ICCJ. Decizia nr. 4348/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.4348/2011
Dosar nr. 7890/101/2009
Şedinţa publică din 24 mai 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la data de 05 noiembrie 2009, reclamanta O.E. a chemat în judecată Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestuia, de a-i acorda despăgubiri în valoare de 500.000 euro (sau echivalentul în RON la data plăţii), pentru prejudiciul moral suferit, ca urmare a stabilirii domiciliului forţat, în perioada 18 iunie 1951-24 februarie 1956, în localitatea Zagna Vădeni, judeţul Brăila.
În motivarea acţiunii, întemeiată în drept, pe dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 221/2009, reclamanta a arătat că pe o perioadă de 4 ani şi 8 luni i s-a stabilit domiciliu forţat de către organele de Securitate, fiind supusă, astfel, unor condiţii inumane de trai împreună cu familia sa.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice (D.G.F.P. Mehedinţi) a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, întrucât pot solicita despăgubiri pentru repararea prejudiciilor morale, numai persoanele condamnate politic, nu şi persoanele cărora li s-au aplicat măsuri administrative.
Prin sentinţa civilă nr. 18 din 11 ianuarie 2010, Tribunalul Mehedinţi a respins acţiunea, cu motivarea că, pe de o parte, prin hotărârea nr. 375 din 22 august 1990 a Comisiei pentru aplicarea Decretului-Lege nr. 118/1990, reclamantei i-a fost acordată o indemnizaţie lunară de 936 RON, beneficiind de drepturile stabilite de dispoziţiile art. 3 şi 4 din acest decret, iar, pe de altă parte, din interpretarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, rezultă că legiuitorul a făcut distincţie, sub aspectul acordării daunelor morale, între acele persoanele care au fost condamnate politic şi cele cărora li s-au aplicat măsurile administrative cu caracter politic, prevăzute de actul normativ sus-menţionat.
Împotriva sentinţei Tribunalului a declarat apel, reclamanta O.E., criticând-o pentru nelegalitate, în raport de interpretarea eronată dată de instanţa de fond, prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, în sensul că, dispoziţiile legale sus-menţionate trebuie interpretate ca fiind aplicabile atât persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic, în perioada de referinţă, cât şi acelora cărora li s-au aplicat măsurile administrative cu caracter politic.
Apelanta-reclamantă a susţinut că poate solicita măsuri reparatorii, reprezentând despăgubiri materiale şi morale, potrivit art. 5 alin. (1) din lege, orice persoană prevăzută expres în categoria celor determinate de acest text de lege, intenţia legiuitorului nefiind aceea de a înlătura de la beneficiul legii, persoanele cărora li s-au aplicat măsuri administrative cu caracter politic şi a arătat în cuprinsul motivelor de apel, că măsura administrativă a dislocării şi stabilirii domiciliului obligatoriu este prevăzută de dispoziţiile art. 3 din actul normativ menţionat.
Reclamanta a adus critici referitoare la interpretarea greşită a legii, şi în ceea ce priveşte raţionamentul instanţei de fond, potrivit căruia, dacă reclamanta a beneficiat deja de măsurile reparatorii, acordate în baza Decretului-Lege nr. 118/1990, aceasta este înlăturată de la beneficiul noului act normativ, respectiv Legea nr. 221/2009, motivarea Tribunalului fiind în vădită contradicţie cu dispoziţiile art. 5 alin. (4) din lege.
Prin încheierea din 05 mai 2010, instanţa de apel a dispus introducerea în cauză a unicei moştenitoarei O.E.L., autoarea sa, reclamanta O.E., decedând la data de 17 ianuarie 2010.
Prin Decizia nr. 194 din 16 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de reclamanta O.E. şi continuat de moştenitoarea acesteia, O.E.L., a desfiinţat sentinţa instanţei de fond şi a trimis cauza spre rejudecare, Tribunalului Mehedinţi.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989 are un caracter de complinire, de completare a cadrului legislativ referitor la acordarea reparaţiilor morale şi materiale, stabilit prin Decretul-Lege nr. 118/1990 şi OUG nr. 214/2009.
Pornind de la raţiunea legii, din economia generală a textelor cuprinse în Legea nr. 221/2009, din interpretarea logică şi teleologică a acestora, rezultă că toate persoanele, atât cele condamnate politic, cât şi cele care au suferit măsuri administrative cu caracter politic, beneficiază, deopotrivă, de despăgubirile cuprinse în dispoziţiile art. 5 alin. (1) din acest act normativ.
Dacă legiuitorul ar fi intenţionat să excludă în mod categoric, de la despăgubiri pentru prejudiciul moral, persoanele cărora li s-au aplicat măsuri politice administrative, pornind aprioric de la premisa că cele două acte normative anterioare au fost de natură să repare în totalitate, sub acest aspect, nedreptăţile făcute, ar fi folosit ca tehnică legislativă, acelaşi procedeu utilizat la redactarea art. 5 alin. (1) lit. b) din lege.
Potrivit acestei dispoziţii, se acordă despăgubiri materiale pentru bunuri confiscate, dacă nu au fost restituite sau nu s-au obţinut anterior despăgubiri în echivalent, în scopul evitării unei duble reparaţii.
Or, evitarea unei duble reparaţii este valabilă, atât în privinţa prejudiciului material, cât şi a celui moral, iar nerepararea adecvată a celui moral reclamă o solicitare, în acest sens, în condiţiile noii legi.
Instanţa de apel a concluzionat în considerentele sale, că persoanele faţă de care s-au luat măsuri administrative cu caracter politic sunt îndreptăţite la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, la determinarea căruia se ţine seama şi de măsurile reparatorii, deja acordate, ca efect al celor două acte normative, Decretul-Lege nr. 118/1990 şi OUG nr. 214/1999.
În raport de soluţia instanţei de fond, care a exclus de la beneficiul măsurilor reparatorii, categoria persoanelor prevăzute în teza a II-a alin. (1) al art. 5 din Legea nr. 221/2009 (anume „persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic"), instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., trimiţând cauza spre rejudecare, Tribunalului.
Împotriva deciziei nr. 194 din 16 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice (D.G.F.P Mehedinţi), fără a-l motiva în drept.
Recurentul-pârât critică Decizia, în sensul că instanţa de apel, în mod greşit, a aplicat prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., când a constatat că Tribunalul a soluţionat acţiunea fără o cercetare pe fond, şi a admis apelul reclamantei, desfiinţând sentinţa Tribunalului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, Tribunalului Mehedinţi.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:
Deşi recursul nu a fost întemeiat în drept, din conţinutul criticilor expuse de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Mehedinţi, instanţa constată că acestea pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel a încălcat sau aplicat greşit prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
În redactarea textului procedural evocat „în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe".
Or, reţinând că persoanelor cărora li s-au aplicat măsurile administrative cu caracter politic, deci care nu au fost condamnate, sunt excluse de la beneficiul Legii nr. 221/2009, prima instanţă nu a evocat fondul, nu a cercetat pricina sub aspectul stabilirii, întinderii şi cuantificării prejudiciului moral, obiectul învestirii reclamantei fiind acela al obligării pârâtului la plata sumei de 500.000 euro, cu titlul de daune morale.
Este de observat că, în această situaţie, corect a apreciat instanţa de apel că sunt incidente dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., soluţia pronunţată de instanţa de control judiciar, a admiterii apelului declarat de reclamantă şi desfiinţării sentinţei Tribunalului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond este cea legală.
Legalitatea soluţiei corespunde respectării dublului grad de jurisdicţie, exprimat în intenţia părţilor de a beneficia, în mod real de căile de atac, deoarece, este posibil ca printr-o primă judecată şi o a doua, fără cercetarea fondului, partea să nu se bucure de acest beneficiu, dacă nu se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.
În speţa dedusă judecăţii, întrucât prima instanţă a respins cererea reclamantei, fără a examina cauza pe fond, trimiterea acesteia Tribunalului, ca efect al admiterii apelului este expresia interpretării corecte de către instanţa de apel a dispoziţiilor prevăzut de art. 297 alin. (1) C. proc. civ., aşa încât, Înalta Curte va respinge, conform art. 312 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice - D.G.F.P. Mehedinţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - D.G.F.P. Mehedinţi, împotriva deciziei nr. 194/A din 16 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4347/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4343/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
