ICCJ. Decizia nr. 1564/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1564/2012
Dosar nr. 5585/105/2011
Şedinţa Camerei de Consiliu din 20 martie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 5585/105/2011, în urma disjungerii din dosarul nr. 411/105/2010, reclamanta F.R.L. România, în numele membrului de sindicat F.I.A., în contradictoriu cu pârâta SC R.L. C.F.R. - S.C.R. Braşov SA, a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei să plătească, retroactiv, pentru anii 2006, 2007, 2008, câte un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflaţiei, conform prevederilor din Contractele Colective de Muncă aplicabile la nivelul pârâtei, precum şi a primei pentru Ziua C.F.R-istului aferentă anilor 2006 - 2009 echivalente cu nivelul valorii clasei I de salarizare echivalentă cu rata inflaţiei şi a ajutorului material acordat de Sărbătorile de Paşte, aferent anului 2009 la nivelul clasei I de salarizare.
Prin sentinţa civilă nr. 1402 din 23 iunie 2011, Tribunalul Prahova, secţia civilă, a declinat competenta de soluţionare a acţiunii formulate de F.R.L. România în numele salariatului F.I.A., în favoarea Tribunalului Alba.
Pentru a pronunţa această soluţie, verificându-şi din oficiu competenţa, Tribunalul Prahova a dat eficienţă dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 rep., coroborate cu dispoziţiile art. 159 pct. 3 C. proc. civ. şi faţă de caracterul exclusiv al competenţei teritoriale în această materie, a reţinut că cererile privind conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul, reşedinţa sau, după caz, sediul reclamantul, apreciind că în speţă, calitate procesuală activă au membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat acţiunea şi nu F.R.L. România, drept pentru care a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Alba, în a cărui rază teritorială îşi are sediul Federaţia.
Prin sentinţa civilă nr. 5409/2011 din 8 noiembrie 2011, Tribunalul Alba, secţia I civilă, învestit cu judecarea litigiului, în urma declinării, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, pe care a invocat-o din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între cele două instanţe şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, Tribunalul Alba, secţia I civilă, a reţinut că în cauză, organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiuni în justiţie în numele membrilor lor, având legitimare procesuală activă în temeiul legii, în baza dispoziţiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011.
În acest context, având în vedere că reclamanta are sediul în Ploieşti, făcând aplicarea art. 284 alin. (2) C. muncii, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, menţionând în acest sens şi jurisprudenţa I.C.C.J. în cadrul conflictelor de competenţă, respectiv decizia nr. 943 din 15 februarie 2010, decizia nr. 885 din 3 februarie 2011, decizia nr. 1017/2011 şi decizia nr. 681 din 15 octombrie 2011 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cauze cu obiect similar.
Constatându-se ivit conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, s-a atras, potrivit dispoziţiilor art. 20 pct. 2 combinat cu art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a acestuia în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată dedusă judecăţii, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Tribunalului Prahova, pentru următoarele argumente :
In stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispoziţiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcţie de succesiunea acestora.
Potrivit art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/ 2003, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, sindicatul apără drepturile membrilor lor în faţa instanţelor judecătoreşti (...) şi are dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.
Prevederea legală anterior menţionată, referitoare la legitimarea procesuală a sindicatului în acţiunile formulate pentru membrii săi a fost menţinută de legiuitor şi prin Legea dialogului social nr. 62/2011, care, la articolul 28 statuează că sindicatul apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, în faţa instanţelor judecătoreşti (...) şi are dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.
Rezultă, aşadar, că, în speţa dedusă judecăţii, reclamanta, federaţia sindicală are legitimare procesuală activă derivând din norma specială precitată, iar instanţa competentă, în conformitate cu prevederile art. 269 alin. (2) C. muncii, este cea în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau sediul, după caz.
In speţă, acţiunea a fost promovată de F.R.L. România, în baza prerogativelor conferite de dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 53/2003, nefiind vorba aşadar despre recunoaşterea calităţii de mandatar a federaţiei, care la formularea cererii a acţionat în baza mandatului acordat de membrii săi, ci despre recunoaşterea calităţii procesuale active a acestuia, deci a calităţii de reclamant, care acţionează în interesul altor persoane, titulari ai dreptului, care nu au formulat însă cererea şi nici nu sunt obligaţi să o semneze.
In acelaşi sens s-a exprimat şi doctrina - G. Boroi - "Drept procesual civil. Curs Selectiv" şi Mihaela Tăbârcă - "Drept procesual civil", reţinând că în practică se recunoaşte calitate procesuală activă unei persoane sau unui grup, atunci când se urmăreşte realizarea interesului altei persoane sau a unui interes colectiv, cu condiţia de a se conferi calitatea procesuală activă ope legis. Este cazul sindicatelor, care acţionează fără să urmărească valorificarea unor drepturi substanţiale proprii, ci a unor drepturi ale aderenţilor, aceştia din urmă fiind destinatarii regulilor de drept ce se urmăresc a fi valorificate.
Astfel, având în vedere că reclamanta F.R.L. România are sediul în judeţul Prahova, competenţa soluţionării cauzei revine Tribunalului Prahova.
Faţă de cele mai sus expuse, Înalta Curte, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa teritorială în soluţionarea cauzei privind acţiunea în pretenţii formulată de reclamanta F.R.L. România, în numele membrului de sindicat F.I.A., în contradictoriu cu pârâta SC R.L. C.F.R. - S.C.R.L. Braşov SA, în favoarea Tribunalului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1540/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1565/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
