ICCJ. Decizia nr. 4309/2011. Civil. Dizolvare persoana juridică. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.4309/2011
Dosar nr. 5650/1/2010
Şedinţa publică din 23 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5650 din 125 iunie 2010, revizuenta Sindicatul pentru Drepturile Salariaţilor din Societatea Naţională de Radiocomunicaţii Bucureşti, a solicitat revizuirea deciziei nr. 3487 din 03 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, indicând dispoziţiile art. 322-328 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire se arată că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, respectiv asupra legalităţii funcţionării Federaţiei Sindicatelor din Radiocomunicaţii în raport cu prevederile art. 56 din Legea nr. 54/2003, prin care s-a dispus „la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 54/1991, cu privire la sindicate, publicată în M. Of. al României Partea I nr. 164/07.08.1991, precum şi orice alte dispoziţii contrare", dispoziţii de care Decizia nr. 553/2009 a Curţii de Apel, a ţinut cont, dovedind funcţionarea nelegală a federaţiei.
În acelaşi sens se susţine că instanţa a admis ca o persoană juridică constituită şi fiinţând sub imperiul unei legi organice, să fiinţeze neschimbată, chiar după 12 ani când legea este integral abrogată, iar noua lege organică dispune condiţii noi de constituire şi funcţionare a respectivelor persoanei juridice.
Se arată că Decizia supusă revizuirii nu a dovedit legalitatea funcţionării Federaţiei Sindicatelor din Radiocomunicaţii şi nu s-a pronunţat nici faţă de această cerere soluţionată corect prin Decizia nr. 553/2009 a Curţii de Apel.
Revizuenta susţine că instanţa a dat mai mult recurentei Federaţia Sindicatelor din Radiocomunicaţii decât s-a cerut, prin depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.
În acest sens se susţine că instanţa de recurs a statuat că nu poate fi admis „că intenţia legiuitorului a fost aceea ca de la intrarea în vigoare a noii legi, toate federaţiile sindicale care nu sunt formate din organizaţii sindicale constituite la nivelul unor unităţi cu personalitate juridică diferită, să fie dizolvate".
Susţine revizuenta că hotărârea revizuită nu are la baza motivării punctul de vedere al legiuitorului formulat oficial astfel că, unde legea nu distinge nici instanţa nu putea să o facă, astfel că instanţa de recurs şi-a atribuit prerogative ale legiuitorului.
În acelaşi sens se arată că instanţei de recurs nu i s-a cerut să îi dea recurentei mai mult decât îi permit atribuţiile puterii judecătoreşti.
Revizuenta susţine că instanţa de recurs a dat recurentei mai mult decât s-a cerut şi în sensul că „nu pot fi primite susţinerile formulate de intimat prin întâmpinare, vizând viciile hotărârii prin care a fost înregistrată Federaţia Sindicatelor din Radiocomunicaţii".
Revizuenta a susţinut principiul disponibilităţii învederând că instanţa a încălcat cadrul legal stabilit de către reclamantă.
Cu toate că revizuenta nu a contestat dreptul la asociere a sindicatelor, ci a solicitat numai folosirea lui în condiţiile prevăzute de lege, instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut.
Referitor la noţiunea de unitate se arată că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unor lucruri cerute de partea adversă susţinând că cererea excede conţinutului textului de lege invocat.
Cu toate că niciuna dintre părţi nu s-a referit la conţinutul de organizaţii sindicale, deşi acest lucru nu s-a cerut, instanţa s-a pronunţat asupra acestei noţiuni, în sens juridic procedând la separarea acestei noţiuni de noţiunea de federaţie sindicală.
În final, revizuenta mai arată că, deşi în întâmpinarea pe care a depus-o vis-a-vis de cererea de intervenţie admisă a invocat excepţia lipsei de interes prin hotărârea instanţei de recurs, instanţa nu s-a pronunţat asupra respingerii excepţiei lipsei de interes a celor 873 de intervenienţi, astfel că nu s-a pronunţat asupra unei cererii formulate de către una dintre părţi.
Prin întâmpinarea formulată de intimata Federaţia Sindicatelor din Radiotelecomunicaţii a fost invocată excepţia nulităţii cererii de revizuire, având în vedere că motivarea acesteia s-a făcut în afara termenului de o lună de la pronunţare prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., solicitând în principal admiterea excepţiei, iar în subsidiar s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
Examinând cererea de revizuire, se reţin următoarele:
Prin Decizia nr. 3487 din 03 iunie 2010, a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală:
- A fost admis recursul declarat de pârâta Federaţia Sindicatelor din Radiocomunicaţii împotriva deciziei nr. 553 din 05 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul recurentei-pârâte.
- A fost modificată Decizia în sensul că a fost respins apelul declarat de Sindicatul pentru Drepturile Salariaţilor din Societatea Naţională de Radiocomunicaţii împotriva sentinţei civile nr. 469 din 01 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca nefondat.
- A fost obligat intimatul-reclamant Sindicatul pentru Drepturile Salariaţilor din Societatea Naţională de Radiocomunicaţii la plata sumei de 30.555 RON, cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă Federaţia Sindicatelor din Radiocomunicaţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut că Federaţia Sindicatelor din Radiocomunicaţii a fost înregistrată ca persoană juridică prin sentinţa civilă nr. 4/1991 a Tribunalului Bucureşti, fiind înscrisă în registrul special al acestei instanţe. Federaţia cuprinde în structura sa patru organizaţii sindicale, respectiv Sindicatul Liber DRTv Bucureşti, Sindicatul Liber DRTv Cluj, Sindicatul Liber DRTv Iaşi şi Sindicatul Liber DRTv Timişoara, fiecare din această organizaţie sindicală fiind, la rândul său, înregistrată ca persoană juridică în baza unei hotărâri judecătoreşti.
Petentul susţine funcţionarea ilegală a federaţiei, solicitând dizolvarea ei pentru încălcarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 54/2003.
La data înfiinţării Federaţiei, legea în vigoare - Legea nr. 54/1991 - prevedea la art. 42 că „două sau mai multe sindicate din aceeaşi ramură de activitate sau profesie se pot asocia în vederea constituirii unei federaţii profesionale".
Acest act normativ a fost expres abrogat prin art. 56 al Legii nr. 54/2003. Totodată, legea nouă aplicabilă în materie, a prevăzut că „două sau mai multe organizaţii sindicale constituite la nivelul unor unităţi diferite din aceeaşi ramura de activitate sau profesiune se pot asocia în vederea constituirii unei federaţii sindicale".
Pornind de la interpretarea ce ar trebui dată, în opinia reclamantului, noţiunii de „unitate" folosită de legiuitor în cuprinsul textul de lege menţionat, prin cererea de chemare în judecată se susţine că Federaţia Sindicatelor din Radiocomunicaţii funcţionează ilegal, fiind constituită din organizaţii sindicale din aceeaşi unitate, respectiv Societatea Naţională de Radiocomunicaţii, iar nu din unităţi diferite în sensul noii legi a sindicatelor. Cum, susţine reclamantul, recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută la art. 55 din Legea nr. 54/2003 şi anume aceea de a-şi pune de acord statutul propriu cu prevederile noii legi, sancţiunea care intervine este dizolvarea, urmând ca aceasta să fie constatată prin hotărâre judecătorească.
Pretenţiile petentului au fost în mod greşit apreciate ca fiind fondate prin Decizia pronunţată de instanţa de apel.
Într-adevăr, potrivit art. 55 din Legea nr. 54/2003, în termen de 90 de zile de la data publicării legii în M. Of., „organizaţiile sindicale" existente la data intrării în vigoare a legii vor pune de acord statutele proprii cu prevederile acesteia.
Textul invocat de petent are în vedere, aşa cum în mod expres o dispune, „organizaţiile sindicale", pentru aceste subiecte de drept, legiuitorul instituind obligaţia de a-şi pune de acord statutele proprii cu prevederile noii legi. Legiuitorul nu face însă referire la federaţiile sindicale, subiecte de drept distincte de organizaţiile sindicale care le compun şi, prin urmare, aplicarea în cauză a textului de lege unui subiect de drept, pe care norma legală nu-l vizează, ar excede voinţei legiuitorului.
În plus, aplicarea prevederilor menţionate anterior în ceea ce priveşte o federaţie sindicală ar fi una nelegală şi pentru că, aşa cum susţine şi recurenta prin motivele de recurs, Federaţia Sindicatelor din Radiocomunicaţii funcţionează legal.
În interpretarea pe care petentul o propune noţiunii de unitate din cuprinsul art. 41 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 (interpretare însuşită de instanţa de apel), aplicarea prevederilor art. 55 din acelaşi act normativ, respectiv adaptarea statului federaţiei la noile prevederi legale, nu ar fi realizabilă. Admiţând că organizaţiile sindicale ce compun Federaţia Sindicatelor din Radiocomunicaţii ar funcţiona, aşa cum susţine reclamantul, la nivelul unei singure unităţi şi având în vedere că noile reglementări impun condiţia ca o federaţie sindicală să fie formată din două sau mai multe organizaţii sindicale constituite la nivelul unor unităţi diferite, pentru recurentă nu ar exista posibilitatea adaptării statului. Interpretarea propusă de reclamant şi îmbrăţişată de instanţa de apel ar determina dizolvarea federaţiei pentru imposibilitatea de plano a acesteia de a respecta prevederile art. 55 din Legea nr. 54/2003, ar conduce la situaţia la care federaţia sindicală să nu mai poată exista ca subiect de drept. Aceasta deoarece nu există posibilitatea ca federaţia să-şi păstreze actuala componenţă sub aspectul organizaţiilor sindicale ce o compun şi, în acelaşi timp, să-şi adapteze statutul pentru respectarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Lege, în sensul dat de instanţa de apel acestor din urmă norme legale.
Prin urmare, dacă ar fi respectată obligaţia de a-şi adapta statutul noilor prevederi legale şi dacă aceste prevederi legale ar fi interpretate în sensul că o federaţie poate fi alcătuită din organizaţii sindicale constituite la nivelul unor unităţi juridice distincte, atunci pentru recurenta Federaţia Sindicatelor din Radiocomunicaţii nu ar exista decât posibilitatea dizolvării, actuala sa compunere nefiind conformă noilor reglementări în interpretarea dată de instanţa de apel acestora, sau obligaţia de a atrage în compunerea sa cel puţin o nouă organizaţie sindicală, constituită la nivelul unei alte unităţi cu personalitate juridică.
Aceste modalităţi de respectare a prevederilor legale nu pot fi primite, ele atrăgând încălcarea unor principii de drept şi fiind contrare scopului urmărit de legiuitor.
Astfel, nu se poate admite că intenţia legiuitorului a fost aceea ca, de la intrarea în vigoare a noii legi, toate federaţiile sindicale care nu sunt formate din organizaţii sindicale constituite la nivelul unor unităţi cu personalitate juridică diferite, să fie dizolvate.
Recurenta a dobândit personalitate juridică în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ale cărei efecte nu pot fi înlăturate prin instituirea unor condiţii noi de acordare a personalităţii juridice, care nu erau legal reglementate la data pronunţării acelei hotărâri judecătoreşti.
În plus, dreptul la asociere al subiectelor de drept care compun federaţia, reglementat constituţional şi respectat prin hotărârea judecătorească de înfiinţare a federaţiei nu poate fi încălcat prin obligarea federaţiei la dizolvare sau obligarea organizaţiilor sindicale ce o compun la asociere cu alte organizaţii sindicale în situaţia în care, la data constituirii federaţiei o astfel de asociere nu s-a dorit şi nici nu era legal obligatorie.
Legea trebuie interpretată în sensul aplicării sale şi, în respectarea în cauză a acestui principiu, precum şi a aceluia al interpretării sistematice a dispoziţiilor legale, trebuie admis că prevederile art. 41 din Legea nr. 54/2003 care instituie condiţii de fond pentru constituirea unei federaţii sindicale, indiferent de interpretarea dată noţiunii de unitate din cuprinsul alin. (2) al art. 41, sunt aplicabile acelor federaţii care doresc să dobândească personalitate juridică după intrarea în vigoare a Legii nr. 54/2003. Tocmai de aceea, art. 42 prevede, în continuare, condiţiile formale pe care federaţiile constituite conform art. 41 din lege trebuie să le îndeplinească pentru a dobândi personalitate juridică, iar nu pentru a-şi continua activitatea, excluzând astfel federaţiile sindicale care au dobândit deja personalitate juridică până la intrarea în vigoare a legii.
Adaptarea statutelor existente la noile prevederi legale, obligaţie reglementată prin art. 55 din Lege, nu poate avea ca obiect decât acele prevederi statutare care pot fi modificate fără ca prin aceasta să fie afectată existenţa subiectului de drept căruia, prin hotărâre judecătorească anterioară, i s-a recunoscut personalitatea juridică.
De aceea, interpretarea prevederilor art. 41 alin. (2) şi art. 55 din Legea nr. 54/2003, în sensul reţinut de instanţa de apel nu este legală în cazul recurentei, federaţie sindicală a cărei personalitate juridică a fost acordată prin hotărâre judecătorească anterior intrării în vigoare a acestei legi.
Susţinerile formulate de intimat prin întâmpinare vizând viciile hotărârii prin care a fost înregistrată Federaţia Sindicatelor din Radiocomunicaţii şi ale hotărârilor prin care au fost admise cererile de modificare a statutului, nu pot fi primite, ele putând fi invocate numai în căile de atac exercitate împotriva respectivelor hotărâri.
În baza art. 274 C. proc. civ., intimatul-reclamant Sindicatul pentru Drepturile Salariaţilor din Societatea Naţională de Radiocomunicaţii a fost obligat la plata sumei de 30.555 RON, cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă Federaţia Sindicatelor din Radiocomunicaţii, reprezentând onorariul de avocat.
Cererea de revizuire va fi analizată în primul rând sub aspectul excepţiilor invocate.
Conform art. 137 C. proc. civ., „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi a excepţiilor de fond care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii".
Intimata în cauză a invocat excepţia nulităţii cererii de revizuire având în vedere că motivarea acesteia s-a făcut în afara termenului de o lună de la pronunţare prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Este adevărat că potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. se prevede că termenul de revizuire este de o lună şi se socoteşte în cazul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., ca în speţa de faţă, de la comunicarea hotărârii definitive, fără să prevadă în cazul nerespectării acestui termen sancţiunea nulităţii pentru nemotivare.
De fapt, în şedinţa din 23 mai 2011, când a fost pusă în discuţia părţilor această excepţie, reprezentantul intimatei a învederat că de fapt excepţia invocată este cea de tardivitate a cererii de revizuire, în raport de dispoziţiile art. 324 C. proc. civ., când reprezentantul revizuentului a arătat că motivarea este formulată în urma diligenţelor depuse pentru obţinerea deciziei revizuite şi că motivarea a depus-o în raport de obţinerea acestei hotărâri, considerând că este motivată în termen.
În condiţiile arătate, reţinându-se că art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu prevede sancţiunea nulităţii revizuirii pentru nemotivarea în termenul de o lună a cererii de revizuire, urmează să respingă excepţia invocată.
Referitor la soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., se reţine că cererea este nefondată în raport de cele ce urmează:
Revizuirea este o cale de atac extraordinară de retractare care urmăreşte înlăturarea unor situaţii excepţionale ce au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.
Art. 322 pct. 2 C. proc. civ. prevede că „instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori a dat mai mult decât s-a cerut".
Nemulţumirea revizuentului exprimată faţă de pretinsa depăşire de către instanţa de recurs a limitelor motivelor de recurs cu care a fost învestită, nu poate constitui obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac, prin prisma motivului prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., care în speţă are în vedere pronunţarea instanţei extra petita în raport de pretenţiile deduse judecăţii – care alcătuiesc fondul cauzei – şi nu în raport de motivele pentru care se exercită o cale de atac.
Prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., nu se pot aplica în speţa de faţă, deoarece instanţa de recurs nu a depăşit limitele obiectului acţiunii sau al celorlalte cererii accesorii, pronunţându-se asupra acţiunii deduse judecăţii.
Acest motiv este nefondat şi poate fi invocat atunci când, dintr-o eroare, instanţa nu a soluţionat o cerere cu care a fost legal învestită. Prin „lucru cert" trebuie să se înţeleagă numai cererile care au format obiectul unui litigiu dedus judecăţii şi care a determinat cadrul şi limitele acestuia.
Eventuala nepronunţare a instanţei de recurs asupra unor excepţii invocate pe parcursul soluţionării unei cauze, nu echivalează cu nepronunţarea instanţei asupra unui lucru cert, în sensul avut în vedere de legiuitor prin dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., întrucât excepţiile invocate în cursul procesului civil nu reprezintă cereri principale formulate în proces, ci doar mijloace de apărare folosite cu scopul tergiversării soluţionării cauzei.
Federaţia Sindicatelor din Radiocomunicaţii a fost înregistrată ca persoană juridică prin sentinţa civilă nr. 4/1991 a Tribunalului Bucureşti, fiind înscrisă în registrul special al acestei instanţe, cuprinzând în structura sa 4 organizaţii sindicale, fiecare organizaţie fiind la rândul său înregistrată ca persoană juridică în baza unei hotărâri judecătoreşti.
Revizuientul a susţinut că federaţia funcţionează ilegal şi a solicitat dizolvarea ei pentru încălcarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 54/2003.
Trebuie observat că această federaţie a fost înfiinţată în temeiul Legii nr. 54/1991, care a prevăzut în art. 42 că „două sau mai multe sindicate din aceeaşi ramură de activitate sau profesie se pot asocia în vederea constituirii unei federaţii profesionale".
Astfel, instanţa de recurs a reţinut corect că pretenţiile revizuientei de faţă au fost greşit apreciate ca fondate, prin Decizia instanţei de apel.
Textul pe care revizuienta l-a invocat are în vedere „organizaţiile sindicale pentru care legiuitorul a instituit obligaţia de a-şi pune de acord statutele proprii cu prevederile noii legi."
Se impune a fi reţinut că legiuitorul nu a făcut referire la federaţiile sindicale ca subiecte de drept distincte de organizaţiile sindicale care le compun, astfel că aplicarea în cauză a textului de lege unui subiect de drept pe care legea nu îl vizează, excede voinţei legiuitorului.
Instanţa, corect a reţinut că nu se poate admite că intenţia legiuitorului a fost aceea ca de la intrarea în vigoare a noii legi, toate federaţiile sindicate, care nu sunt formate din organizaţii sindicale constituite la nivelul unor unităţi cu personalitate juridică diferite, să fie dizolvate.
Intimata din cauză a dobândit personalitate juridică în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ale cărei efecte nu pot fi înlăturate prin instituirea unor condiţii noi de acordare a personalităţii juridice, care nu erau legal reglementate la data pronunţării respectivei hotărâri.
Orice legea, trebuie interpretată în sensul aplicării sale şi în respectarea în cauză a acestui principiu, precum şi al aceluia al interpretării sistematice a dispoziţiilor legale. Trebuie admis că, prevederile art. 41 din Legea nr. 54/1991, care instituie condiţii de fond pentru constituirea unei federaţii sindicale, indiferent de interpretarea dată noţiunii de unitate din cuprinsul alin. (2) al art. 41, sunt aplicate acelor federaţii care doresc să dobândească personalitate juridică după intrarea în vigoare a acestei legi.
Dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. nu se aplică în speţa de faţă, iar motivele invocate de revizuient, că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cert, sau că instanţa a dat mai mult decât s-a cerut, prin depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, sau că instanţa de recurs nu s-ar fi pronunţat pe excepţia lipsei de interes a celor 873 de intervenienţi sunt nefondate, instanţa de recurs nedepăşind obiectul acţiunii sau al celorlalte cererii accesorii, pronunţându-se strict asupra acţiunii deduse judecăţii.
Sindicatul pentru Drepturile Salariaţilor din Societatea Naţională de Radiocomunicaţii a solicitat dizolvarea unei entităţi constituite în urma verificării legalităţii sale de către o instanţă judecătorească, atât cu ocazia înfiinţării sale, cât şi cu ocazia modificării aduse statutului său, intimata supunându-se prevederilor legale, iar instanţele competente i-au admis cererea de înregistrare, cât şi cererile privind diferitele modificări ce au fost aduse ulterior statutului.
Revizuienta din cauză apreciază că intimata nu mai corespunde cerinţelor legii, în condiţiile în care dă o interpretare proprie dispoziţiilor legii, aşa cum în mod corect a fost reţinut de către instanţa de recurs.
Este de netăgăduit că intimata s-a constituit cu respectarea dispoziţiilor legale, funcţionează legal, iar cele patru sindicate care o compun, aparţinând în fapt unor unităţi distincte, este firesc să se unească făcând parte din cadrul aceloraşi entităţi, cu scopul de a nu se crea diferenţe de opinie.
Afirmaţiile revizuientei în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată sunt nefondate, pentru că au fost solicitate de Federaţia Sindicatelor din Radiocomunicaţii care, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 54/1991 şi a statutului propriu, apără drepturile şi interesele membrilor săi în orice acţiune întreprinsă de aceştia.
Cheltuielile sunt justificate, astfel că în mod corect au fost acordate.
Pentru considerentele de mai sus, reţinându-se că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., urmează ca cererea de revizuire formulată de revizuientul Sindicatul pentru Drepturile Salariaţilor din Societatea Naţională a Radiocomunicaţiilor, să fie respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii cererii de revizuire invocată de intimata Federaţia Sindicatelor din Radiocomunicaţii.
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientul Sindicatul pentru Drepturile Salariaţilor din Societatea Naţională de Radiocomunicaţii împotriva deciziei nr. 3487 din 03 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4345/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4307/2011. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
