ICCJ. Decizia nr. 7273/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7273/2011
Dosar nr. 33177/3/2009
Ședinșa publică din 19 octombrie 2011
Asupra recursului constată următoarele,
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului bucureşti la 12 august 2009, D.M.C. a solicitat, în contradictoriu cu A.V.A.S., să se constate caracterul abuziv al naţionalizării Minelor Sorecani din Aghireș, Cluj, să se constate calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, stabilite prin Legea nr. 10/2001 şi să se oblige pârâta să emită dispoziţie, prin care să acorde măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri băneşti, prin recalcularea, conform art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, valorii acţiunilor deţinute de autorii săi la imobilul în litigiu.
În 21 mai 2010, reclamantul a solicitat, prin cererea precizatoare depusă, anularea Deciziei nr. 34 din 26 aprilie 2010 emisă de A.V.A.S. şi să se dispună acordarea măsurilor reparatorii sub formă de despăgubiri băneşti, în cuantumul ce va rezulta din raportul de expertiză efectuat în cauză, cuantum indicat, prin cererea precizatoare depusă la 18 iunie 2010, la 6.215.190,15 lei, pentru cele 65.700 acţiuni deţinute de antecesorii săi.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 962 din 2 iulie 2010 a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantul D.M.C. în contradictoriu cu A.V.A.S. A modificat în parte Decizia nr. 34 din 26 aprilie 2010 în sensul că valoarea despăgubirilor propuse este de 2.534.846,51 lei. A menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei. A luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în raport de prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) şi ale art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi faţă de certificatele de moştenitor depuse la dosarul cauzei, reclamantul îşi justifică calitatea de persoană îndreptăţită în sensul legii speciale de reparaţie.
Întrucât ultimul bilanţ contabil nu a putut fi găsit, pentru recalcularea valorii acţiunilor pe baza valorii activului net, tribunalul a făcut aplicarea art. 24 din Legea nr. 10/2001 şi a luat în calcul datele menţionate în fişa C.A.F.I.N., pe baza căreia a fost întocmit şi raportul de expertiză contabilă.
S-a constatat din respectivul raport că s-au propus două variante de actualizare, una conform Ordinului nr. 3 din 27 aprilie 2001, apreciată drept corectă de tribunal prin prisma art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi una prin aplicarea indicelui de inflaţie, considerată de instanţa de fond ca lipsită de temei legal.
Astfel, tribunalul a omologat raportul de expertiză sub aspectul actualizării potrivit Ordinului nr. 3 din 27 aprilie 2001, în raport de care valoarea actualizată a acţiunilor este de 2.534.846,51 lei.
Prin Decizia nr. 321 A. din 22 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinţei tribunalului. A admis cererea de aderare la apel formulată de reclamantul D.M.C. A schimbat în parte sentinţa apelată astfel că a modificat în parte Decizia nr. 34 din 26 aprilie 2010 emisă de pârâtă în sensul că valoarea recalculată la data de 19 mai 2010 a acţiunilor pentru care se propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent este de 6.215.190,15 lei. A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a reţinut de către instanţa de apel că pârâta, respectiv instituţia publică implicată în privatizare, nu a respectat termenul prevăzut de art. 31 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, în sensul că până la data formulării acţiunii nu a emis decizia privind valoarea recalculată a acţiunilor. Această decizie a fost emisă pe parcursul desfăşurării procesului şi A.V.A.S. a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru cele 65.700 deţinute de antecesorii reclamantului la fostele Mine Şorecani, reprezentând suma de 5.913 lei, calculată până la data de 31 martie 2010 şi a dispus înaintarea acestei decizii către C.C.S.D. în conformitate cu art. 16 alin. (8) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În această situaţie, în raport de Decizia nr. 20/2007 pronunţată de secţiile unite ale Înaltei Curţi, s-a constatat că instanţa a procedat în mod corect la examinarea fondului pretenţiilor, administrând probele necesare şi dispunând asupra despăgubirilor aferente imobilului preluat abuziv.
A invocat în susţinere şi principiile liberului acces la justiţie şi al dreptului la un proces echitabil, consacrate prin art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Pe fondul cauzei, curtea de apel a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, reclamantul a făcut dovada faptului că antecesorii săi deţineau un număr de 67.500 acţiuni la Minele Şorecani S.A., fiind persoană îndreptăţită în sensul prevederii legale.
S-a constatat însă că în mod greşit s-a apreciat de către tribunal că valoarea de 6.215.190,15 lei nu este corectă în raport de dispoziţiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, întrucât art. 31.5 lit. a) din Normele metodologice de aplicare a legii speciale de reparaţie prevăd că valoarea acţiunilor se va actualiza atât cu coeficientul comunicat de B.N.R. cât şi cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică, apreciindu-se astfel ca întemeiate criticile reclamantului prin cererea de aderare la apel.
S-a reţinut că instanţa de fond nu a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, întrucât pârâta nu a fost obligată să plătească despăgubirile ce se cuvin reclamantului în temeiul respectivei legi. Modificând cuantumul despăgubirilor propuse prin decizia nr. 34/2010 nu sunt nesocotite prevederile legii noi şi nici atribuţiile Comisiei Centrale, care va fi sesizată cu analizarea acestei propuneri în procedura stabilită prin art. 16 alin. (1) şi (2), finalizată prin emiterea raportului de evaluare ce va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Împotriva acestei ultime decizi a declarat recurs pârâta A.V.A.S., întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinţei tribunalului şi menţinerea ca temeinică a Deciziei nr. 34 din 26 aprilie 2010 prin care a fost soluţionată notificarea întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
A arătat că din analiza prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, rezultă că actele doveditoare pot fi depuse până la data soluţionării notificării. In acest sens, reclamantul trebuia, prin intermediul procedurii administrative, să-şi dovedească calitatea de persoană îndreptăţită şi să-şi valorifice drepturile, iar A.V.A.S. să-şi clarifice, după depunerea tuturor actelor doveditoare în susţinerea notificării, poziţia faţă de respectivele pretenţii şi implicit dacă sunt îndeplinite condiţiile legale pentru acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege.
Competenţa instanţei poate interveni numai în măsura în care A.V.A.S. emite decizia motivată prin care se finalizează procedura administrativă, respectiva decizie putând face obiectul analizei instanţei judecătoreşti pentru legalitate, în condiţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.
A invocat şi prevederile art. 31 din Legea nr. 10/2001, iar în ce priveşte acordarea despăgubirilor băneşti a precizat că legea specială de reparaţie stabileşte ca unică modalitate acordarea de despăgubiri, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificată şi completată.
Faţă de prevederile legale menţionate a considerat că recalcularea valorii acţiunilor în baza fişei C.A.F.I.N. este netemeinică.
Recursul este nul.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanţei raportat la motivul de recurs invocat.
Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigenţele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 din cod.
Or, în speţă, recurenta, deşi a precizat formal că îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ., criticile formulate nu permit încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de textele de lege menţionate.
Astfel, recurenta nu a susţinut în vreun fel nelegalitatea soluţiei din apel, preluând în totalitate criticile din apelul declarat împotriva sentinţei tribunalului.
Ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia pronunţată în apel, care a fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluţiei, recurenta nu a criticat însă această hotărâre.
Prin urmare, tară să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existenţa judecăţii anterioare.
Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind legalitatea hotărârii pronunţată în apel.
De aceea, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel.
Se constată astfel că pe calea recursului declarat nu sunt aduse dezbaterii critici vizând legalitatea deciziei din apel, ci dimpotrivă sunt preluate în întregime motivele din apel, care au fost soluţionate prin decizia atacată.
Mai mult, criticile vizând aspectul potrivit căruia competenţa instanţei poate interveni numai în măsura în care A.V.A.S. emite decizia motivată prin care se finalizează procedura administrativă, precum şi cele privitoare la dovedirea calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantului, în baza înscrisurilor depuse, în baza cărora se formează poziţia pârâtei, sunt străine de natura pricinii.
Astfel, în speţă, a fost emisă de A.V.A.S., Decizia nr. 34/2010, care a făcut obiectul controlului judecătoresc, prin ambele hotărâri pronunţate în cauză, iar calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului, în înţelesul Legii nr. 10/2001, a fost recunoscută, de către recurenta - pârâtă, prin menţionatul act, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru acţiunile deţinute de antecesorii reclamantului la fostele Mine Sorecani.
Văzând dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. precum şi pe cele ale art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din cod, se va constata nulitatea căii de atac exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva Deciziei nr. 321/ A din 22 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6230/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2924/2011. Civil. Actiune în daune... → |
|---|
