ICCJ. Decizia nr. 1497/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1497/2012
Dosar nr. 5828/117/2009
Şedinţa publică din 5 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 751 din 21 septembrie 2010 a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acţiunea civilă intentată de reclamanţii A.E., M.E. decedată în cursul procesului, continuată de M.J.L. în calitate de moştenitor şi M.I.L. împotriva pârâtului P.M. CLUJ-NAPOCA şi în consecinţă, a fost anulată dispoziţia de respingere a notificărilor nr. 4471 din 09 din octombrie 2009 şi l-a obligat pe pârât să emită dispoziţie motivată cu propunere de acordare a despăgubirii pentru imobilul grădină în suprafaţă de 1440 m.p. situat în municipiul Cluj-Napoca, str. Calea Dorobanţilor, înscris în CF nr. 132626, nr. top 4742/2/1/5 iniţial înscris în CF nr. 5560, nr. topo 4742 şi a apartamentului nr. 2, cu nr. top 4742/2/1/II înscris în CF colectivă nr. 68139, despăgubiri ce se vor stabili şi plăti în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
A fost obligat pârâtul P.M. Cluj-Napoca să înainteze dosarul aferent C.C.S.D.
S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtului S.R. prin M.E.F.
S-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a respins cererea reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că imobilul înscris în CF nr. 5560 Cluj-Napoca, nr. top 4742/2, constând din casă din piatră cu 5 camere, bucătărie şi dependinţe; grajd din piatră, şură, şopron, curte şi grădină în str. Budai Nagy Antal în suprafaţă de 4316 m.p., a constituit proprietatea lui U.T. decedată la data de 30 octombrie 1958. Prin certificatul de moştenitor nr. 561/1961 eliberat de notariatul de Stat Cluj, s-a dezbătut masa succesorală după U.T., masă în compunerea căreia a intrat imobilul înscris în CF nr. 5560 Cluj-Napoca nr. top 4742/2 compus din teren loc de casă în suprafaţă de 4316 m.p., pe care se află construită o casă, iar moştenitorii ei sunt V.E. şi U.L. în cote egale, în calitate de fii.
Acest imobil a fost dezmembrat în parcela cu nr. top 4742/1 constând din teren în suprafaţă de 1107 m.p. care a fost transcris în altă coală funciară şi nr. top 5560/2/1 casă şi teren în suprafaţă de 3.209 m.p., construcţie ce a fost apartamentată, apartamentul nr. 2 cu nr. top 4742/2/1/II fiind înscris în CF colectivă nr. 68139. Terenul în suprafaţă de 1440 m.p. este în prezent înscris în CF nr. 132626 Cluj-Napoca, nr. top 4742/2/1/5. Cota de ½ parte din imobilul înscris iniţial în CF nr. 5560 Cluj-Napoca, situat în Cluj-Napoca, str. Budai Nagy Antal, cu nr. top 4742/2/1 a fost preluată prin Decizia nr. 417/1976 a C.P.J. Cluj în proprietatea S.R.
La rândul său, U.L. a decedat la data de 21 martie 1975, având ca unic moştenitor pe V.T. în calitate de soră, aceasta decedând la data de 3 noiembrie 1999 şi avându-i ca moştenitori pe M.I. şi A.E., conform certificatului de calitate de moştenitor nr. 9 din 11 februarie 2000 eliberat de B.N.P. T.S. M.I. a decedat la data de 12 septembrie 2000, iar potrivit certificatului de moştenitor nr. 6/201 eliberat de B.N.P. T.S. moştenitorii acestuia sunt M.E. în calitate de soţie supravieţuitoare şi M.J.L. în calitate de fiu. M.E. a decedat la 25 ianuarie 2010, unicul moştenitor al acesteia fiind reclamantul M.L. în calitate de fiu.
După apariţia Legii nr. 10/2001, M.L., M.M. şi A.E. au formulat notificarea nr. 12683/3 din 21 februarie 2001 adresată P.M. Cluj-Napoca, prin care au solicitat restituirea în natură a apartamentului nr. 2 şi a cotelor indivize comune înscrise în CF 68139 Cluj, precum şi terenul în suprafaţă de 1440 m.p. situat în Cluj-Napoca, str. Dorobanţilor, înscris în CF nr. 132626 prin notificarea nr. 49120/3 din 20 august 2001.
Prin dispoziţia nr. 4471 din 9 octombrie 2009 a P.M. Cluj-Napoca, au fost respinse notificările reclamanţilor cu privire la terenul în suprafaţă de 1440 m.p. şi apartamentul nr. 2 din imobilul situat în str. Dorobanţilor, cu motivarea că nu s-a făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii.
Cu actele de stare civilă şi cu certificatele de moştenitor aflate la dosar, reclamanţii au dovedit calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, coroborate cu dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Apartamentul nr. 2 a fost vândut numitei S.S. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 40189 din 22 iulie 2002, încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 şi nu s-a solicitat să se constate nulitatea lui absolută, situaţie în care reclamanţii pot beneficia doar de măsuri reparatorii în echivalent.
Terenul în suprafaţă de 1440 m.p. având nr. top 4742/2/1/5 grădină în str. Calea Dorobanţilor, a făcut obiectul unor contracte de concesiune încheiate între C.L.M. Cluj-Napoca şi diverse persoane fizice în vederea construirii unor case familiale; 282,60 m.p. reprezintă cale de acces, iar suprafaţa de 60 m.p. este închiriată numitului B.I.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P.M. Cluj – Napoca, iar prin Decizia civilă nr. 186 din 23 martie 2011 a curţii de Apel Cluj s-a admis în parte apelul pârâtului, s-a schimbat în parte hotărârea instanţei de fond în sensul că acordarea despăgubirilor pentru imobilul din litigiu va fi condiţionată de restituirea actualizată a despăgubirilor încasate cu ocazia exproprierii lui.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, succesibilii care după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moştenirea sunt repuşi în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul acestei legi, iar cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
În art. 23 din aceeaşi lege se prevede că actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calităţii de asociat sau acţionar al persoanei juridice, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate, pot fi depuse până la data soluţionării notificării.
Aceste acte doveditoare pot fi depuse şi direct în instanţă, legea nesancţionând cu decăderea din probă, nedepunerea lor până la data soluţionării notificării.
La rândul său, pct. 4.2 din Normele motedologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007, prevede că „la art. 4 alin. (2) din lege norma referitoare la accesul moştenitorilor persoanei îndreptăţite la beneficiul legii impolică o analiză calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare civilă, certificate de moştenitor dacă acestea există, testamente) pentru stabilirea calităţii de moştenitor legal sau testamentar.
Aşadar, certificatul de moştenitor este pretins de Normele metodologice numai „dacă există", deoarece potrivit art. 77 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 36/1995, calitatea de moştenitor şi numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă şi cu martori.
Or reclamanţii au făcut dovada cu acte de stare civilă, că V.E. a fost sora lui U.L. decedat la data de 21 martie 1975 în localitatea Mezotur din Ungaria.
Din certificatul de moştenitor nr. 561 din 19 aprilie 1960 eliberat de Notariatul de Stat Cluj dosar tribunal, rezultă că după defuncta lor mamă U.T. decedată la data de 30 octombrie 1958, masa succesorală s-a compus din imobilul cuprins în CF nr. 5560 Cluj, nr. top 4742/2, moştenitori legali au fost V.E. şi U.L., în calitate de fii, care moştenesc în părţi egale între ei întreaga avere succesorală.
Aşadar, nu există niciun dubiu că U.L. şi V.E., copiii lui U.L. şi M.T. nu ar fi fost frate şi respectiv soră.
Celelalte legături de rudenie nu au fost contestate de către pârâtul-apelant, recunoscând dovedirea lor de către reclamanţii care astfel şi-au dovedit calitate de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte motivul de apel referitor la admiterea în parte a acţiunii reclamanţilor, anulării dispoziţiei de respingere a notificărilor şi de obligare a pârâtului să emită dispoziţie motivată cu propunere de acordare a despăgubirilor fără a fi condiţionate de restituirea despăgubirilor primite cu ocazia preluării imobilului de stat, curtea reţine că prin Decizia nr. 68 din 1 martie 1976 emisă de C.E.C.P.J. Cluj în temeiul Decretului nr. 223/1974, trecerea imobilului situat în Cluj-Napoca, str. Budai Nagy Antal, înscris în CF nr. 5560, nr. top 4742/2/1 în proprietatea statului, s-a făcut cu plată, conform avizului Ministerului Finanţelor nr. 171.161/1975.
Conform art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, în situaţiile prevăzute la alin. (2), (3) şi (4), valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabileşte prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcţii, din valoarea corespunzătoare a părţii din imobilul expropriat ce nu poate fi restituit în natură.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P.M. Cluj – Napoca solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel, se susţine că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În această idee se susţine că instanţa de apel a făcut şi o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 1169 C. civ. şi respectiv art. 1, 3 şi 4 alin. (2) din Legea nr. 1072001 în condiţiile în care din acţiunea de la dosar nu rezultă calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în acceptarea Legii nr. 10/2001.
Ca atare, susţine recurentul că din probele administrate nu rezultă că fostul proprietar tabular nu a avut descendenţi sau nu a instituit legat cu titlu universal în favoarea unor terţe persoane.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Astfel, instanţa de apel a examinat cauza prin prisma principiului tantum devolutum quantum apellatum şi prin prisma dispoziţiilor art. 4 şi respectiv art. 23 din Legea nr. 10/2001.
În situaţia în care titularul notificării nu a depus actele doveditoare ale dreptului său de proprietate până la data soluţionării, instituţia investită se pronunţă prin decizie/dispoziţie administrativă doar pe baza actelor depuse în faţa Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Este real că art. 23 din Legea nr. 10/2001 prevede că actele doveditoare ale dreptului de proprietate precum şi ale calităţii de moştenitor pot fi depuse până la data soluţionării notificării, însă sintagma „până la data soluţionării notificării" nu are în vedere numai etapa administrativă a soluţionării notificării.
Această sintagmă trebuie înţeleasă ca referindu-se la soluţionarea notificării în oricare din cele 2 etape administrativă, înaintea entităţii notificate, sau judiciară – prin hotărârea irevocabilă a instanţei de judecată, deoarece legiuitorul nu face nici o distincţie între cele 2 faze procesuale de soluţionare a notificării iar instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei împotriva dispoziţiei/deciziei administrative de soluţionare a notificării, are competenţa de a verifica legalitatea şi temeinicia acesteia prin raportare şi la alte acte decât cele prezentate de titularul notificării Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001.
De altfel, nici o prevedere a Legii nr. 10/2001 nu interzice completarea probatoriului în etapa judiciară iar a considera altfel ar însemna să se aducă atingere principiului liberului acces la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie.
De altfel, rolul instanţei nu poate fi rezumat doar la verificarea probelor administrate în etapa administrativă de soluţionare a notificării, în condiţiile în care administrarea probatoriului constituie elementul esenţial al judecăţii Astfel, raportând cele expuse la situaţia din cauză, este de reţinut că din actele depuse de reclamanţi rezultă atât situaţia juridică a imobilului din litigiu cât şi calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii.
Astfel, din actele de stare civilă existente la dosar, certificatul de moştenitor nr. 561 din 19 aprilie 1960, rezultă fără posibilitate de echivoc că după defuncta U.T. decedată la 30 octombrie 1958 masa succesorală s-a compus din imobilul înscris în CF nr. 5560 Cluj nr. top. 4742/2 iar moştenitorii legali au fost V.E. şi U.L. în calitate de descendenţi cu cote egale la moştenire.
La succesiunea după U.L., 21 martie 1975, a venit V.T. în calitate de soră, iar la succesiunea acesteia, aşa cum rezultă din certificatul de calitate de moştenitor nr. 9 din 11 februarie 2000 au venit M.I. şi A.E.
În aceste condiţii ale devoluţiunii succesorale s-a reţinut că la decesul lui M.I. de la 12 septembrie 2000, calitatea de moştenitori legali o au M.E. (soţie supravieţuitoare) şi M.J.L. în calitate de descendent aşa cum rezultă de altfel de certificatul de moştenitor nr. 6/2001.
În condiţiile în care M.E. a decedat la 25 ianuarie 2010, unicul moştenitor al acesteia în calitatea de fiu este reclamantul M.L.
Cum în condiţiile devoluţiunii succesorale s-a făcut dovada calităţii de moştenitori ai reclamanţilor, rezultă fără posibilitate de echivoc şi calitatea acestora de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Din această perspectivă, susţinerile recurentului legate de nedovedirea calităţii de persoane îndreptăţite a reclamanţilor sunt nefondate, cu atât mai mult cu cât notificatorii nu şi-au contestat calităţile şi vocaţia lor succesorală.
De altfel, este de reţinut că instanţa de apel a făcut o legală interpretare şi aplicare a legii atât în ce privesc dispoziţiile art. 4, cât şi ale art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, dând dovadă nu numai de rol activ în condiţiile art. 129 C. proc. civ., în stabilirea raporturilor juridice dintre părţi dar şi de o examinare a tuturor aspectelor ce vizează aplicarea reală şi corectă a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Din perspectiva celor expuse nefiind fondate nici una din criticile formulate şi nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul P.M. Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 186/ A din 23 martie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1498/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1476/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
