ICCJ. Decizia nr. 4581/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizie nr. 4581/2011

Dosar nr. 745/54/2010

Şedinţa publică din 27 mai 2011

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin Decizia nr. 5134 din 29 septembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a admis recursul declarat de pârâta SC P. SA, împotriva sentinţei civile nr. 875 din 10 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosar nr. 16794/95/2008, în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi P.I.E., B.C.R., S.M., B.V.M., fiind modificată sentinţa în sensul respingerii acţiunii având ca obiect acţiune în pretenţii.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare intimatul-reclamant P.I.E.

Prin Decizia nr. 1688 din 05 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova a fost respinsă contestaţia în anulare, reţinându-se că această cale extraordinară de atac nu creează pentru părţi posibilitatea de a se plânge de modul în care au fost apreciate probele ori au fost stabilite raporturile dintre părţi, întrucât aceasta ar echivala cu o rejudecare a pricinii.

Curtea de Apel Craiova a mai reţinut că în nicio situaţie nu pot fi repuse în discuţie, pe calea contestaţiei în anulare, acele motive care au format obiect de preocupare pentru instanţa de recurs, indiferent cum au fost apreciate probele sau interpretată legea, altfel contestaţia în anulare ar constitui un mijloc de reformare a hotărârii date în recurs, ceea ce este inadmisibil.

Mai mult, la dosarul de recurs există mai multe cereri de amânare pentru lipsa de apărare, iar la termenul din 07 iulie 2009 instanţa de recurs a acordat termen la cererea acestuia în baza art. 156 C. proc. civ., astfel încât susţinerea contestatorului că instanţa avea obligaţia să amâne cauza la cererea sa formulată la data de 24 septembrie 2009 nu poate fi reţinută, în condiţiile în care textul art. 156 C. proc. civ., prevede că instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.

Împotriva deciziei civile nr. 5134 din 29 septembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova a formulat cerere de revizuire reclamantul P.I.E., întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii s-a arătat că este incidentă excepţia art. 1201 C. civ., existând tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, precum şi hotărâri definitive potrivnice date de instanţe diferite.

S-a mai arătat că adresele IP din 04 august 1997 şi IP din 21 iulie 2007 sunt nule, iar afirmaţia că sporurile solicitate au fost introduse în salariu conform celor două adrese este arbitrară, întrucât acele majorări au reprezentat inflaţia anuală, iar cuantumul fix nu se putea compensa prin adaos procentual.

Includerea acestui venit în salariul de bază ar fi în contradicţie cu art. 159 şi art. 160 C. muncii, iar singura probă viabilă este carnetul de muncă existent la dosar.

La 28 aprilie 2010 revizuentul şi-a completat cererea, în sensul că a solicitat anularea deciziei civile nr. 1688 din 05 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 2636/54/2010, iar în şedinţa publică din 23 iunie 2010 a precizat că această completare reprezintă recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1668/2010.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, arătând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuentul neindicând care sunt înscrisurile invocate, iar în privinţa revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a solicitat declinarea competenţei soluţionării acesteia în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Revizuentul a mai depus la dosar concluzii scrise privitoare la recursul împotriva deciziei care a avut ca obiect contestaţia în anulare şi copia cererii de amânare formulată la 30 iunie 2009 în Dosarul nr. 16794/95/2008.

Prin Decizia civilă nr. 4156 din 07 iulie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a disjuns recursul împotriva deciziei civile nr. 1688 din 05 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 2636/54/2010, având ca obiect contestaţie în anulare, urmând a se forma dosar separat şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanţa a reţinut că hotărârile contradictorii avute în vedere de revizuent, respectiv sentinţa civilă nr. 875 din 10 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 16794/95/2008, şi Decizia civilă nr. 5134 din 29 septembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 16794/95/2008, au fost pronunţate de instanţe diferite, faţă de care instanţa mai mare în grad este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă a soluţiona cererea astfel precizată.

Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., instanţa a reţinut că revizuentul nu a invocat practic vreun înscris care să fi fost în imposibilitate de a fi fost prezentat anterior în instanţă datorită reţinerii lui de către partea potrivnică sau printr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ci doar interpretarea eronată a unor înscrisuri existente la dosarul cauzei, nefiind astfel îndeplinite condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru a fi admisă o revizuire întemeiată pe aceste dispoziţii legale.

Referitor la cererea formulată la 28 aprilie 2010, precizată ulterior ca fiind recurs împotriva deciziei civile nr. 1688 din 05 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 2636/54/2010, având ca obiect contestaţie în anulare, faţă de obiectul acestui recurs şi stadiul soluţionării celorlalte cereri formulate, instanţa a disjuns acest recurs, urmând a se forma dosar separat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul, arătând că motivarea recursului se circumscrie conţinutului notelor scrise formulate la data de 23 iunie 2010 înregistrate la Curtea de Apel Craiova sub nr. 23451, pe care le-a ataşat, în copie, prezentei cereri, şi care reiterează criticile formulate în cadrul căilor extraordinare de atac promovate.

Recursul este inadmisibil pentru următoarele motive:

Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti şi, în final, remedierea erorilor săvârşite, constituind astfel pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale.

Rezultă că împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă şi nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicţionale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".

Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.

Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

O asemenea concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.

În speţă, hotărârea recurată este irevocabilă sub aspectul soluţionării cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., şi lipsită de cale de atac din perspectiva soluţiei de declinare, către instanţa supremă, a competenţei de soluţionare privind cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită" or, în speţă, hotărârea revizuită este Decizia civilă nr. 5134 din 29 septembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova dată în recurs, deci, o decizie irevocabilă, astfel încât şi hotărârea dată în cererea de revizuire a acestei hotărâri, respectiv Decizia recurată în prezenta cauză, are acelaşi regim juridic, recursul declarat împotriva unei hotărâri irevocabile fiind inadmisibil.

Referitor la soluţia de declinare a competenţei către Înalta Curte, conform art. 158 alin. (3) C. proc. civ. „dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente, sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent", situaţie faţă de care, de asemenea, recursul este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul P.I.E. împotriva deciziei nr. 4156 din 07 iulie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 mai 2011.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4581/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs