ICCJ. Decizia nr. 2022/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2022/2012
Dosar nr. 900/91/2010
Şedinţa publică de la 6 aprilie 2012
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamantul G.D.C. a chemat în judecată pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE reprezentat de DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE VRANCEA solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi art. 5 alin. (1) lit. a) constatarea caracterului politic al condamnării suferite şi obligarea pârâtului la plata de daune morale în sumă de 1.000.000 Euro.
In motivarea cererii, a arătat că a fost condamnat pentru crimă de acte de teroare prin sentinţa penală nr. 20/1958 a Tribunalului Militar Bucureşti şi arestat în perioada 08 februarie 1958-14 aprilie 1964, suferind privaţiuni fizice şi psihice, în timpul detenţiei toţi deţinuţii politici fiind supuşi unui regim de exterminare.
Prin sentinţa civilă nr. 353 din 20 mai 2010, Tribunalul Vrancea a admis în parte acţiunea reclamantului a constatat caracterul politic al condamnării şi a dispus obligarea pârâtului Statul Român, la plata suinei de 240.000 lei cu titlu de despăgubiri băneşti pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambele părţi, reclamantul criticând-o sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate, raportat la jurisprudenţa internă şi jurisprudenţa CEDO, în timp ce pârâtul a susţinut că în raport de faptul că G.D.C. a beneficiat de o serie de drepturi şi facilităţi începând cu anul 1990, asimilabile unei reparaţii a prejudiciului moral, acţiunea promovată de acesta ar fi trebuit respinsă ca nefondată.
Prin decizia civilă nr. 203/A din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, având în vedere dispoziţiile art. 296 C. proc. civ., decizia nr. 12 din dosarul 14/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit că, urmare a deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1358/2010 şi 1360/2010, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009, ce constituie temeiul legal al acţiunii, şi-au încetat efectele şi nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesolutionate definitiv la data publicării deciziilor instanţei de contencios constituţional în Monitorul Oficial si în considerarea caracterului obligatoriu al dezlegărilor date în recursul în interesul legii, a admis apelul declarat de Statul Român, a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 353 din 20 mai 2010 a Tribunalului Vrancea în sensul că a respins cererea de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare şi a respins ca nefondat apelul reclamantului G.D.C.
Împotriva menţionatei decizii, la data de 26 iulie 2011, în termen legal, a declarat recurs reclamantul G.D.C.
Înalta Curte, verificând actele şi lucrările dosarului reţine că reclamantul, în cuprinsul declaraţiei de recurs, s-a limitat să facă un scurt istoric al litigiului în fazele procesuale anterioare, devolutive de fond, fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., astfel încât, la termenul de astăzi, din oficiu, în baza art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului.
Dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiaşi text legal statuează că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte."
Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor menţionate la alin. (2), iar conform dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) C. proc. civ., este sancţionată cu nulitatea recursului nerespectarea condiţiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a aceluiaşi text legal, fiind reţinute expres: " motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Astfel, în speţă, deşi reclamantul, în memoriul de recurs a invocat motivele prevăzute de art. 304 punctele 8 şi 9 C. proc. civ., nu a structurat şi nu a dezvoltat aceste motive şi nu a precizat relevanţa susţinerilor formulate faţă de decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului, neputând fi încadrate în niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Aşa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1 -9 C. proc. civ. iar, conform alin. (1) al art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat acestor dispoziţii legale şi având în vedere, deopotrivă, inexistenţa în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidenţa prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în baza dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepţia nulităţii recursului, va face aplicarea prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi va aplica cererii de recurs evocata sancţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul G.C. împotriva deciziei civile nr. 203/A din 12 octombrie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2015/2012. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2024/2012. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
