ICCJ. Decizia nr. 6188/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6188/2011
Dosar nr. 3386/91/2010
Şedinţa publică din 20 septembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 24 august 2010, D.E.P.A.B.D. a solicitat instanţei, restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie în Italia, pârâtei C.M., expulzată din această ţară la 12 iunie 2010, în baza acordului încheiat cu România privind readmisia persoanelor, ratificat prin Legea nr. 173/1977.
Investit în primă instanţă, Tribunalul Vrancea, secţia civilă, prin sentinţa nr. 571 din 2 septembrie 2010, a respins cererea ca neîntemeiată, reţinând în esenţă că, potrivit legislaţiei europene dreptul la libera circulaţie nu este un drept absolut iar conform art. 27 al Directivei nr. 2004/38/CE, restricţionarea libertăţii de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor lor de familie, poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranţă sau sănătate publică.
Simplul fapt, mai reţine instanţa fondului, că un cetăţean este suspectat de săvârşirea unei infracţiuni nu poate conduce la limitarea dreptului la liberă circulaţie, câtă vreme nu s-a făcut dovada unei conduite care în mod permanent să constituie o ameninţare la ordinea sau siguranţa publică.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă care, prin decizia nr. 271/A din 2 noiembrie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantei.
În cauză, a declarat recurs în termen legal reclamanta D.E.P.A.B.D. care, făcând trimitere la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârile date în cauză, arătând că dreptul la liberă circulaţie este în strânsă legătură cu respectarea legislaţiei Statului Român care, avându-se în vedere exigenţele legislaţiei U.E., trebuie să probeze că are capacitatea de a stopa migraţia ilegală.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit art. 4-6 din directiva din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European şi Consiliului U.E., cetăţenii acestei uniuni (prin urmare şi cetăţenii români, cu începere de la 1 ianuarie 2007) au dreptul de a intra, de a rămâne timp de 3 luni şi de a ieşi de pe teritoriul altui stat membru, fără nici o condiţionare sau formalitate, alta decât aceea de a deţine o carte de identitate sau un paşaport.
În baza art. 27-33 din aceeaşi directivă cetăţenilor U.E. li se poate restricţiona dreptul la libera circulaţie şi de rezidenţă pe teritoriul unui stat membru numai pentru motive de ordine, securitate sau sănătate publică, de regulă în modalităţile refuzului de a acorda dreptul de intrare sau a expulzării, aplicate de statul afectat.
Aceste norme au fost transpuse, de altfel, în legislaţia internă prin O.U.G. nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale U.E. şi Spaţiului Economic European.
Textul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 prin care se stipulează o modalitate suplimentară de restrângere a dreptului la libera circulaţie în cazul returnării unui cetăţean român în temeiul unui acord de readmisie are un caracter discriminatoriu în raport cu regimul de care beneficiază ceilalţi cetăţeni ai U.E. şi se situează în afara ipotezelor strict şi limitativ prevăzute prin dispoziţiile art. 27 din directiva din 29 aprilie 2004, devenită aplicabilă în baza art. 20 alin. (2) din Constituţie.
Ca atare, legislaţia comunitară, prioritară în speţă, nu permite restricţionarea dreptului discutat, decât în condiţiile art. 27 din directivă, excluzând raţiuni de ordin economic, de imagine ori cu caracter preventiv.
Este adevărat că pârâta a fost suspectată de săvârşirea unei infracţiuni pe teritoriul Italiei însă, aşa cum corect au reţinut instanţele aceasta nu poate conduce la limitarea dreptului la liberă circulaţie cu atât mai mult cu cât, prin decret al Prefectului provinciei P. – emis la 23 iunie 2010 – i s-a limitat, pentru 5 ani, accesul pe teritoriul statului talian.
Or, o nouă limitare a dreptului la liberă circulaţie, pe teritoriul aceluiaşi stat ar echivala cu o dublă sancţiune, ceea ce este contrar reglementărilor comunitare.
Aşa fiind, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.A.I. - D.E.P.A.B.D. împotriva deciziei nr. 271/A din 02 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6482/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2986/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
