ICCJ. Decizia nr. 1455/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1455/2012
Dosar nr.9878/62/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 1 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Braşov la data de 27 iulie 2011 sub nr. 9878/62/2011, reclamantul P.G. a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA şi S.N.T.F.M. C.F.R. M. sucursala Moldova, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la plata diferenţei de drepturi salariale aferente perioadei iulie 2008 şi până la data concedierii, diferenţe determinate de baza de calcul diferită a salariului minim brut pe unitate conţinută de contractul colectiv de muncă unic pe ramura de transporturi.
În expunerea de motive reclamantul a arătat, în fapt, că a avut calitatea de salariat al pârâtelor şi şi-a desfăşurat activitatea pe raza S.N.T.F.M. C.F.R. M. sucursala Galaţi, în prezent sucursala Moldova, până la data de 12 martie 2010, când contractul individual de muncă i-a încetat ca urmare a concedierii colective, iar cele două pârâte nu şi-au îndeplinit obligaţiile privind plata la zi a tuturor drepturilor salariale, astfel cum erau prevăzute în contractul colectiv la nivel de unitate şi de ramură.
Prin sentinţa civilă nr. 1299/ M din 7 octombrie 2011, Tribunalul Braşov a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa iniţial învestită a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Cum competenţa teritorială în materia litigiilor de muncă, are caracter special şi absolut, iar reclamantul are domiciliul în Galaţi, astfel după cum rezultă din copia cărţii de identitate a acestuia, iar locul de muncă a fost tot în Galaţi, după cum reiese din copia cărţii de muncă depusă la dosar, s-a constatat că niciunul dintre aceste locuri nu atrage competenţa teritorială a Tribunalului Braşov.
Învestit prin declinare, Tribunalul Galaţi a pronunţat sentinţa civilă nr. 21 din 09 ianuarie 2012, prin care şi-a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea primei instanţe sesizate, Tribunalul Braşov şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că înscrisul în baza căruia Tribunalul Braşov şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei este copia cărţii de identitate în care reclamantul figurează cu domiciliul în Galaţi. Termenul de valabilitate a actului de identitate a expirat însă la data de 20 septembrie 2008, anterior introducerii cererii, iar la data sesizării instanţei, reclamantul deţinea cartea de identitate în care figurează cu domiciliul în Braşov, acesta fiind şi domiciliul său efectiv.
În ceea ce priveşte locul de muncă, s-a reţinut că acesta nu se află pe raza Galaţi, deoarece raporturile de muncă au încetat la data de 12 martie 2010, aşa cum rezultă din Decizia de concediere.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 269 C. muncii, cererile referitoare la cauzele având ca obiect judecarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul reclamantul.
Or, în prezenta cauză, ce are ca obiect un litigiu de muncă, domiciliul reclamantului este în judeţul Braşov, aşa cum rezultă din copia cărţii sale de identitate emisă la data de 27 august 2008.
Totodată, se constată că şi prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27 iulie 2011 pe rolul Tribunalului Braşov, reclamantul şi-a indicat acelaşi domiciliu, care este şi domiciliul său efectiv.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., se constată că instanţa competentă teritorial să judece pricina este Tribunalul Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1408/2012. Civil. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 1552/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
