ICCJ. Decizia nr. 1090/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1090/2012
Dosar nr. 1803/1/2011
Şedinţa publică din 20 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată sub nr. de mai sus, revizuentele M.S. şi S.I. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1130 din 3 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în temeiul art. 322 pct. 2 şi art. 318 C. proc. civ.
În motivele de revizuire, se învederează că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine neadevărul, că prin Decizia nr. 647 din 19 iunie 1998 a Curţii de Apel Galaţi s-ar fi constatat că imobilul din Tecuci, str. 1 Decembrie 1918 a fost proprietatea personală a T.S., că această proprietate ori parte din ea poate fi transmisă prin testament unui străin de familia D., fără vocaţie succesorală.
Or, susţin revizuentele, din probele de la dosar rezultă că imobilul din str. 1 Decembrie 1918, casa A. cu terenul de 50 de ari, ce a făcut obiectul litigiului, a fost proprietatea M.C.I.A. aşa cum şi Primăria Tecuci a susţinut în documentele de restituire în natură, întrucât nici un alt document de proprietate personală nu a apărut ulterior M.A., iar ele au calitatea de nepoate de frate.
Fată de aceste considerente, revizuentele susţin că sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi art. 318 C. proc. civ.
Examinând hotărârea atacată pe calea revizuirii prin prisma dispoziţiilor art. 322 pct. 2 şi art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1130 din 10 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a admis recursul pârâţilor D.G. şi D.E. împotriva deciziei civile nr. 180 din 18 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, a fost modificată în tot Decizia recurată în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de reclamanta S.M. a cărei calitate procesuală a fost transmisă moştenitorilor M.S. şi S.I. împotriva sentinţei civile nr. 282 din 5 februarie 2007 a Tribunalului Galaţi, s-a constatat nulitatea recursului declarat de pârâta Primăria Tecuci. De asemenea, s-a respins, ca neavenit recursul declarat de reclamantul I.S.U.G.G. Galaţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
Este necontestat că imobilul în litigiu, situat în Tecuci, str. 1 Decembrie 1918 a aparţinut defunctei S.T.
Ceea ce reclamantele au contestat prin promovarea cererii de chemare în judecată a fost îndreptăţirea pârâţilor D.G. şi D.E. de a beneficia, în temeiul Legii nr. 10/2001, de măsuri reparatorii corespunzătoare unei cote de ½ din acest imobil.
Instanţa de apel a considerat că pârâţii nu au calitatea de persoane îndreptăţite le restituire în baza acestei legi de reparaţie, fundamentându-şi soluţia pe puterea de lucru judecat a două hotărâri judecătoreşti anterioare, respectiv, sentinţa civilă nr. 471 din 05 februarie 1997 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia civilă nr. 1205 din 09 octombrie 1997 a Tribunalului Galaţi şi irevocabilă prin Decizia civila nr. 647/ R din 19 iunie 1998 a Curţii de Apel Galaţi şi este sentinţa civilă nr. 826 din 16 mai 1994 a Judecătoriei Tecuci.
Curtea de apel a reţinut că, prin aceste două hotărâri judecătoreşti s-a stabilit cu putere de lucru judecată că pârâţii D.G. şi D.E., în baza testamentului întocmit în favoarea lor de defuncta S.T., proprietara imobilului în litigiu, au devenit proprietarii bunurilor pe care defuncta le avea în proprietate în momentul decesului.
Cum, imobilul de faţă nu se afla în patrimoniul testatoarei la data decesului, pârâţii nu pot avea calitatea de succesori în privinţa acestui bun şi, pe cale de consecinţă, nu sunt îndreptăţiţi la acordarea măsurilor reparatorii reglementate prin Legea nr. 10/2001.
Concluzia instanţei de apel se întemeiază pe o interpretare eronată a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Prin testamentul autentificat sub nr. 774 din 02 septembrie 1982, defuncta S.T. i-a instituit pe pârâţii D.G. şi D.E. succesori universali, testând în favoarea lor „întreaga avere mobilă şi imobilă" care se va afla în patrimoniul său la data decesului.
Prin cele două hotărâri judecătoreşti anterioare, instanţele au apreciat că, întrucât imobilele ce constituiau obiectul acelor litigii, nu se aflau în patrimoniul defunctei S.T. la data decesului său, reclamanţii D.G. şi D.E. nu pot promova o acţiune în revendicare a imobilului situat în Tecuci, str. 1 Decembrie 1918 (sentinţa civilă nr. 471 din 05 februarie 1997 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia civilă nr. 1205 din 09 octombrie 1997 a Tribunalului Galaţi şi irevocabilă prin Decizia civila nr. 647/ R din 19 iunie 1998 a Curţii de Apel Galaţi), respectiv, nu se află în stare de indiviziune cu reclamantele asupra unei suprafeţe de 4,15 ha de teren pentru care, în temeiul Legii nr. 18/1991 a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantelor şi a pârâţilor (sentinţa civilă nr. 826 din 16 mai 1994 a Judecătoriei Tecuci).
În temeiul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, de prevederile acestui act normativ beneficiază „moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite".
În cele două hotărâri judecătoreşti anterioare, instanţele nu au contestat calitatea recurenţilor D.G. şi D.E. de moştenitori testamentari ai defunctei S.T., ci şi-au fundamentat soluţiile pe împrejurarea că imobilele asupra cărora purtau litigiul nu se aflau în patrimoniul defunctei la data decesului.
Din perspectiva Legii nr. 10/2001, aplicabilă prezentului litigiu, împrejurarea că imobilul ce a constituit obiectul notificării nu s-a aflat în masa succesorală a defunctei S.T. nu prezintă relevanţă, deoarece fiind vorba de un imobil preluat de stat, calitatea de proprietar al defunctei a încetat la data decesului acesteia, astfel încât moştenitorii sunt cei în a căror persoană se redobândeşte dreptul de proprietate pe data adoptării deciziei de restituire.
Prin urmare, constatând că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare în cauză a prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul declarat şi, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., a modificat în tot Decizia recurată, în sensul că, potrivit art. 296 C. proc. civ., a respins, ca nefundat, apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 282 din 05 februarie 2007 a Tribunalului Galaţi, secţia civilă.
Această hotărâre a fost atacată pe calea revizuirii în condiţiile art. 322 pct. 2 i art. 318 C. proc. civ.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita numai în cazurile expres stabilite de lege.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., vizează situaţia în care instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut,sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut,ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Acest text legal vizează 3 ipoteze, prima şi a treia fiind cazuri de ultra petit, iar cea de-a doua ipoteză, fiind un caz de minus petit.
Or raportând dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., la Decizia nr. 1130 din 1 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este de reţinut că acestea nu sunt incidente, nefiind prezente nici una din cele 3 ipoteze sus evocate, nici de ultra petit şi nici de minus petit.
În ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 318 C. proc. civ., invocat de revizuente, este de reţinut că acesta nu poate constitui temei al cererii de revizuire formulată de revizuente întrucât dispoziţiile legale ce reglementează instituţia revizuirii sunt cuprinse în art. 322 – art. 328 C. proc. civ., iar art. 318 C. proc. civ., vizează o altă instituţie juridică, cea a contestaţiei în anulare.
Aşa fiind, faţă de cele expuse, nefiind întrunite cerinţele art. 322 pct. 2 C. proc. civ., cererea de revizuire urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienţii M.S. şi S.I. împotriva deciziei nr. 1130 din 03 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1386/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1088/2012. Civil → |
|---|
