ICCJ. Decizia nr. 535/2011. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 535/2011
Dosar nr. 3896/111/2007
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cerere înregistrată la data de 11 septembrie 2007, ulterior precizată, reclamanta C.N.T.E.E.T. SA Bucureşti, în calitate de expropriator, reprezentată C.N.T.E.E.T. SA – T. SA, sucursala de T. Cluj a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A.B. SRL să se constate că imobilul în suprafaţă de 69 mp, reprezentând arabil în extravilan cu nr. cadastral nou 485, dezmembrat din nr. cad. 92, înscris în C.F.M.D.F. 39 Cefa, este afectat de construcţia liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea – Bekescsaba – stâlp 49 şi să dispună exproprierea pentru utilitate publică de interes naţional a suprafeţei menţionate cu plata unei despăgubiri în sumă totală de 335,34 Euro, plătibilă în lei la cursul oficial de schimb Euro/lei de la data plăţii efective.
A mai solicitat totodată punerea sa în posesie cu terenul menţionat, condiţionat de plata integrală a despăgubirilor şi intabularea dreptului de proprietate al Statului Român în cartea funciară, cu titlu de expropriere.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut, în esenţă, că prin HG nr. 1576/2005 privind declararea utilităţii publice a lucrării de interes naţional „LEA 400 KV – Oradea – Bekescsaba", s-a declarat utilitate publică a imobilului menţionat, care este afectat de construcţia stâlpului nr. 49 al liniei electrice transeuropene, pentru care a fost demarată procedura de expropriere, iar în urma demersurilor întreprinse cu această ocazie a rezultat că proprietarul imobilului este pârâta.
A mai arătat că proprietarul a fost notificat în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 33/1994, aducându-i-se la cunoştinţă suprafaţa de teren ce urmează a fi expropriată şi cuantumul despăgubirii propuse.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 33/1994.
Prin sentinţa nr. 227/C/2009 din 4 iunie 2009, Tribunalul Bihor, secţia civilă, a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA Bucureşti, în calitate de expropriator în numele Statului Român, reprezentată de C.N.T.E.E.T. SA, T.E. SA, sucursala de T. Cluj, în contradictoriu cu pârâta SC A.B. SR.
S-a constatat că imobilul, teren extravilan în suprafaţă de 69 mp, cu nr. cadastral nou 485, dezmembrat din nr. cadastral 92, înscris în C.F. NDF 39 Cefa, este afectat de construcţia liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea – Bekescsaba – stâlp 49.
S-a constatat ca fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege în vederea exproprierii pentru utilitate publică de interes naţional, declarată prin HG nr. 1576 din 8 decembrie 2005, a imobilului sus descris, stabilind cuantumul despăgubirilor la suma totală de 5000 Euro, plătibilă în lei la cursul oficial de schimb Euro/leu de la data plăţii efective, care urmează a fi achitată pârâtei în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-a dispus punerea în posesie a reclamantei asupra imobilului, condiţionat de plata integrală şi prealabilă a despăgubirii câtre pârâtă, precum şi intabularea dreptului de proprietate a Statului Român în C.F., cu titlu de expropriere.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că potrivit documentaţiei depuse la dosar, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 33/1994, rezultă că o suprafaţă de teren de 69 mp, cu nr. cadastral 92, înscris în C.F. NDF 39 Cefa, este afectată de construcţia liniei electrice transeuropene „LEA 400 KV – Oradea – Bekescsaba" stâlp 49.
Din situaţia de carte funciară depusă la dosar a rezultat că proprietar asupra nr. cad 92, teren extravilan în suprafaţă de 44.600 mp este pârâta SC A.B. SA, societate care a cumpărat terenul de la SC L.I. SRL, după demararea procedurii de expropriere.
Întrucât părţile nu s-au învoit asupra despăgubirii, în cauză s-a dispus, pentru stabilirea despăgubirilor, constituirea unei comisii de experţi în condiţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Concluziile experţilor au relevat că din imobilul cu nr. cad 92 Cefa este afectată suprafaţa de 24.497 mp de zona de protecţie şi de siguranţă a LEA de 400 KV, teren pe care va fi amplasat stâlpul cu nr. 49 al reţelei proiectate cu suprafaţa de 69 mp. Comisia a stabilit valoarea de circulaţie a unui metru pătrat de teren din suprafaţa indicată ca fiind de 4,85 Euro/mp, iar valoarea întregii suprafeţe afectate la suma de 119.995,96 Euro.
A considerat instanţa că a acorda pârâtei despăgubiri la nivelul sumei menţionate, solicitată de pârâtă, ar însemna exproprierea suprafeţei de 24.497 mp.
În raport de dispoziţiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 şi văzând dispoziţiile art. 21 din Legea energiei nr. 13/2007 potrivit cărora va fi expropriat terenul necesar pentru înfiinţarea şi funcţionarea capacităţii energetice şi că terenul afectat de fundaţia stâlpului 49 ocupă numai o suprafaţă de 69 mp din nr. cad. 92 Cefa în suprafaţă totală de 44.600 mp, s-a apreciat ca posibilă exproprierea parţială a imobilului, numai pentru suprafaţa de 69 mp, în raport de care nivelul despăgubirii, echivalent al terenului, a fost stabilit la nivelul sumei de 335 Euro, în conformitate cu concluziile raportului de expertiză administrat în cauză.
Având în vedere dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind criteriile de determinare a cuantumului despăgubirii în cazul bunurilor expropriate pentru cauză de utilitate publică, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa a stabilit nivelul despăgubirii cuvenită pârâtei, compusă din valoarea reală a terenului şi prejudiciul cauzat proprietarului, la suma de 5000 Euro, apreciată ca fiind o dreaptă despăgubire.
Prin Decizia nr. 30/2010 - A din 31 martie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, a admis apelul declarat de pârâta SC A.B. SRL împotriva sentinţei tribunalului, care a fost modificată în sensul că a fost majorat cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanţă de la suma de 5000 Euro la suma de 118.908 Euro.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA Bucureşti.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile naţionale şi convenţionale în materie statuează că nicio expropriere nu poate fi făcută decât în schimbul unei despăgubiri, care trebuie să fie dreaptă şi să reflecte valoarea terenului expropriat.
Indicând constatările şi concluziile raportului de expertiză administrat în cauză, instanţa de apel a reţinut că stabilind cuantumul despăgubirilor ce se cuvin pârâtei la suma de 5000 Euro, prima instanţă a încălcat prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
Împrejurarea că imobilul a fost cumpărat după demararea procedurii exproprierii, nu este de natură a duce la diminuarea cuantumului despăgubirii cuvenite pârâtei, care s-a subrogat în toate drepturile fostului proprietar, urmarea transmisiunii dreptului de proprietate în favoarea sa.
Nu a fost acceptată susţinerea reclamantei potrivit căreia prejudiciul trebuie raportat la suprafaţa efectiv expropriată pe care sunt aşezaţi stâlpii şi staţiile (fundaţia stâlpului având o suprafaţă de 69 mp) nu şi la terenurile traversate de liniile aeriene (ce afectează o suprafaţă totală de 24497 mp), susţinându-se că trebuie avute în vedere restricţiile şi interdicţiile instituite în zona de protecţie şi siguranţă, zone asupra cărora se stabileşte un drept de uz şi servitute legală.
Or, în condiţiile în care reclamanta are acces pe imobilul pârâtei în caz de retehnologizare şi avarii, nu se poate susţine că pârâtei nu i s-ar aduce nicio atingere atributelor dreptului de proprietate.
La stabilirea cuantumul despăgubirii, instanţa de apel s-a raportat şi la declaraţia expertului L.C. audiat în faţa acestei instanţe, care a arătat că suprafaţa menţionată în raportul de expertiză, afectată de construcţia liniei electrice, devine practic inutilizabilă şi ca teren agricol, întrucât în această zonă nu se pot efectua irigări, existând riscul de electrocutare, nu se pot face plantaţii, întrucât radiaţiile emanate de linia electrică sunt foarte puternice.
S-a constatat în acest context că în vederea asigurării unei protecţii depline a dreptului de proprietate afectat prin expropriere se impune a se recunoaşte în favoarea pârâtei dreptul de a beneficia de repararea integrală a prejudiciului produs urmare a exproprierii unei părţi din terenul proprietatea sa, prejudiciu determinat la suma reţinută în dispozitivul deciziei.
Împotriva susmenţionatei hotărâri a declarat recurs reclamanta C.N.T.E.E.T. SA, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., a susţinut că instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât deşi obiectul exproprierii l-a constituit suprafaţa de 69 mp, s-au stabilit despăgubiri şi pentru zona de protecţie şi siguranţă, precum şi că hotărârea atacată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Dezvoltând această ultimă critică, recurenta a susţinut ca fiind greşită motivarea instanţei privind producerea unui prejudiciu pârâtei pe considerentul că o parte din terenul proprietatea acesteia ar fi afectat de zona de protecţie şi siguranţă a LEA 400 KV, întrucât aceasta nu ţine cont de prevederile legale în vigoare.
Practic acest prejudiciu nu există, întrucât parcela cu nr. cad. 92 Cefa în suprafaţă de 44198 mp poate fi folosită ca orice alt teren, inclusiv în scopul edificării unor construcţii, cu obţinerea avizelor necesare şi pe baza unei analize de risc. O astfel de măsură nu poate fi considerată o interdicţie sau restricţie, ci se constituie într-o măsură de protecţie atât pentru proprietarul în cauză, cât şi pentru reţeaua electrică ce reprezintă bun public de interes naţional.
Au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 întrucât la momentul exproprierii şi al întocmirii raportului de expertiză, destinaţia actuală a terenului este de „extravilan Geziu" având categoria de folosinţă „teren arabil, agricol" premise de care trebuie să se ţină seama la stabilirea prejudiciului şi nu prin raportare la o eventuală destinaţie viitoare şi calcularea prejudiciului în funcţie de criteriul celei mai bune utilizări a terenului, respectiv „o zonă de servicii cu bază de agrement".
Amplasarea liniei electrice nu va afecta utilizarea în viitor a terenului corespunzător destinaţiei sale, asemenea tuturor celorlalte terenuri din ţară aflate într-o situaţie asemănătoare.
Drepturile de uz şi de servitute asupra terenurilor stabilite prin legea energiei electrice nr. 13/2007 în favoarea operatorului de transport se exercită numai în caz de avarie, reparaţie, retehnologizare şi cu obligaţia titularului de licenţă de a repara eventualele pagube produse şi nu reprezintă o expropriere, astfel cum s-a stabilit şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 878/2008.
S-a susţinut astfel că şi din această perspectivă, hotărârea instanţei de apel nesocoteşte dispoziţiile legale în materie, procedând la absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului de proprietate şi stabilirea unei despăgubiri ce se plasează în afara textului ce reglementează criteriile de cuantificare în caz de expropriere pentru cauză de utilitate publică.
S-a relevat astfel că din însăşi contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1457 din 18 aprilie 2007 prin care a fost achiziţionat acest bun, încheiat în cursul procedurii, rezultă că preţul vânzării a fost convenit la suma de 55.000 Euro pentru mai multe suprafeţe de teren în suprafaţă totală de 342.300 mp, deci, un preţ de 0,16 Euro/mp.
Or, în acest context, stabilirea unei valori de 119.995,96 Euro pentru terenul pretins a fi afectat prin expropriere, în suprafaţă de 44.198 mp, şi în condiţiile în care, prin raportare la preţul vânzării, cuantumul despăgubirii n-ar putea fi eventual decât 7.071,68 Euro pentru întreg terenul menţionat, este excesivă şi încalcă raportul de proporţionalitate între interesul general urmărit prin expropriere şi cel particular, balanţa fiind puternic înclinată spre cel din urmă.
Referitor la calea de atac dedusă judecăţii, se constată următoarele:
Cel de-al şaselea motiv de recurs invocat drept critică a hotărârii supuse controlului judiciar, concretizat în ipoteza cazului de plus petita, reglementat de textul art. 304 pct. 6 C. proc. civ., vizează situaţia în care instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut.
Această ipoteză, alături de celelalte două cazuri care se încadrează în motivul de recurs evocat, are drept scop necesitatea respectării principiului disponibilităţii procesuale, adică obligaţia instanţei să statueze în cadrul procesual determinat de părţi şi, în privinţa obiectului litigiului, pronunţarea în limitele pretenţiilor deduse în justiţie. Orice altă statuare ar contraveni dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ.
Or, în speţă, investită fiind cu cererea de expropriere a unei suprafeţe de teren în scopul menţionat în cerere şi stabilind cuantumul despăgubirilor cuvenite pârâtului pentru terenul afectat de această operaţiune, instanţa de apel a statuat în limitele învestirii şi prin raportate la obiectul litigiului, fiind nerelevantă sub aspectul ipotezei încadrate în textul art. 304 pct. 6 C. proc. civ., determinarea ca fiind afectată unei suprafeţe, alta decât cea pretinsă de reclamantă, perspectivă în raport cu care critica întemeiată pe acest motiv de recurs, se vădeşte a nu fi fondată.
Este însă fondat motivul de recurs încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirii în caz de expropriere sunt legale, întrucât ele sunt prevăzute de dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, normă invocată de reclamantă, iar nerespectarea acestora pun în discuţie o problemă de încălcare a legii.
Astfel, potrivit art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994 „despăgubire se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".
Prin urmare, legea impune ca, la calcularea cuantumului despăgubirilor cuvenite proprietarului bunului supus exproprierii, experţii, precum şi instanţa să ţină seama de două criterii legale (instituite ca atare prin lege, în scopul cuantificării juste şi echitabile a despăgubirii), şi anume, „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele" şi respectiv „daunele" aduse proprietarului, scop în care vor fi aduse şi alte dovezi.
Sintagma „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele", are semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare privind terenurile de acelaşi fel din zonele locale situate în aceeaşi unitate administrativ teritorială.
Or, în speţă, reperele lucrării de specialitate administrate în apel şi consecutiv ale instanţei, care le-a preluat integral în lipsa altor dovezi, s-au raportat la alte criterii decât cele legale.
Astfel, din constatările raportului de expertiză menţionat, rezultă că experţii au luat în considerare, în funcţie de poziţionarea terenului, „amplasat la liziera pădurii, de-a lungul unui drum de pământ ce asigură accesul în linie dreaptă din drumul naţional, că cea mai bună utilizare a terenului, de formă plană, poate fi aceea de zonă de servicii ca bază de agrement", situaţie în care s-a apreciat că valoarea de piaţă a întregului teren este de 4,9 Euro/mp.
S-a considerat că terenul afectat de obiectivul reclamantei este în suprafaţă de 24.497 mp, rezultând astfel o pierdere în valoare a proprietăţii pârâtei cu 119.996 Euro.
Or, în raport de dispoziţiile legale evocate, elementul reţinut în stabilirea cuantumului despăgubirilor se plasează dincolo de criteriile legale evocate şi nu justifică motivele ce ar determina exproprierea suprafeţei menţionată în expertize.
Susţinerile orale ale unuia dintre experţii desemnaţi în cauză, în lipsa constatărilor în forma prescrisă de lege (de o comisie constituită din trei experţi) nu pot fi considerate relevante şi reţinute ca atare de instanţă, în condiţiile nerespectării normelor legale ce reglementează proba cu expertiză în această materie.
Pe de altă parte, simpla constatare din cuprinsul expertizei administrate la fond, din care rezultă că un asemenea obiectiv presupune instituirea unor zone de protecţie şi siguranţă, preluată din textul legii energiei electrice, se constituie, în lipsa altor elemente, într-o susţinere lipsită de fundament probator, care necoroborată cu alte probe, nu justifică pretenţia pârâtei de plată a unor despăgubiri pentru o suprafaţă de teren mai mare decât cea ocupată de obiectivul reclamantei.
Dimpotrivă, Legea energiei electrice nr. 13/2007 nu stabileşte interdicţia de a construi în zona de siguranţă a unei linii electrice, ci dispune doar ca efectuarea construcţiilor să se facă cu avizul de amplasament al operatorului de transport şi sistem.
Prin urmare, nelegal şi cu încălcarea criteriilor legale cuprinse în corpul legii exproprierii, instanţa de apel a stabilit un cuantum al despăgubirii excesiv, ce depăşeşte preţul vânzării întregului teren în care se încadrează cel litigios, şi care nu se constituie astfel într-o justă şi echitabilă despăgubire în accepţiunea normelor dreptului intern şi convenţional şi de natură a păstra justul echilibru între interesul privat şi cel general al colectivităţii.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul dedus judecăţii va fi admis potrivit celor consemnate în dispozitivul prezentei decizii.
Cererea de suspendare a executării deciziei, formulată în cuprinsul declaraţiei de recurs, va fi respinsă dat fiind soluţionarea căii de atac la primul termen de judecată fixat în cauză, ce nu a mai impus analizarea sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de suspendare a executării deciziei nr. 30 A din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Admite recursul declarat de reclamanta C.N.T.E.E. T.E., SA Bucureşti prin sucursala de T. Cluj, împotriva deciziei nr. 30 A din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Modifică în parte Decizia nr. 30 A din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC A.B. SRL Oradea.
Înlătură dispoziţia privind majorarea cuantumului despăgubirii de la 5000 Euro la 118908 Euro.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei nr. 30 A din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 536/2011. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 531/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
