul că a înlăturat de la restituirea în natură a terenului de 379 m.p. (S3) şi a acordat reclamantului despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru suprafaţa de 1.323 m.p., în loc de 944 m.p.; a menţinut în rest sentinţa.
A respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta C.N.A.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 09 decembrie 2008, reclamantul P.C.A. a formulat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Piteşti şi Municipiul Piteşti, contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 5649 din 05 noiembrie 2008, solicitând anularea acesteia şi să se dispună restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 2.112 m.p. situat în Piteşti, judeţul Argeş, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 280 din 22 decembrie 2009, a admis în parte contestaţia şi a anulat în parte dispoziţia nr. 5649 din 05 noiembrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Piteşti, constatând că notificatorul P.C.A. este îndreptăţit să i se restituie în natură următoarele suprafeţe de teren situate în Piteşti, judeţul Argeş: S2=305 m.p.; S3=379 m.p. ; S4=585 m.p. şi S5=285 m.p., astfel cum au fost identificate prin expertiza tehnică efectuată în cauză de experţii judiciari V.S. şi M.C. ce face parte integrantă din prezenta sentinţă, în total suprafaţa de 1.554 m.p. teren.
De asemenea, s-a constatat că notificatorul este îndreptăţit la despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005 pentru suprafaţa de 944 m.p. teren, în loc de suprafaţa de 2.112 m.p. teren.
Intimaţii au fost obligaţi să plătească contestatorului suma de 2.100 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin dispoziţia nr. 5649 din 05 noiembrie 2008 s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv notificatorului P.C.A., pentru terenul în suprafaţă de 2.112 m.p., situat în Piteşti, constatându-se că în Municipiul Piteşti nu au fost identificate bunuri sau servicii care pot fi oferite în compensare şi, de asemenea, că valoarea despăgubirilor primite la expropriere în anul 1967 a fost în sumă de 4.752 ROL.
Dispoziţia nr. 5649/2008 a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, iar în notificarea înaintată prin intermediul executorului judecătoresc semnatarul ei a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor băneşti.
Prin Decizia nr. 408/1967, terenul în suprafaţă de 2.112 m.p. a fost expropriat, în actul de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, reclamantul fiind individualizat, în favoarea acestuia, în ce priveşte calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, operând şi prezumţia prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Procedând la verificarea situaţiei juridice a terenului în discuţie la data de 01 ianuarie 1990 şi la data de 14 februarie 2001, experţii cauzei au stabilit că la aceleaşi date, acesta se afla în proprietate statului, că a primit afectaţiunea pentru care s-a dispus exproprierea, fiind construite pe teren, în anul 1967, blocuri.
Experţii au constatat însă că pe vechiul amplasament pot fi restituite următoarele suprafeţe de teren identificate în schiţa raportului de expertiză: S2=305 m.p. ocupată de garajele proprietarilor blocului; S3=379 m.p. îngrădită de o terţă persoană; S4=585 m.p. ocupată de garajele proprietarilor blocului şi S5=285 m.p. ocupată de platforma de gunoi pe suprafaţă de beton degradat şi garajul unui locatar.
În legătură cu construcţiile existente pe suprafeţele de teren mai sus descrise, experţii au stabilit că acestea sunt provizorii şi pot fi demontate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii după data de 01 ianuarie 1990, precum şi construcţii uşoare sau demontabile.
Nici în cadrul procedurii administrative de soluţionare a notificării, nici în cadrul procedurii judiciare, pârâţii nu au făcut dovada că terenurile identificate în raportul de expertiză prin reperele S2, S4 şi S5 sunt afectate unor amenajări de utilitate publică, inclusiv sub forma unor amenajări subterane dintre cele expres prevăzute de art. 10 pct. 3 din HG nr. 250/2007, deşi aveau această obligaţie în conformitate cu dispoziţiile art. 1169 C. civ..
În ce priveşte suprafaţa de 379 m.p., deşi s-a susţinut că acest teren se află în posesia unei terţe persoane, totuşi la dosar nu s-a depus vreun titlu de proprietate căruia legea să îi atribuie o prezumţie de legalitate.
Nu în ultimul rând, s-a observat că destinaţia actuală a terenurilor astfel cum a fost stabilită prin expertiza tehnică efectuată în cauză, exclude apartenenţa acestora la domeniul public al Municipiului Piteşti, având în vedere că în inventarul public al municipiului, aprobat şi hotărârea Consiliului Local nr. 176/2001 şi nr. 191/2001, cu această apartenenţă a fost menţionată suprafaţa de 15.000 m.p. teren sub denumirea de „spaţiu verde cartier".
De aceea, dând eficienţă principiului prevăzut de art. 9 din Legea nr. 10/2001, care prevede, ca regulă generală, faptul că „imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini" şi constatând că, potrivit probatoriului administrat în cauză, cele patru terenuri în suprafaţă totală de 1.554 m.p. nu se încadrează în categoria terenurilor afectate de amenajări de utilitate publică, în raport de dispoziţiile legale mai sus citate, precum şi prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, Tribunalul a dispus în sensul arătat.
S-a constatat că notificatorul este îndreptăţit la despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005 pentru suprafaţa de 944 m.p. teren, în loc de suprafaţa de 2.112 m.p.
Instanţa de apel a reţinut următoarele:
Cererea de intervenţie este inadmisibilă, iar apelurile formulate sunt fondate în ceea ce priveşte terenul de 379 m.p.
Cererea de intervenţie este inadmisibilă pentru că, pe de o parte, aceasta a fost făcută în apel, fiind necesară învoirea părţilor, potrivit art. 50 alin. (3) C. proc. civ., pârâţii nefiind de acord cu aceasta, iar pe de altă parte, procedura de restituire în natură sau prin măsuri reparatorii în echivalent a imobilelor preluate abuziv este o procedură specială, deschisă doar persoanei îndreptăţite la restituire în sensul art. 3 şi 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, intervenienta neavând o asemenea calitate.
Ambele apeluri formulate în cauză sunt fondate în ceea ce priveşte terenul de 379 m.p., fiind nefondate în ceea ce priveşte celelalte critici formulate.
Referitor la acest teren trebuie reţinut că, faţă de probele şi actele dosarului, precum şi recunoaşterii reclamantului făcută prin apelul său şi susţinerilor pârâţilor din apelul acestora, în sensul că terenul aparţine altei persoane, instanţa de fond a reţinut greşit că acest teren poate fi restituit în natură persoanei îndreptăţite, potrivit art. 9 şi 26 din Legea nr. 10/2001.
În aceste condiţii, acest teren nu putea fi restituit în natură reclamantului, urmând ca acesta să primească despăgubiri în condiţiile legii speciale şi pentru acest teren.
Celelalte critici din apelul reclamantului sunt nefondate, întrucât:
Prin apelul său, reclamantul arată că, alături de suprafeţele restituite deja prin sentinţa apelată, trebuia să-i fie restituite şi suprafeţele notate cu S6 şi S7 cu motivarea că nu s-a făcut dovada în cauză că acestea sunt traversate subteran de conducte de apă, canal, reţele electrice sau de telefonie.
Numai că, aşa cum rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză, aceste parcele de teren constituie spaţiu verde şi sunt incluse prin hotărârile Consiliului Local Piteşti nr. 176/2001 şi 191/2001 în inventarul public al Municipiului Piteşti, în suprafaţă totală de 15.000 m.p. teren sub denumirea „spaţiu verde cartier".
În aceste condiţii şi faţă de dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, şi cele ale art. 10 pct. 3 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 250/2007, aceste suprafeţe de teren fiind afectate de amenajări de utilitate publică ale Municipiului Piteşti, nu pot fi restituite în natură, ci prin măsuri reparatorii în echivalent în condiţiile legii speciale.
Faţă de aceste considerente, sentinţa apelată este legală în ceea ce priveşte nerestituirea suprafeţelor notate cu S6 şi S7 şi care constituie spaţiu verde.
Celelalte critici formulate prin apelul pârâţilor sunt nefondate, întrucât:
Potrivit probelor de la dosar, este cert că pe terenul de 2.112 m.p., expropriat de la autorul reclamantului, s-au edificat blocuri de locuinţe, dar, deşi terenul a primit în parte afectaţiunea pentru care s-a dispus exproprierea, în parte acesta este liber, astfel cum s-a constatat prin expertiza tehnică, putând fi restituit în natură.
În acest caz sunt aplicabile aceleaşi dispoziţii ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată la 04 aprilie 2005, potrivit cărora în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate, şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă.
Pentru ca imobilul teren expropriat să facă obiect al restituirii în natură, este necesar ca acesta să fie liber.
Or, în sensul Legii nr. 10/2001, sunt considerate libere terenurile care nu sunt afectate servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, iar lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu ocupă funcţional întreaga suprafaţă a terenului.
Ca atare, dacă suprafeţele de teren notate cu S2, S4 şi S5 nu sunt cuprinse în domeniul public, nefăcându-se dovezi în acest sens, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, rezultă că în privinţa lor trebuie să se aplice principiul prioritar al restituirii în natură.
Faţă de aceste considerente rezultă că instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt în concordanţă cu probele administrate în cauză, inclusiv expertiza tehnică efectuată în cauză, situaţie de fapt la care a făcut o aplicare corectă a legii.
Referitor la critica privind obligaţia expertului de verificare a planului urbanistic al oraşului, s-a reţinut că potrivit expertizei tehnice, expertul a verificat acest plan, concluzionând că doar o parte a terenului în litigiu este necesar bunei utilizări a construcţiilor existente în zonă, această parte a terenului fiind domeniu public, iar pe cealaltă parte de teren există construcţii provizorii.
În privinţa acestei părţi de teren, instanţa de fond a apreciat corect că sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, fiind vorba de construcţii uşoare sau demontabile şi nefăcându-se dovada, de către pârâţi, a afectării acestei părţi de teren de amenajări de utilitate publică în sensul art. 10 pct. 3 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 250/2007.
Împotriva acestei decizii au formulat cereri de recurs reclamantul P.C.A. şi pârâţii Primarul Municipiului Piteşti şi Municipiul Piteşti.
1. Reclamantul P.C.A. a criticat Decizia, pentru următoarele motive:
Se impune a i se restitui în natură şi suprafeţele de S6 de 590 m.p. şi S7 de 347 m.p., care exced unei bune utilizări a blocurilor de locuinţe apropiate, nu sunt afectate de nicio investiţie sau detaliu de sistematizare, nu sunt domeniu public şi au destinaţia de spaţiu verde.
2. Pârâţii au criticat Decizia, pentru următoarele motive:
Terenul solicitat este ocupat în întregime de construcţiile blocurilor, precum şi de zona funcţională aferentă acestora.
Nu s-au avut în vedere apărările referitoare la concluziile raportului de expertiză: contradicţia dintre concluzia în sensul că terenul în litigiu a primit în totalitate afectaţiunea pentru care a fost dispusă exproprierea şi cea prin care se susţine că există totuşi anumite suprafeţe de teren care pot fi restituite în natură.
Suprafeţele restituite în natură, potrivit concluziilor aceluiaşi expert, sunt ocupate de garajele proprietarilor din bloc şi de o platformă betonată, cu destinaţia de platformă de gunoi.
S-a avut în vedere, la momentul preluării imobilului în litigiu, nu numai edificarea de blocuri de locuinţe, ci şi constituirea unei zone funcţionale a acestora, ceea ce înseamnă detalii de sistematizare şi lucrări de utilitate publică ce conduc la buna utilizare a blocurilor respective de către locatari.
Expertul trebuia să clarifice obiectivul fixat de instanţă, de a verifica Planul Urbanistic General al Municipiului Piteşti şi, evidenţiind în schiţă imobilul, să verifice zona funcţională a blocului. Chiar dacă expertul nu s-a conformat, a răspuns cerinţelor prin concluzia prin care susţine că pe terenul în litigiu s-au construit blocurile, sens în care terenul a primit în totalitate afectaţiunea pentru care s-a dispus exproprierea.
Aceeaşi concluzie urmează a fi avută în vedere şi cu privire la faptul că expertul avea obligaţia să stabilească în ce măsură eventualele reţele de distribuţie afectează terenul în litigiu, cu obţinerea informaţilor necesare de la instituţiile în cauză.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, în considerarea celor ce succed:
1. Recursul declarat de reclamant.
Pentru respingerea apelului reclamantului, cu referire la suprafeţele S6 şi S7, instanţa de apel a făcut referiri la art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, reţinând că acestea sunt afectate de amenajări de utilitate publică, constituind spaţii verzi, şi la art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi aprobate prin HG nr. 250/2007 care include în sintagma „amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale" şi amenajările de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit.
Faţă de destinaţia suprafeţelor de teren în discuţie, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, ceea ce face să nu fie incidente în cauză dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
2. Recursul declarat de pârâţi.
Cu referire inclusiv la raportul de expertiză efectuat în cauză, probă ce nu poate fi reapreciată în recurs din perspectiva art. 304 C. proc. civ., instanţa de apel a reţinut că s-a verificat planul urbanistic al oraşului, constatându-se că doar o parte a trenului în litigiu este necesară bunei funcţionări a construcţiilor existente în zonă, pe cealaltă parte aflându-se construcţii provizorii, uşoare sau demontabile, nefăcându-se dovezi de către pârâţi în sensul afectării acestei părţi de teren de amenajări de utilitate publică, în sensul art. 10 alin. (3) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 250/2007.
La această situaţie de fapt s-au aplicat corect dispoziţiile legale incidente, respectiv art. 11 alin. (3) cu referire la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, care sunt în sensul că se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii uşoare sau demontabile.
Contradicţia imputată relativ la raportul de expertiză a fost înlăturată de instanţa de apel prin confirmarea situaţiei de fapt stabilită de prima instanţă, cu referire la probele administrate în cauză, iar reaprecierea acesteia nu este posibilă în faţa instanţei de recurs.
În faţa instanţei de recurs, pârâţii au depus în cadrul probei cu acte, cu aplicarea art. 305 C. proc. civ. , relaţii de la SC D.S. SA – din schiţa ataşată reieşind că reţeaua de distribuţie este la stradă, de la SC T.C.C. SA – din a cărei schiţă rezultă o reţea secundară de termoficare, de la SC R. SA – în care se arată că deţine instalaţie de telecomunicaţii (cu privire la care s-ar putea lua măsuri de modificare a locaţiei), precum şi de la SC A.C. SA cu traseele conductelor de apă potabilă şi canalizare (care afectează într-o mică măsură S4 restituit în natură).
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate nici criticile formulate de către pârâţi din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă aplicarea şi a art. 312 alin. (1) C. proc. civ., şi să dispună respingerea recursurilor formulate în cauză, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul P.C.A. şi de pârâţii Primarul Municipiului Piteşti şi Municipiul Piteşti împotriva deciziei nr. 48/A din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4247/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4244/2011. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
