ICCJ. Decizia nr. 4347/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4347/2011
Dosar nr. 6406/108/2009
Şedinţa publică din 24 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 65 din 10 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia civilă, a fost admisă acţiunea formulată, în temeiul Legii nr. 221/2009, de reclamantul P.G. şi a fost obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice să-i plătească acestuia suma de 25.000 euro sau echivalentul în RON la cursul B.N.R. la data plăţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost condamnat la 5 ani închisoare şi degradarea militară, pentru complicitate la infracţiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste, că acesta a fost pus în libertate la 30 august 1984 şi că prin această condamnare cu caracter politic i-a fost cauzat un prejudiciu material şi moral, ceea ce atrage îndreptăţirea sa la acordare de despăgubiri, în condiţiile Legii nr. 221/2009.
Apelul declarat de pârât împotriva sentinţei Tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 165/A din 20 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs D.G.F.P. Arad, în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, încadrându-l în prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 304 pct. 8 şi 9 din acelaşi cod şi solicitând, în principal, casarea deciziei, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii.
Prin motivele de recurs s-a arătat că Ministerul Finanţelor Publice nu a fost legal citat la sediul său din Bucureşti; că în hotărârea de condamnare nu a fost trecută menţiunea caracterului politic al pedepsei penale; că se impunea reconstituirea dosarului penal; că reclamantul beneficiază de facilităţi în baza Decretului-Lege nr. 118/1990; că prin OUG nr. 62/2010 s-a stabilit că pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare pot fi acordate despăgubiri în cuantum de până la 10.000 euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic şi că instanţele au stabilit un cuantum al despăgubirilor exagerat de mare, ignorând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Recursul este parţial fondat.
Critica referitoare la nelegala citare a Ministerului Finanţelor Publice este neîntemeiată, deoarece, acesta a fost citat la adresa indicată în cererea de apel şi anume, la sediul D.G.F.P. Arad, care a declarat apelul în nume propriu şi în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, astfel cum a fost indicat şi în cererea de recurs.
Reconstituirea dosarului penal nu era necesară, deoarece la dosarul instanţei de apel se află sentinţa penală nr. 72 din 06 aprilie 1984, pronunţată de Tribunalul Militar Timişoara, rămasă definitivă prin Decizia nr. 198 din 14 mai 1984 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, prin care reclamantul a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste.
Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunţată în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, pentru fapte săvârşite înainte de data de 06 martie 1945 sau după această dată şi care au avut drept scop împotrivirea faţă de regimul totalitar instaurat la data de 06 martie 1945.
Or, condamnarea reclamantului pentru complicitate la infracţiune de propagandă împotriva orânduirii socialiste are, conform acestui text de lege, caracter politic, astfel că sunt neîntemeiate şi criticile vizând aceste aspecte.
Nefondat este şi motivul de recurs privitor la facilităţile de care beneficiază reclamantul în baza Decretului-Lege nr. 118/1990, deoarece, conform art. 5 alin. (4) din Legea nr. 221/2009, această lege se aplică şi persoanelor cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute în decretul-lege menţionat.
Fondate sunt însă celelalte critici.
La data pronunţării deciziei Curţii de apel – 20 mai 2010, Curtea Constituţională nu se pronunţase asupra excepţiei de neconstituţionalitate ale dispoziţiilor art. 1 pct. 1 şi art. 2 din OUG nr. 62/2010, deci erau aplicabile prevederile acestei ordonanţe privind plafonarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare la suma de până la 10.000 euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic, or instanţele au acordat o sumă ce depăşeşte această limită.
Doctrina şi jurisprudenţa au consacrat anumite criterii pentru cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral, cum este echitatea, criterii ce decurg din principiul reparării integrale a prejudiciului.
În termenii Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, criteriul echităţii în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar, în acelaşi timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului şi nici venituri nejustificate pentru victime.
Curtea va constata că suma de 5.000 euro reflectă menţinerea echilibrului în raport cu prejudiciul moral suferit de reclamant, având în vedere că din condamnarea de 5 ani închisoare, reclamantul nu a executat decât 7 luni închisoare, întrucât a beneficiat de Decretul de graţiere nr. 290/1984.
În consecinţă, conform art. 314 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, a fi modificată Decizia Curţii de apel, în sensul admiterii apelului declarat de pârât, a fi schimbată în parte sentinţa Tribunalului în privinţa cuantumului daunelor morale la suma de 5.000 euro şi a fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Arad împotriva deciziei nr. 165/A din 20 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Modifică Decizia recurată, în sensul că admite apelul declarat de pârât împotriva sentinţei civile nr. 65 din 10 februarie 2010 a Tribunalului Arad.
Schimbă în parte sentinţa, în sensul că stabileşte cuantumul daunelor morale la 5.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii efective.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4355/2011. Civil. Conflict de muncă.... | ICCJ. Decizia nr. 4348/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
