ICCJ. Decizia nr. 613/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 613/2011
Dosar nr. 15289/95/200.
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2011
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 aprilie 2007 pe rolul Tribunalul Gorj, reclamantul C.D. a chemat în judecată pe pârâţii Primarul Comunei Padeş, Primăria Padeş, SC H.E. SA, sucursala H.C. Tg-Jiu şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - D.G.F.P. şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea dispoziţiei 1443 din 5 martie 2007 emisă de Primarul comunei Padeş, judeţul Gorj şi restituirea în natură a terenului liber, cu acordarea de despăgubiri pentru terenul ce nu poate fi restituit.
Prin sentinţa civilă 231 din 11 iunie 2007, Tribunalul Gorj a respins acţiunea, reţinând că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 8 din Legea 10/2001, regimul juridic al terenul în litigiu fiind supus dispoziţiilor Legii nr. 18/1991.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, iar prin Decizia nr. 884 din 27 noiembrie 2007, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
S-a reţinut în considerentele deciziei că terenul în litigiu, situat în comuna Padeş a tăcut obiectul notificărilor nr. 691/E/2001 şi nr. 540/E/2001, notificări ce au stat la baza emiterii dispoziţiei nr. 1443/2007, nefăcându-se dovada că pentru acest teren s-ar fi urmat procedura instituită de Legea fondului funciar. Prin urmare, prima instanţă a soluţionat în mod nejustificat cauza în baza excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei, făcând eronat aplicarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 şi nu a soluţionat fondul cauzei prin administrarea de probe pertinente şi utile.
Prin Decizia civilă 4272 din 26 iunie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC H.E. SA, sucursala H.C. Tg-Jiu.
Rejudecând cauza, prin sentinţa civilă nr. 296 din 11 noiembrie 2009, Tribunalul Gorj a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta SC H.E. SA Bucureşti, sucursala H.C. Tg-Jiu.
A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul C.N.D. împotriva pârâţilor SC H.E. SA Bucureşti, sucursala H.C. Tg-Jiu, Primăria Comunei Padeş şi Primarul Comunei Padeş.
S-a dispus anularea în parte a dispoziţiei nr. 1443 din 05 martie 2007 emisă de Primarul Comunei Padeş privind terenul situat în intravilan.
S-a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent conform titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul situat în intravilan, în suprafaţă de 3831 mp, identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
A fost respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Au fost obligate pârâtele SC H.E. SA Bucureşti, sucursala H.C. Tg-Jiu, Primăria Comunei Padeş şi Primarul Comunei Padeş la plata sumei de 1600 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din terenul notificat, în suprafaţă de 7300 mp, o suprafaţă de 3831 mp se află amplasată în intravilan şi este deţinută de pârâta SC H.E. SA, fiind ocupată de investiţii ale acesteia, astfel că sunt incidente dispoziţiile Legii nr.10/2001, iar reclamantul este îndreptăţit la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile Titlului VII din Legea 247/2005
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC H.E. SA Bucureşti, sucursala H.C. Tg. Jiu, iar prin Decizia nr. 115 din 20 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Prin notificările nr. 540/E/2002 şi nr. 691/E/2001, reclamantul a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 7300 mp, situat în Cerna şi Valea Mare, ocupat în prezent de SC H.E. SA Barajul Cerna-Valea Mare.
Prin dispoziţia nr. 1443 din 5 martie 2007 emisă de Primăria Padeş s-au respins notificările, cu motivarea că terenul solicitat nu face obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001, ci poate fi retrocedat în baza legilor fondului funciar.
Primăria Padeş a înaintat notificările către SC H.E. SA, în calitate de unitate deţinătoare a imobilului, caz în care aceasta avea obligaţia legală de a le soluţiona, dobândind calitate procesuală pasivă în cadrul contestaţiei promovată de persoana îndreptăţită împotriva respingerii cererii de acordare a măsurilor reparatorii.
Cât priveşte regimul juridic al terenului preluat abuziv de la autorul reclamantului, această chestiune a fost tranşată în mod irevocabil prin Decizia civilă nr. 4272 din 28 iunie 2008 a Înaltei Curţi prin care s-a stabilit că suprafaţa de 7300 mp are categoria de folosinţă intravilan şi, în consecinţă, face obiect de reglementare al Legii 10/2001.
Expertiza întocmită a concluzionat că din terenul expropriat prin decretul nr. 515/1972, în suprafaţă de 7300 mp, o suprafaţă de 6491 mp se află în administrarea SC H.E. SA, din care 3831 mp în intravilan şi 3469 mp în extravilan.
Din suprafaţa de 3831 mp intravilan, 3706 mp sunt ocupaţi de SC H.E. SA, neafectaţi de construcţii şi susceptibili de restituire în natură, iar 2785 mp reprezintă teren ocupat de construcţii şi căi de acces care aparţin unităţii deţinătoare.
Este adevărat că, la finele concluziilor raportului de expertiză, s-a menţionat că terenul ocupat de SC H.E. SA, dar neafectat în prezent, urmează a fi destinat lucrărilor de investiţii privitoarela Etanşarea Suplimentară a Barajului Cerna - Motru - Tismana, însă aceasta este o simplă afirmaţie a apelantei, care nu a fost susţinută de dovezi. Pe de altă parte, această împrejurare este lipsită de relevanţă juridică faţă de soluţia adoptată, neapelată de către reclamant, întrucât prin sentinţa primei instanţe nu s-a dispus restituirea în natură, ci s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, cuantificarea acestora revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din subordinea Guvernului, iar obligaţia de emitere a titlurilor de despăgubire fiind de competenţa A.N.R.P.
Prin urmare, în mod corect, în raport de dispoziţiile art. 11 din Legea 10/2001, primă instanţă a admis în parte acţiunea reclamantului, a dispus anularea parţială a dispoziţiei nr. 1443/2007 emisă de Primăria Padeş şi a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea 247/2005, pentru suprafaţa de teren de 3831 mp, imposibil de restituit în natură.
Este nefondată şi ultima critică formulată de apelanta reclamantă referitoare la obligarea sa în solidar cu pârâta Primăria Padeş la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta SC H.E. SA, deşi învestită cu soluţionarea notificărilor formulate de reclamant, nu s-a conformat obligaţiei impuse de art.25 din Legea nr. 10/2001, aceea de a le soluţiona într-un termen de 60 zile de la înregistrare, caz în care are culpă procesuală în contestaţia promovată de persoana îndreptăţită, situaţie în care prima instanţă a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat şi motivat recurs pârâta Societatea comercială H.E. SA Bucureşti, sucursala H.C. Târgu – Jiu.
Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
1. Recurenta nu are calitate procesuală pasivă. În mod eronat instanţa a reţinut calitatea recurentei de unitate deţinătoare a terenului şi de entitate învestită cu soluţionarea notificării. Notificările formulate de reclamant au fost înaintate spre competentă soluţionare Primăriei Padeş, care a devenit entitate învestită cu soluţionarea acestora şi care a emis dispoziţia contestată.
De altfel, scopul urmărit de reclamant în promovarea contestaţiei l-a constituit anularea dispoziţiei nr. 1443 din 05 martie 2007 prin care Primarul comunei Padeş a respins notificarea privind terenul în suprafaţă de 7300 mp situat în Valea Mare.
În plus, recurenta S.C. H.E. S.A. Bucureşti, sucursala H.C. Tg-Jiu nu ar putea să pună în aplicare sentinţa nr. 296 din 11 noiembrie 2009, prin care Tribunalul Gorj a dispus anularea în parte a dispoziţiei nr. 1443 din 05 martie 2007 emisă de Primarul comunei Padeş deoarece nu este unitatea emitentă a deciziei a cărei anulare s-a dispus.
De asemenea, pentru a duce la îndeplinire dispoziţiile instanţei, recurenta ar trebui să fie în posesia notificării şi a tuturor actelor cerute de Comisia Centrală privitoare la cele două suprafeţe de teren.
2. Terenul în litigiu este exceptat de la retrocedare în temeiul Legii nr. 10/2001, fiind situat în extravilanul localităţii la data preluării abuzive şi, prin urmare, este supus reglementărilor privitoare la fondul funciar.
3. Instanţa a aplicat greşit prevederile art. 274 C. proc. civ. deoarece recurenta nu are culpă procesuală.
Analizând Decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
1. Prin interpretarea probelor administrate în cauză, instanţa de apel a concluzionat că o suprafaţă de 3831 mp din terenul solicitat de reclamant se află amplasată în intravilan şi este deţinută de pârâta SC H.E. SA, fiind ocupată de investiţii ale acesteia. S-a reţinut totodată că Primăria Padeş a înaintat notificările nr. 540/E/2002 şi nr. 691/E/2001 către SC H.E. SA, în calitate de unitate deţinătoare a imobilului.
Această situaţie de fapt nu poate fi cenzurată pe calea recursului, deoarece în condiţiile art. 304 C. proc. civ., calea de atac a recursului declanşează numai un control de legalitate asupra hotărârii împotriva căreia se exercită.
Prin urmare, pornind de la premisa că recurenta deţine o suprafaţă de 3831 mp din terenul solicitat de reclamant, controlul de legalitate va fi exercitat în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu privire la interpretarea noţiunii de „unitate deţinătoare" în sensul art. 22 din Legea 10/2001.
Potrivit art. 22 din Legea 10/2001, persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a bunului.
Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG 250 din 07 martie 2007 definesc unitatea deţinătoare ca fiind entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituţia prefectului sau orice alta instituţie publică), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăţi/companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital de stat, organizaţii cooperatiste);
Potrivit aceloraşi Norme, entitate învestită cu soluţionarea notificării este, după caz, unitatea deţinătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluţioneze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său (A.V.A.S., Ministerul Finanţelor Publice, alte autorităţi publice centrale sau locale implicate).
Or, câtă vreme s-a stabilit prin probele administrate în cauză că recurenta deţine terenul situat în intravilan, în suprafaţă de 3831 mp, şi a cărui restituire a fost solicitată de reclamant în procedura Legii nr. 10/2001, aceasta are calitate de unitate deţinătoare în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Calitatea procesuală pasivă presupune verificarea identităţii între persoana chemată în judecată şi subiectul de drept obligat în raportul juridic dedus judecăţii
În calitate de unitate deţinătoare, recurenta dobândeşte calitate procesuală pasivă în litigiul prin care, în procedura instituită prin Legea nr. 10/2001, reclamantul urmăreşte restituirea terenului deţinut de aceasta, deoarece obligaţia de a soluţiona notificările formulate în legătură cu terenul deţinut îi reveneau recurentei, iar neîndeplinirea acestor obligaţii a determinat sesizarea instanţei cu soluţionarea prezentului litigiu.
Nu este real că scopul urmărit de reclamant în promovarea contestaţiei l-a constituit numai anularea dispoziţiei nr. 1443 din 05 martie 2007 prin care Primarul Comunei Padeş a respins notificarea privind terenul în suprafaţă de 7300 mp situat în Valea Mare.
Prin sesizarea instanţei de judecată, reclamantul a dorit, aşa cum rezultă din petitul cererii de chemare în judecată, să obţină restituirea în natură a terenului liber şi acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de teren ce nu poate fi restituită în natură.
Totodată, obligaţia de anulare în parte a dispoziţiei nr. 1443 din 05 martie 2007 emisă de Primarul Comunei Padeş nu a fost stabilită în sarcina recurentei, aşa cum se pretinde prin motivele de apel, iar notificările formulate i-au fost comunicate, această situaţie de fapt fiind reţinută de instanţa de apel şi neputând face obiect al verificărilor în calea de atac a recursului.
2. Prin Decizia civilă nr. 4272 din 28 iunie 2008, pronunţată în finalizarea primului ciclu procesual derulat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că terenul în litigiu se află situat în intravilan, în mod greşit instanţele anterioare făcând aplicarea prevederilor art. 8 din acest act normativ.
Dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că „în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
Faţă de conţinutul acestor prevederi legale, problema de drept dezlegată prin Decizia de casare vizând regimul juridic aplicabil imobilului în litigiu şi care este cel reglementat prin Legea 10/2001, nu mai pot fi nici reiterată în cadrul motivelor de recurs formulate împotriva hotărârii pronunţate după rejudecarea pricinii.
3. Prevederile art. 274 C. proc. civ. au ca temei culpa procesuală a părţii care cade în pretenţii, iar Înalta Curte apreciază că, în cauză, o astfel de culpă procesuală există în sarcina pârâtei aşa cum, în mod corect, a concluzionat instanţa de apel.
Lipsa unui răspuns al recurentei învestită cu soluţionarea notificărilor formulate de reclamant a constituit motivul declanşării procedurii judiciare reglementată de Legea nr.10/2001 şi, coroborată cu soluţia pronunţată de instanţă de admitere în parte a pretenţiilor reclamantului, determină o culpă procesuală în sensul art. 274 C. proc. civ., în măsură să atragă obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor solicitate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Societatea comercială H.E. SA Bucureşti, sucursala H.C. Târgu – Jiu, împotriva deciziei nr. 115 din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 610/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 61/2011. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
