ICCJ. Decizia nr. 1007/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr.1007/2012
Dosar nr. 25594/4/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 24 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 1 august 2011, Corpul Executorilor Bancari din cadrul SC P.B.R. SA, prin executor bancar I.M.D. a înaintat cererea creditoarei SC P.B.R. SA, de încuviinţare a executării silite faţă de debitorul P.M., prin toate formele de executare, Judecătoriei Arad.
Judecătoria Arad, prin încheierea nr. 2914 din 2 august 2011, a admis excepţia lipsei competenţei teritoriale şi, drept consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Arad a reţinut că, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, instanţa competentă pentru soluţionarea cererilor de încuviinţare a executării silite este instanţa de la locul unde urmează a se face executarea, respectiv instanţa în circumscripţia căreia domiciliază debitorul.
În aceste condiţii raportându-se la domiciliul debitorului, care se află în sectorul 4, a apreciat că executarea silită urmează a se face în această rază teritorială.
Prin sentinţa civilă nr. 6617 din data de 30 septembrie 2011, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi în consecinţă a declinat în favoarea Judecătoriei Arad, competenţa de soluţionare a cererii formulată de Corpul Executorilor Bancari din cadrul P.B.R. SA, prin executorul bancar I.M.D. privind încuviinţarea executării silite faţă de debitorul P.M. domiciliat în Bucureşti, str. Govora.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut că, din modul de formulare a cererii de încuviinţare a executării silite adresată Judecătoriei Arad, rezultă că voinţa creditorului exprimată de executorul bancar, a fost aceea de a pune în executare titlul executoriu invocat pe raza Municipiului Arad, deoarece terţul poprit are sediul în Arad.
În aceste condiţii, instanţa nu se poate substitui voinţei creditorului de a încuviinţa executarea silită pe raza Sectorului 4, atâta vreme cât cererea nu are un asemenea obiect.
Ivindu-se un conflict negativ de competenţă în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., cauza a fost înaintată spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Verificându-se cauza în raport de obiectul acesteia şi dispoziţiile legale incidente, se constată că soluţionarea acesteia revine în competenţa Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Dispoziţiile art. 3733 alin. (1) şi (2), precum şi dispoziţiile art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., stipulează faptul că, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc dincircumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea; că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel; că cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc care va solicita de îndată instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv, precum şi faptul că, asupra cererii de încuviinţare preşedintele instanţei de executare se pronunţă prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
Coroborând aceste dispoziţii legale, rezultă că instanţa competentă a soluţiona cererea de încuviinţare a executării silite a unui titlu executoriu este instanţa de executare, respectiv, instanţa de la sediul/domiciliul debitorului.
Regula de mai sus se fundamentează pe o prezumţie simplă, în sensul că la sediul sau domiciliul debitorului se află bunurile acestuia care vor fi sau nu susceptibile de a fi supuse executării silite.
Această prezumţie fiind una juris tantum, putea fi răsturnată prin dovedirea împrejurării că debitorul deţine bunuri ce pot fi supuse executării silite în circumscripţia altei judecătorii decât cea de la domiciliul/sediul acestuia, ceea ce în cauză nu s-a realizat, nedovedindu-se că debitoarea ar avea bunuri sau conturi urmăribile pe raza teritorială a Judecătoriei Arad.
Dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instituie o normă de competenţă teritorială exclusivă, absolută, iar alegerea, de către reclamant, dintre mai multe instanţe deopotrivă competente, ar opera numai în cazul în care s-ar identifica mai multe judecătorii în circumscripţia cărora se află bunuri ale debitorului.
Cum, în speţă, domiciliul debitorului se află în municipiul Bucureşti, pe raza teritorială a Judecătoriei Sector 4, nefiind identificate bunuri sau conturi urmăribile ale acesteia pe raza unei alte judecătorii, deci nici pe raza Judecătoriei Arad, urmează a se stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sector 4 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1010/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1008/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
