ICCJ. Decizia nr. 7946/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7946/2011
Dosar nr.10383/1/2010
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2011
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 6561 din 3 decembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă de proprietate intelectuală a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei invocată de recurenta Exploatarea de Carieră Roşia privind neconstituţionalitatea prevederilor art. 43 alin. (3) fraza a 2-a şi art. 45 alin. (3) fraza a 2-a din Legea nr. 64/1991.
A admis recursurile declarate de pârâtele Exploatarea Minieră Mehedinţi, continuat de Exploatarea de Carieră Husnicioara, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia S.A. şi Exploatarea Minieră de Cariere Roşia, continuat de Exploatarea de Carieră Roşia împotriva Deciziei nr. 269 din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie; a modificat Decizia în sensul că a respins apelurile declarate de reclamantul I.G.D. şi de intervenientul P.G.I. împotriva Sentinţei civile nr. 200 din 20 octombrie 2008 a Tribunalului Gorj; au fost admise apelurile declarate de pârâte împotriva aceleiaşi sentinţe; a fost schimbată sentinţa în sensul că acţiunea şi cererea de intervenţie au fost respinse în tot; cererile privind acordarea cheltuielilor de judecată în fond şi în apel formulate de reclamant şi intervenient, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
La data de 17 decembrie 2010, petiţionarul P.I. a formulat contestaţie în anulare împotriva acestei decizii, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 317 - 321 C. proc. civ. La cerere a fost anexată Chitanţa din 15 decembrie 2010 reprezentând taxa judiciară de timbru de 10 RON şi un timbru judiciar de 0,30 RON.
În motivarea căii extraordinare de atac s-a susţinut incidenţa dispoziţiilor art. 317 alin. (2) şi 318 alin. (1) C. proc. civ.
Contestaţia în anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se solicită instanţei care a pronunţat hotărârea atacată să îşi desfiinţeze propria hotărâre în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă."
În art. 317 alin. (2) C. proc. civ. se dispune: „Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond".
În speţă, analizând motivele din cererile de recurs se constată că niciunul din cei doi recurenţi nu a invocat vreuna din ipotezele prevăzute de art. 317 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce face ca, pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. să nu fie incidente.
De altfel, din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data judecării pricinii procedura de citare a fost legal îndeplinită, împrejurare reţinută ca atare în încheierea de dezbateri, iar judecătorii nu au încălcat dispoziţiile de ordine publică privitoare la competenţă, ci Decizia a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în conformitate cu competenţa stabilită prin dispoziţiile art. 4 C. proc. civ.
Cât priveşte motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., urmează de asemenea a fi respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
În speţă, nici una din cele două teze nu este incidenţă în cauză.
Cât priveşte prima teză se reţine că, în realitate contestatorul este nemulţumit de modul cum au fost soluţionate recursurile, dar, pe calea contestaţiei în anulare, nu se pot valorifica eventualele greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziţii legale, contestaţia în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare.
Fiind un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv.
Instituind acest motiv de contestaţie în anulare legiuitorul a avut în vedere greşelile materiale cu caracter procedural pe care instanţa le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. O asemenea eroare trebuie să fie evidentă şi să fie în legătură cu aspectele formale ale judecăţii.
Greşeala materială nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanţa a înţeles să interpreteze un text de lege sau a făcut reaprecierea materialului probator, pentru că altfel s-ar ajunge, pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs.
Cât priveşte cea de-a doua teză se constată că instanţa a avut în vedere toate problemele litigioase, ce au fost structurate în analiza făcută recursurilor.
Astfel, cu privire la aspectul vizând consecinţele căderii în domeniul public a brevetului de invenţie şi data de la care se produc aceste consecinţe faţă de părţile din proces s-a reţinut că se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind analizate ca atare.
Înalta Curte a statuat că celelalte chestiuni litigioase, referitoare la întinderea drepturilor reclamanţilor şi cele referitoare la identitatea dintre culpele utilizate de pârâte şi cele brevetate nu se impun a fi analizate deoarece privesc chestiuni de fapt şi nu sunt încadrabile în conţinutul art. 304 C. proc. civ.
Aşa fiind, nu se poate reţine nici incidenţa celei de a doua teze, instanţa procedând la structurarea criticilor şi analizând doar criticile de nelegalitate potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
La data judecării contestaţiei în anulare consilier juridic D.I. şi consilier juridic M.V. au invocat excepţia netimbrării căii de atac, solicitând anularea contestaţiei în anulare ca netimbrată.
Înalta Curte, analizând excepţia invocată, constată că la dosar se află 2 timbre judiciare însumând valoarea de 0,30 RON şi Chitanţa din 15 decembrie 2010, reprezentând taxa judiciară de timbru de 10 RON aferentă contestaţiei în anulare.
Aşa fiind, excepţia netimbrării va fi respinsă în temeiul dispoziţiilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi a dispoziţiilor OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Pentru considerentele expuse, va fi respinsă ca nefondată excepţia netimbrării cererii invocată de intimata Exploatarea de Carieră Roşia şi va fi respinsă ca neîntemeiată contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.G.I împotriva Deciziei nr. 6561 din 3 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată excepţia netimbrării cererii invocată de intimata Exploatarea de Carieră Roşia.
Respinge ca neîntemeiată contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.G.I. împotriva Deciziei nr. 6561 din 3 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, pronunţată în Dosarul nr. 571/95/2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 7941/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 7940/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
