ICCJ. Decizia nr. 1716/2012. Civil. Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1716/2012
Dosar nr. 1869/2/2011
Şedinţa publică din 27 martie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa arbitrală nr. 264 din 16 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC T.P. SRL, obligând pârâta SC O.M.V.P. SA să plătească suma de 245.729,55 lei penalităţi de întârziere, precum şi suma de 31.587,85 lei cu titlu de cheltuieli de arbitrare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul arbitral a făcut aplicarea clauzei înscrisă la art. 6.4 din convenţia părţilor, constatând îndeplinite cerinţele răspunderii contractuale.
Împotriva acestei sentinţei arbitrale a formulat acţiune în anulare pârâta solicitând admiterea acţiunii şi anularea în întregime a sentinţei, iar pe fond respingerea cererii de obligare a pârâtei la plata sumei de 277.317,4 lei compusă din 245.729,55 lei cu titlu de penalităţi de întârziere şi 31.587,85 lei cheltuieli arbitrare, ca neîntemeiată;
Temeiul juridic invocat de către petentă îl reprezintă dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. coroborat cu art. 358 C. proc. civ., în opinia petentei sentinţa arbitrală încălcând ordinea publică şi dispoziţiile imperative ale legii, fiind pronunţată cu nerespectarea principiilor contradictorialităţii, al dreptului la apărare şi al egalităţii de tratament, motive de nulitate prevăzute de art. 364 lit. i) coroborat cu art. 358 C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 68 din 6 mai 2011, a respins ca nefondată acţiunea în anulare, reţinând, în esenţă, că, prin pronunţarea sentinţei arbitrale, instanţa nu a încălcat dispoziţii imperative ale legii, că nu s-a făcut dovada niciunei vătămări care s-o îndreptăţească pe reclamantă să se formuleze o atare cerere.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC O.M.V.P. SA Bucureşti, solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei astfel atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată privind anularea sentinţei arbitrale şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionarea în fond a litigiului comercial, obligarea intimatei SC T.P. SRL la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Recurenta-reclamantă îşi întemeiază în drept recursul pe dispoziţiile art. 299, art. 304 pct. 8 şi 9, art. 3041, art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., art. 364 lit. i) coroborat cu art. 358 şi art. 366 alin. (1) C. proc. civ. şi formulează următoarele critici:
Sentinţa comercială nr. 68 din 06 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a respins acţiunea în anulare este nelegală fiind pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 358 C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., instanţa de fond interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii respectiv - Anexa 1 la contract, încheiată de părţi la data de 22 iunie 2006, astfel:
Sentinţa arbitrală nr. 264 din 16 decembrie 2010 încalcă ordinea publică şi dispoziţiile imperative ale legii, fiind pronunţată cu nerespectarea principiilor contradictorialităţii, al dreptului la apărare şi al egalităţii de tratament, motiv de nulitate a hotărârii arbitrale prevăzut de art. 364 lit. i) coroborat cu art. 358 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că reclamanta T.P. S.R.L. a depus după închiderea dezbaterilor şi acordarea cuvântului asupra fondului, împreună cu concluziile scrise un înscris care nu a fost prezentat în şedinţa arbitrală şi despre conţinutul căruia pârâta O.M.V.P. S.A. nu a avut posibilitatea să ia la cunoştinţă, neputând să-şi formuleze apărarea cu privire la acest înscris şi fiind deci în imposibilitate de a propune o probă contrară, fiind astfel încălcat principiul contradictorialităţii;
Soluţia tribunalului arbitral se întemeiază pe conţinutul înscrisului care nu a fost administrat în şedinţă arbitrală, deci cu nerespectarea principiului contradictorialităţii, al dreptului la apărare al pârâtului, al egalităţii de tratament al părţilor, tribunalul arbitral reţinând în considerentele sentinţei că evocatul înscris a complinit imperfecţiunile de tehnică contractuală şi a fost apreciat de tribunalul arbitral ca având preeminenţă în aplicare faţă de datele speţei.
Recurenta precizează că nu a susţinut niciodată faptul că anexa 1 ar fi un înscris nou, cum a reţinut instanţa de fond, ci că administrarea probei cu înscrisuri s-a făcut cu încălcarea dreptului la apărare şi cu nerespectarea principiului contradictorialităţii, întrucât nici în cursul dezbaterilor şi nici prin concluziile orale asupra fondului reclamanta nu a făcut nici un moment referire la acest înscris. Doar ulterior închiderii dezbaterilor, în concluziile scrise reclamanta intimată S.C. T.P. SRL a făcut referire la acest înscris - anexa 1 la contract - şi a depus o copie a acestuia.
Conchide recurenta, sub acest aspect, că tribunalul arbitral a pronunţat sentinţa arbitrală nr. 264 din 16 decembrie 2010 cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 358 C. proc. civ., întrucât recurenta nu a avut cunoştinţă de faptul că pretenţiile reclamantei se întemeiază pe acest înscris şi asupra căruia, în calitatea sa de pârâtă, nu a avut ocazia să îşi formuleze apărările, impunându-se astfel anularea sentinţei arbitrale nr. 264 din 16 decembrie 2010 în temeiul art. 364 lit. i) C. proc. civ. şi rejudecarea fondului litigiului comercial în temeiul art. 366 alin. (1) C. proc. civ.
Într-o ultimă critică recurenta reproşează instanţei de fond că în mod eronat şi nelegal, a reţinut că recurenta nu a făcut dovada niciunei vătămări care să o îndreptăţească să obţină anularea sentinţei arbitrale, întrucât, se arată, vătămarea rezultă din însăşi soluţia adoptată de tribunalul arbitrai care admiţând acţiunea reclamantei intimate SC T.P. SRL a obligat-o la plata sumei de 277.317.4 lei, întemeindu-se pe înscrisul care nu a fost administrat în condiţii de contradictorialitate, conform art. 358 C. proc. civ.
În plus, arată recurenta, cauza de nulitate a hotărârii arbitrale prevăzută de art. 358 C. proc. civ., nu este condiţionată de dovada vreunei vătămări, întrucât fiind o nulitate absolută, edictată în scopul ocrotirii unui interes general, (apărarea unor principii fundamentale care guvernează actul de justiţie) vătămarea este prezumată.
Intimata - pârâtă SC T.P. SRL Suceava a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Înalta Curte, examinând sentinţa recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
În exercitarea controlului de legalitate Înalta Curte va avea în vedere numai criticile de nelegalitate aduse sentinţei atacate, nu pe cele ce vizează atitudinea contractuală a intimatei - pârâte şi cele referitoare la hotărârea tribunalului arbitral care exced, în raport de art. 299 alin. (1) şi art. 304 punctele 1-9 C. proc. civ., limitele controlului de legalitate specific prezentului stadiu procesual.
Acţiunea în anulare constituie o cale de control judecătoresc asupra hotărârii arbitrale cu două obiective bine determinate şi anume verificarea conformităţii hotărârii arbitrale cu convenţia arbitrală precum şi respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil astfel cum ele sunt enunţate de art. 358 C. proc. civ., niciunul dintre motivele reglementate de art. 364 C. proc. civ. neprivind controlul legalităţii şi temeiniciei hotărârii arbitrale, această cale procedurală nefiind una cu caracter devolutiv.
Deşi îşi întemeiază criticile, în drept, pe prevederile art. 304 punctele 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta – reclamantă, de fapt, reiterează în întregime, argumentele aduse în susţinerea acţiunii în anulare, neindicând în ce constă nelegalitatea sentinţei recurate prin care a fost examinată legalitatea hotărârii arbitrale din perspectiva incidenţei motivelor de anulare prevăzute de art. 364 lit. i) C. proc. civ., tinzând astfel la o nouă judecată pe fond a acţiunii în anulare.
În interpretarea art. 364 lit. i) C. proc. civ. instanţa de anulare a apreciat cu justeţe că instanţa arbitrală a soluţionat pricina cu respectarea dispoziţiilor imperative ale legii atât sub aspectul regulilor de interpretare a contractelor, cât şi sub cel al aplicării pincipiilor contradictorialităţii, al egalităţii de tratament, al respectării dreptului la apărare, neputându-se reproşa instanţei că nu şi-a exercitat rolul activ prevăzut în aflarea adevărului în sensul art. 129 alin. (5) C. proc. civ. în limitele de control impuse de art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Aşa fiind Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., constatând că sentinţa atacată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta - petentă SC O.M.V.P. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 68 din 6 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1717/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1715/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
