ICCJ. Decizia nr. 6478/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6478/2011
Dosar nr. 14838/63/2009
Şedinţa publică din 27 septembrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
La data de 23 decembrie 2009 reclamanţii C.V. şi C.I. au chemat în judecată pe pârâta Universitatea din Craiova solicitând anularea actelor administrative emise de aceasta, prin care le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului compus din teren în suprafaţă de 1320 m.p. situat în Craiova, str. Constantin Lecca (fostă str. Comuna din Paris).
În motivare, au arătat că terenul l-au cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare iar în anul 1969, prin Hotărâre a Partidului Comunist, le-a fost preluată în mod abuziv suprafaţa de 177 m.p. Deşi deţinătoare a terenului este de la data preluării pârâta Universitatea din Craiova, respectiv Grădina Botanică, reclamanţii au plătit impozit pentru întreaga suprafaţă de teren pe care o aveau scriptic în actele de proprietate.
Pârâta Universitatea din Craiova nu a dat curs solicitărilor de restituire în natură a imobilului, împrejurare care i-a motivat în prezentul demers judiciar.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 254 din 22 iunie 2010 a respins contestaţia formulată de reclamanţi.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanţii nu au respectat, în condiţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, termenul de 30 de zile impus de lege pentru contestarea dispoziţiei administrative, astfel încât contestaţia împotriva dispoziţiei nr. 7715 din 2 octombrie 2003 emisă de Primăria municipiului Craiova şi nr. 3539 din 11 decembrie 2003 emisă de U.C. este tardiv formulată.
Tribunalul a reţinut că dispoziţia nr. 3539/A din 11 decembrie 2003 emisă de U.C. a fost comunicată reclamanţilor recomandat la data de 11 decembrie 2003, dată de la care se calculează termenul de decădere privind contestarea actului administrativ, în conformitate cu dispoz. art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii, arătând că au plătit impozit pentru întreaga suprafaţă prevăzută în actul de proprietate de 1320 m.p., inclusiv pentru cei 177 m.p. deţinuţi fără acte de Grădina Botanică a Universităţii Craiova. Totodată, au susţinut că dispoziţia emisă de U.C. nu le-a fost comunicată, astfel încât în mod greşit prima instanţă a apreciat tardivitatea contestaţiei lor.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 374 din 8 noiembrie 2010 a admis apelul declarat de reclamanţi, a desfiinţat sentinţa civilă nr. 254 din 22 iunie 2010 a Tribunalului Dolj şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Reclamanţii au adresat, în temeiul Legii nr. 10/2001, notificare Primăriei municipiului Craiova, pentru restituirea în natură a suprafeţei de 203 m.p., ocupaţi în prezent de Grădina Botanică a Universităţii Craiova.
Primăria municipiului Craiova prin dispoziţia nr. 7715 din 2 octombrie 2003 a înaintat spre competentă soluţionare notificarea către U.C., care a emis decizia nr. 3539/A din 11 decembrie 2003 de respingere a cererii de restituire în natură a terenului, întrucât terenul solicitat este ocupat în totalitate de plantaţie de arbori şi arbuşti, vegetaţie specifică unui parc public, reprezentând o zonă de agrement şi o bază de cercetare ştiinţifică pentru cadrele didactice şi studenţii Facultăţilor de Agricultură şi Horticultură.
Cererea reclamanţilor şi documentaţia aferentă au fost înaintate Prefecturii Dolj şi Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul care nu se poate restitui în natură.
Cu privire la obligaţia de comunicare a deciziei Universităţii Craiova, Curtea a reţinut că din borderoul cu scrisori recomandate expediate în data de 11 decembrie 2003 (dosar tribunal) de către aceasta figurează doar numele reclamantei C.V., ca un act efectuat pe circuitul intern, neexistând confirmare de predare la Oficiul poştal sau de expediere efectivă către reclamanţi.
Cum în acest borderou nu figurează decât reclamanta C.V., reclamantul C.I. era oricum în drept şi în termen de a contesta dispoziţia.
Curtea a apreciat că demersurile reclamanţilor în sensul obţinerii unui răspuns de la U.C. în privinţa soluţionării notificării lor, aşa cum rezultă din actele dosarului sunt o dovadă în plus că aceştia nu au avut cunoştinţă de faptul că se soluţionase notificarea şi de modul în care aceasta a fost soluţionată.
Aceasta întrucât dovada comunicării trebuie să fie certă şi nu dedusă din înscrisuri, care atestă doar purtarea unei corespondenţe între părţi.
Curtea a considerat că în lipsa unor dispoziţii exprese în legea specială, devin aplicabile prevederile cu caracter general din materia comunicării actelor de procedură, conţinute în art. 86 C. proc. civ.
Raportat la această situaţie de fapt, Curtea a apreciat că în condiţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 concluzia primei instanţe, axată pe aprecierea tardivităţii formulării contestaţiei, este eronată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Universitatea din Craiova critica sa vizând greşita apreciere a instanţei de apel în sensul neaplicării în speţă a sancţiunii decăderii pentru necontestarea în termenul legal a dispoziţiei prin care a fost soluţionată notificarea reclamanţilor. Astfel, în opinia recurentei, borderoul de corespondenţă internă depus în copie la dosar face pe deplin dovada comunicării către reclamanţi a acestui act la data de 11 decembrie 2003, în raport de care demersul lor judiciar este tardiv, cum în mod corect a reţinut prima instanţă.
Recursul nu este fondat.
Legea nr. 10/2001 nu prevede o procedură specială privind comunicarea dispoziţiei sau deciziei unităţii deţinătoare.
Comunicarea actelor este formalitatea care are drept scop aducerea acestora la cunoştinţa destinatarilor.
Faţă de efectele „comunicării”, aceasta trebuie să se considere realizată la data când actul ajunge la destinatar, deoarece numai astfel acesta este în măsură a lua cunoştinţă de conţinutul actului pe care are dreptul a-l contesta în termenul prevăzut de lege.
În temeiul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 decizia sau dispoziţia motivată a entităţii deţinătoare notificată trebuie comunicată persoanei îndreptăţite, care o poate contesta potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în termen de 30 zile de la comunicare.
Din probele administrate în cauză, nu rezultă că dispoziţia emisă de pârâtă a ajuns la cunoştinţa reclamanţilor la data de 11 decembrie 2003, când pârâta susţine că a făcut comunicarea dispoziţiei contestate, potrivit borderoului de la fila 48 dosar tribunal.
Astfel, aşa cum a reţinut instanţa de apel înscrisul intitulat „Borderou cu scrisorile recomandate expediate azi 11 decembrie 2003 în ţară” nu poartă nicio menţiune sau ştampilă care să ateste că poşta română a transmis destinatarilor consemnaţi în borderou scrisorile respective, al căror conţinut nu poate fi nici măcar dedus, sau faptul că destinatarii lor le-au primit.
Ca atare, atâta vreme cât textul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 prevede că termenul de 30 de zile curge de la comunicare şi în condiţiile în care pârâta nu a probat realizarea unei proceduri capabile să asigure transmiterea şi primirea dispoziţiei, susţinerile recurentei privind tardivitatea formulării contestaţiei sunt nefondate.
În acest context al analizei, faţă de situaţia de fapt reţinută de Curte, sancţiunea excepţiei de tardivitate a contestaţiei reclamanţilor ar fi excesivă, contrară principiului potrivit căruia dubiul profită aceluia împotriva căruia sancţiunea este îndreptată.
Pe cale de consecinţă, faţă de considerentele expuse, în mod legal instanţa de apel a reţinut că nu este incidentă speţei excepţia tardivităţii contestării dispoziţiei emise în temeiul Legii nr. 10/2001.
Nefiind, aşadar, întrunite condiţiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul pârâţilor urmează a fi respins ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Universitatea din Craiova împotriva deciziei nr. 374 din 8 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova – secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6473/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6482/2011. Civil → |
|---|
