ICCJ. Decizia nr. 4564/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4564/2011
Dosar nr. 5020/99/2010
Şedinţa publică din 27 mai 2011
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Constată că la data de 07 iunie 2010, reclamantul I.G.D.G. s-a adresat instanţei, formulând cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului Consiliul Local Municipal Piteşti - Direcţia Apă-Canal, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul la plata sporului de condiţii penibile, acordarea de penalităţi de 10 ROn pe zi de întârziere până la efectuarea plăţii efective, cu cheltuieli de jduecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1919 din 06 octombrie 2010, Tribunalul Iaşi, secţia civilă, litigii de muncă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 284 alin. (2) C. muncii „Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, ori, după caz, sediul".
Conform art. 159 alin. (3) C. proc. civ. „Necompetenţa este de ordine publică când pricina este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura."
Totodată, din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamantul este domiciliat în localitatea Dolhasca, judeţul Suceava.
Având în vedere că dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. muncii reprezintă o derogare de la regula generală prevăzută de C. proc. civ. conform căreia cererea se introduce la instanţa domiciliului pârâtului, astfel că, din termenii acestui text rezultă fără echivoc faptul că, în domeniul conflictelor de muncă, competenţa teritorială nu este alternativă, ci revine exclusiv instanţei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul reclamantul.
Prin sentinţa civilă nr. 231 din 31 ianuarie 2011, Tribunalul Suceava a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Suceava, în soluţionarea pricinii; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit un conflict negativ de competenţă între Tribunalul Suceava şi Tribunalul Iaşi şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea emiterii regulatorului de competenţă.
S-a reţinut în esenţă că reclamantul potrivit cărţii de identitate are domiciliul în judeţul Iaşi în circumscripţia Tribunalului Iaşi, instanţă competentă a soluţiona acţiunea în raport de dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. muncii.
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, conflictul negativ de competenţă a fost înregistrat sub nr. 5020/99/2010 pe data de 04 martie 2011, fiind fixat termen pentru soluţionarea acestuia pe data de 27 mai 2011.
Analizând, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Suceava şi Tribunalul Iaşi, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, avându-se în vedere următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. muncii coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., stabilesc competenţa teritorială exclusivă în soluţionarea cererilor referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) în favoarea Tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, ori, după caz, sediul".
Este adevărat că prin cererea de chemare în jduecată reclamantul a precizat că are domiciliul în localitatea Dolhasca, judeţul Suceava, dar instanţa învestită cu soluţionarea cererii nu îşi verifică competenţa numai în raport de susţinerile părţii, fără a le corobora cu înscrisuri sau alte mijloace de probă care să confirme care este domiciliul legal al părţii.
Tribunalul Iaşi atunci când a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, nu a făcut verificări sub acest aspect, ci s-a raportat doar la indicarea în cererea de chemare în jduecată de către reclamant a domiciliului.
Aceste verificări au fost făcute de către Tribunalul Suceava şi această instanţă în mod corect, pe baza cărţii de identitate a reclamantului şi a susţinerilor sale, a invocat din oficiu necompetenţa sa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată.
În consecinţă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în în raport de dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. muncii în favoarea Tribunalului Iaşi, în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4567/2011. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4538/2011. Civil. Recalculare pensie.... → |
|---|
