ICCJ. Decizia nr. 615/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 615/2011
Dosar nr. 4535/117/2009
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2011
asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Judecata în primă instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 723 din 11 noiembrie 2009, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanţii O.L. şi O.M. împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj Napoca, l-a obligat pe pârât să emită în favoarea reclamanţilor dispoziţia de soluţionare a notificării cu privire la imobilul situat în Cluj Napoca, şi, totodată, l-a obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamanţii au depus în temeiul Legii nr. 10/2001 o notificare pentru restituirea în natură a imobilului şi, deşi au ataşat la dosar actele necesare – copie C.F., copie buletin de identitate, acte de stare civilă, declaraţii de recunoaştere a încasării unor despăgubiri – pârâtul nu a soluţionat notificarea în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 actualizată.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, tribunalul şi-a întemeiat hotărârea pe dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
Judecata în apel
Prin Decizia civilă nr. 109 A din 16 aprilie 2010 Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinţei şi, totodată, l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut aceeaşi situaţie de fapt şi de drept ca şi prima instanţă.
În plus, a arătat că pârâtul nu poate fi exonerat de orice culpă în nesoluţionarea notificării timp de 8 ani.
Chiar dacă a avut de soluţionat 4000 de notificări, acesta nu este un volum de muncă insurmontabil pentru comisia înfiinţată în temeiul Legii nr. 10/2001, în condiţiile în care 30 de judecători de la Judecătoria Cluj Napoca au soluţionat numai într-un an 30 441 dosare.
Nici complexitatea dosarelor de notificare şi nici apariţia cu întârziere a Normelor Metodologice abia în anul 2003 nu justifică o întârziere de 8 ani.
Faptul că pârâtul nu s-a opus admiterii acţiunii nu-l poate exonera de plata cheltuielilor de judecată, deoarece pasivitatea sa în soluţionarea notificării a declanşat acest litigiu.
Judecata în recur.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, fără a încadra în drept criticile formulate.
În motivarea cererii, recurentul reia o serie de afirmaţii cu caracter de generalitate referitoare la volumul mare de muncă pe care îl presupune soluţionarea notificărilor, la complexitatea acestora, la lipsa unor documente din dosare şi la exigenţele sporite ale A.N.R.P.
Toate aceste afirmaţii nu pot constitui motive de nelegalitate dintre cele prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., singurele în baza cărora se poate cere modificarea ori casarea unei hotărâri.
Singura critică ce se poate încadra în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este aceea potrivit căreia în mod greşit curtea de apel a menţinut obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care întârzierea în soluţionarea notificării nu îi este în întregime imputabilă pârâtului.
Recurentul solicită admiterea recursului şi în principal exonerarea sa de plata cheltuielilor de judecată, atât în primă instanţă cât şi în apel, iar în subsidiar reducerea acestora.
Intimaţii reclamanţi au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
Recursul este, într-adevăr, nefondat şi va fi respins, pentru următoarele considerente:
Din moment ce tribunalul a admis în tot acţiunea reclamanţilor şi l-a obligat pe pârât să soluţioneze notificarea, acesta a căzut în pretenţii, devenind perfect aplicabile dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
Menţinând soluţia dată de tribunal acţiunii, în mod legal curtea de apel a menţinut şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Cum apelul a fost respins, pârâtul a căzut în pretenţii şi în această fază procesuală, aşa încât, tot cu aplicarea corectă a art. 274 C. proc. civ. curtea de apel l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat.
În ceea ce priveşte cererea de reducere a cheltuielilor la plata cărora a fost obligat, Înalta Curte constată că o asemenea cerere nu are suport legal faţă de soluţia dată în apel, iar dacă pârâtul dorea reducerea onorariului de avocat în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ. ca fiind exagerat de mare, trebuia să adreseze cererea instanţei în faţa căreia s-a achitat onorariul, şi nu instanţei de recurs, care verifică doar legalitatea deciziei atacate.
În baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ, Înalta Curte îl va obliga pe recurent la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat aferent acestei faze procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 109/A din 16 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Obligă pe recurent la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată către intimaţii reclamanţi O.L. şi O.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 616/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 610/2011. Civil → |
|---|
