ICCJ. Decizia nr. 1897/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1897/2012
Dosar nr.64337/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 15 martie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la 20 aprilie 2011, pe rolul Tribunalului Bistriţa Năsăud, reclamanţii B.I., C.V., G.I., G.D., M.D., P.G.E., P.M., S.C., Z.S., P.I., reprezentaţi de sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere, au chemat în judecată pe pârâţii casa de pensii a M.A.N. şi M.A.N., solicitând instanţei să dispună anularea hotărârilor Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul M.A.N., anularea deciziilor de recalculare a pensiei emise de M.A.N., menţinerea Deciziilor de stabilire a cuantumului pensiei, emise în baza Legii nr. 164/2001 sau a Decretului nr. 214/1977, obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 sau a Decretului nr. 214/1977, plătită în luna decembrie 2010 şi pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010, de la 01 ianuarie 2011 şi până la repunerea în plată a pensiei iniţiale sau până la emiterea unei noi decizii de recalculare, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale şi a indicelui de inflaţie aferente sumelor reprezentând diferenţa dintre cele două decizii, calculată până la data plăţii efective a pensiei iniţiale, cu cheltuieli de judecată. În subsidiar, au contestat cuantumul pensiei stabilit în urma recalculării ca urmare a aplicării greşite a dispoziţiilor legale.
În drept au invocat Legea nr. 263/2010.
Prin încheierea de şedinţă de la 23 mai 2011, instanţa a dispus disjungerea acţiunii şi formarea unui dosar separat pentru fiecare reclamant, în cauză rămânând doar reclamantul B.I.
Prin sentinţa civilă nr. 1682/F/2011 din 19 septembrie 2011, Tribunalul Bistriţa Năsăud a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând faptul că, instanţa competentă se stabileşte potrivit Legii nr. 19/2000, lege în vigoare la data emiterii deciziei contestate. Or, conform art. 156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensie, se adresează instanţei de la domiciliul sau sediul reclamantului iar celelalte cereri se adresează instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului. Aşa fiind, instanţa a reţinut că în cauză, contestaţia nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, ci împotriva unor instituţii cu sediul în Bucureşti.
Învestit prin declinare, Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a pronunţat sentinţa civilă nr. 96 din 6 ianuarie 2012, prin care şi-a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare în favoarea primei instanţe sesizate, Tribunalul Bistriţa Năsăud şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010, care a intrat în vigoare ia 01 ianuarie 2011 şi a abrogat Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Aşa fiind, sub imperiul noii reglementări, au fost înfiinţate casele de pensii sectoriale, care funcţionează în subordinea M.A.N., M.A.I. şi S.R.I., conform art. 3 lit. b) din Legea nr. 263/2010, legiuitorul instituind norma de competenţă teritorială şi în ipoteza cererilor formulate în contradictoriu cu aceste subiecte de drept.
Contestaţia reclamantului dedusă prezentei judecăţi a fost formulată la data de 20 aprilie 2011, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.
Împrejurarea că Legea nr. 119/2010, în temeiul căreia a fost emisă Decizia contestată în prezenta cauză, trimite, în privinţa procedurii de contestare, la dispoziţiile Legii nr. 19/2000, nu constituie un argument pentru stabilirea competenţei jurisdicţionale în baza unui act normativ abrogat la data promovării acţiunii injustiţie. Pe de altă parte, nu este relevant faptul că Legea nr. 19/2000 era în vigoare la data emiterii deciziei contestate, câtă vreme la data formulării contestaţiei acest act normativ era abrogat printr-o lege care instituie o altă normă de competenţă teritorială, de imediată aplicare.
Or, întrucât această lege a fost abrogată, fiind înlocuită cu Legea nr. 263/2010, rezultă că interpretarea art. 7 din Legea nr. 119/2010 trebuie să respecte scopul urmărit de legiuitor, şi anume acela de a aplica aceeaşi procedură în privinţa tuturor deciziilor de pensionare, principiu care, de altfel, a stat şi la baza edictării Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Prin urmare, instanţa competentă teritorial este cea determinată conform art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, adică instanţa de la domiciliul ori sediul reclamantului. Cum domiciliul reclamantului este în localitatea Bistriţa, jud. Bistriţa Năsăud, instanţa competentă este Tribunalul Bistriţa Năsăud.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul a contestat Decizia nr. 41892 din 17 decembrie 2010, de recalculare a pensiei, eliberată de casa de pensii sectorială a M.A.N., iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 20 aprilie 2011.
Într-adevăr, la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtului".
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume 20 aprilie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale M.A.N., M.A.I. şi S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Bistriţa Năsăud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1887/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1668/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
