ICCJ. Decizia nr. 1404/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1404/2012
Dosar nr.2201/115/2010
Şedinţa publică din 29 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1555 din 29 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul P.M., împotriva pârâtului Statul Român prin M.F.P. reprezentat prin D.G.F.P. Caraş-Severin şi a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 6.000 euro, echivalentă în lei la data efectuării plăţii, cu titlu de daune morale.
În considerente s-a reţinut că reclamantul a fost condamnat la 7 luni închisoare pentru trecerea frauduloasă a frontierei.
În aceste condiţii, s-a apreciat că cererea reclamantului de acordare a daunelor morale este întemeiată, iar la stabilirea întinderii acestora s-au avut în vedere consecinţele negative suferite de reclamant, atât pe plan fizic cât şi psihic importanţa valorii morale lezate, intensitatea cu care reclamantul a perceput consecinţele vătămării. Dându-se eficienţă criteriului unei satisfacţii suficiente şi echitabile, cererea a fost admisă pentru suma de 6.000 euro.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul Statul Român prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. Caraş-Severin, solicitând admiterea acestuia în sensul schimbării hotărârii şi respingerii acţiunii.
În motivarea apelului s-a arătat că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 221/2009 deoarece sentinţa penală invocată, respectiv nr. 838 din 05 decembrie 1985, definitivă şi executorie, nu a fost desfiinţată, anulată sau casată ca urmare a exercitării vreunei căi extraordinare de atac.
Această stare de fapt, în opinia apelantului, nu echivalează cu o condamnare şi nu ar putea constitui un temei pentru acordarea despăgubirilor morale, reclamantul pretinzând că a trecut înot Fluviul Dunărea în anul 1985, pentru a ajunge în fosta R.S.F. Iugoslavia.
Suma de 6.000 euro, reprezentând despăgubiri morale reprezintă o îmbogăţire fără just temei, fiind nejustificată deoarece include o doză mare de aproximare şi subiectivism.
S-a solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii.
Prin Decizia civilă nr. 547/ A din 10 martie 2011 Curtea de Apel Timişoara a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa în sensul respingerii acţiunii.
În considerentele deciziei s-a reţinut că motivul pentru care reclamantul nu are dreptul la despăgubiri morale în baza art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 este faptul că acest text legal, care reprezintă temeiul juridic al acţiunii acesteia, a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale, decizie publicată în M. Of. nr. 761 din 15 noiembrie 2010.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamantul solicitând casarea acesteia şi menţinerea sentinţei. In motivare şi-a exprimat nemulţumirea faţă de modul de soluţionare a cauzei şi de apreciere a probelor.
Recursul este nul.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
În ce priveşte motivele de nelegalitate care pot fi invocate pe calea recursului, acestea sunt limitativ reglementate de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
În speţă, recurentul nu a invocat niciunul dintre cazurile de modificare ori casare prevăzute de textul menţionat anterior şi nici dezvoltarea criticilor acestora nu face posibilă încadrarea, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în vreunul din motivele de recurs.
Aşa-zisele aspecte de nelegalitate au constat în consideraţii de ordin general referitoare la aprecierea probelor şi exprimarea nemulţumirii faţă de modul de soluţionare a apelului, aspecte care nu pot fi reţinute drept motive de recurs.
Faţă de cele ce preced, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul P.M. împotriva deciziei nr. 547/ A din 10 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1552/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1406/2012. Civil. Conflict de muncă. Recurs → |
|---|
