ICCJ. Decizia nr. 4534/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4534/2011
Dosar nr. 7059/236/2010
Şedinţa publică din 27 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererile înregistrate pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 22 aprilie 2009, revizuenţii V.M. şi V.L.D. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 188 din 16 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Giurgiu şi a sentinţei civile nr. 5154/2008 pronunţată de Judecătoria Giurgiu, invocând dispoziţiile art. 327 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 175 din 17 februarie 2010, Tribunalul Giurgiu a admis excepţia de competenţă materială şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.
În motivarea deciziei se arată că atâta timp cât hotărârea din recurs nu evocă fondul şi, prin urmare, nu poate fi revizuită, competenţa soluţionării cererilor de revizuire revine judecătoriei care a pronunţat sentinţa.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 02 iulie 2010 sub nr. 7059/236/2010, având primul termen de judecată la data de 27 ianuarie 2011.
La termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2011, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu.
Prin sentinţa civilă nr. 350 din 28 ianuarie 2011, Judecătoria Giurgiu a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Giurgiu, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererile de revizuire formulate de revizuienţii V.L.D. şi V.M. în contradictoriu cu intimaţii E.A.M., I.A.R., D.M.V. şi V.I., în favoarea Tribunalului Giurgiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru a hotărî asupra conflictului.
Pentru a se pronunţa astfel judecătoria a reţinut că s-au formulat cereri de revizuire împotriva deciziei nr. 188 din 16 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Giurgiu şi că prin urmare competenţa de soluţionare a cererii aparţine instanţei care a dat hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv Tribunalului Giurgiu. În opinia judecătoriei, temeiurile cererilor de revizuire şi faptul că Decizia civilă nr. 188 din 16 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Giurgiu este dată fără evocarea fondului, nu sunt relevante în privinţa competenţei instanţei, ci în privinţa admisibilităţii cererii de revizuire.
Urmare a ivirii conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, unde a fost înregistrat sub nr. 7059/236/2010.
Prin sentinţa civilă nr. 10F din 03 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a stabilit competenţa soluţionării cauzei privind pe revizuenţii V.L.D. şi V.M., în favoarea Tribunalului Giurgiu, pentru următoarele considerente:
Curtea a constatat că cererea de revizuire a fost înregistrată iniţial la Tribunalului Giurgiu, secţia civilă, şi că vizează Decizia civilă nr. 188 din 16 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă.
În petitul cererilor de revizuire formulate de revizuenţi s-a arătat expres şi clar că aceştia înţeleg să solicite revizuirea deciziei civile pronunţată la data de 16 martie 2009.
Deşi în cererile scrise s-a arătat că, urmare a admiterii cererilor de revizuire, urmează să fie schimbate atât Decizia din recurs, cât sentinţa civilă nr. 5154 din 19 septembrie 2008, pe parcursul procesului desfăşurat în faţa instanţelor cu privire la competenţa cărora s-a ivit conflictul negativ, revizuenţii, personal şi asistaţi de avocat, şi-au exprimat de fiecare dată poziţia univocă în sensul că au atacat hotărârea pronunţată în recurs.
Raţionamentul ce a determinat Tribunalul Giurgiu să decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei, nesocoteşte dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., deoarece pleacă de la premisa că aspectele legate de competenţă trebuie stabilite prin raportare la soluţiile ce s-ar putea da pe fondul cererii. De asemenea, raţionamentul Tribunalului Giurgiu nu face o corectă aplicare a principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, deoarece, deşi recurenţii au arătat expres în faţa Tribunalului că au atacat Decizia dată de instanţa de recurs (lucru reţinut în practicaua deciziei civile nr. 175 din 17 februarie 2010), prin soluţia pronunţată, Tribunalul ajunge la concluzia că acest lucru nu este posibil, astfel că revizuenţii au atacat sentinţa judecătoriei.
Judecătoria Giurgiu a procedat corect atunci când, faţă de poziţia constantă şi univocă a revizuenţilor, a considerat că Tribunalul Giurgiu este instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire a deciziei civile nr. 188 din 16 martie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 5023/236/2006.
Dacă părţile care formulează o cale extraordinară de atac, precizează expres şi indubitabil că doresc să atace o anumită hotărâre, instanţa care a pronunţat respectiva hotărâre şi a fost sesizată cu calea extraordinară de atac nu poate să schimbe obiectul cererii stabilit de părţi.
Admisibilitatea cereri de revizuire în sensul art. 326 alin. ultim C. proc. civ. este un aspect care se discută şi se soluţionează ulterior stabilirii instanţei competente în sensul art. 323 alin. (1) C. proc. civ.
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la data de 25 martie 2011 a fost înregistrat recursul declarat de revizuienţii V.L.D. şi V.M. în temeiul dispoziţiilor art. 299-316 C. proc. civ. raportat la art. 20-23 C. proc. civ., solicitând stabilirea competenţei de soluţionare, reţinându-se că au formulat cerere de revizuire atât împotriva deciziei civile nr. 188 din 16 martie 2009, cât şi a sentinţei civile nr. 5154/2008.
În dezvoltarea criticilor de recurs formulate se arată că, în fapt, prin sentinţa civilă nr. 10F din 03 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a soluţionat conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Giurgiu şi Tribunalul Giurgiu şi a dispus stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.
Consideră sentinţa civilă recurată ca fiind nelegală având în vedere că în mod greşit a reţinut Curtea de Apel faptul că a înţeles să formuleze revizuire numai împotriva deciziei civile nr. 188 din 16 martie 2009 şi nu şi a sentinţei civile nr. 5154/2008.
Se reţine în mod eronat în considerentele şi motivarea sentinţei recurate faptul că rezultă în mod expres din petitul cererii de revizuire faptul că a înţeles să formuleze cerere de revizuire numai împotriva deciziei civile nr. 188 din 16 martie 2009, în condiţiile în care rezultă cu certitudine atât din petitul cererii de revizuire, solicitarea finală din concluziile cererii de revizuire, notele de concluzii scrise, faptul că a formulat cerere de revizuire atât împotriva deciziei civile nr. 188 din 16 martie 2009, cât şi a sentinţei civile nr. 5154/2008.
Totodată, a precizat şi în faţa Tribunalului şi a înţeles să susţină şi în notele de concluzii scrise faptul că doreşte ca faţă de dispoziţiile art. 326-327 C. proc. civ. să se încuviinţeze cererea de revizuire şi faţă de dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. să se desfiinţeze atât Decizia civilă nr. 188 din 16 martie 2009, cât şi sentinţa civilă nr. 5154/2008, ca fiind nelegale.
Mai mult decât atât, chiar şi Tribunalul Giurgiu, prin Decizia civilă nr. 175 din 17 februarie 2010, a reţinut în mod corect şi legal că a solicitat „revizuirea deciziei civile nr. 188 din 16 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Giurgiu şi a sentinţei civile nr. 5154/2008 pronunţată de Judecătoria Giurgiu, invocând dispoziţiile art. 327 C. proc. civ."
Recursul este fondat.
Revizuire este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita împotriva hotărârilor definitive, pentru motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. ea se adresează aceleiaşi instanţe care a soluţionat pricina în fond, cerându-i să revină asupra hotărârii atacate.
Art. 322 alin. (1) C. proc. civ., prevede că se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul. Rezultă că trebuie să fie vorba de o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenţiei deduse judecăţii. Au acest caracter hotărârile de fond ale primei instanţe pronunţate cu ocazia primei judecăţi sau ca urmare a rejudecării fondului după casare cu trimitere care au rămas definitive prin neapelare, anulare respingere în temeiul unei excepţii procesuale a apelului ori perimare, hotărârile de fond ale instanţei de apel, hotărârile instanţei de recurs date ca urmare a rejudecării fondului. Nu au acest caracter hotărârile instanţei de recurs prin care recursul a fost respins fără evocarea fondului fiind menţinută situaţia de fapt stabilită de instanţa a cărei hotărâre a fost recurată.
Cererea de revizuire se adresează instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, cu excepţia motivului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În principiu, este vorba de instanţa care a pronunţat hotărârea pe fond. În cazul în care hotrărârea instanţei de recurs evocă fondul cererea de revizuire se adresează acestei instanţe.
Ca urmare instanţa competentă a soluţiona cererea de revizuire nu este stabilită prin raportare exclusivă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Rezultă, aşadar, faţă de solicitarea revizuenţilor ca în raport de dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. să se desfiinţeze atât Decizia civilă nr. 188 din 16 martie 2009, cât şi sentinţa civilă nr. 5154/2008 ca fiind nelegale (prin Decizia nr. 188 a Tribunalului Giurgiu ca instanţă de recurs fiind respins recursul şi menţinută situaţia de fapt stabilită prin sentinţa civilă nr. 5154/2008 a Judecătoriei Giurgiu) că instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire, potivit art. 323 C. proc. civ., este Judecătoria Giurgiu.
Drept consecinţă, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admite recursul şi modifică hotărârea recurată în sensul că stabileşte competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de revizuenţii V.L.D. şi V.M. împotriva sentinţei civile nr. 10/F din 03 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că stabileşte competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4538/2011. Civil. Recalculare pensie.... | ICCJ. Decizia nr. 4533/2011. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
