ICCJ. Decizia nr. 2008/2012. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2008/2012
Dosar nr. 11447/3/2009
Şedinţa publică de la 6 aprilie 2012
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. 11447/3/2009 astfel cum a fost precizată, contestatorul C.D. în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI a formulat contestaţie împotriva deciziilor de pensionare nr. 147754 din 22 ianuarie 2009, nr. 147754 din 09 aprilie 2009, nr. 147754 din 06 martie 2009. nr. 147754 din 19 februarie 2009 şi nr. 147754 din 09 martie 2009, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea deciziilor contestate şi emiterea unei noi decizii, obligarea intimatei la plata diferenţelor de pensie rezultate din executarea sentinţei civile nr. 1980 din 07 martie 2008 a Tribunalului Bucureşti şi obligarea pârâtei la plata daunelor morale, obligarea la plata diferenţelor dintre pensia cuvenită şi cea încasată pe perioada 01 februarie 2009-31 mai 2009, precum şi la plata dobânzii legale calculate la aceste diferenţe.
Prin sentinţa civilă nr. 7444 din 21 octombrie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata diferenţelor dintre pensia cuvenită şi pensia încasată în perioada 01 iulie 2007 - la zi în temeiul sentinţei civile nr. 1980 din 07 martie 2008 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, ca inadmisibil; a admis în parte acţiunea formulată de contestatorul C.D. în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI; a respins ca rămase fără obiect contestaţiile împotriva deciziilor nr. 147754 din 22 ianuarie 2009 şi nr. 147754 din 19 februarie 2009; a anulat decizia nr. 147754 din 09 aprilie 2009 emisă de intimată; a respins ca neîntemeiate contestaţiile formulate împotriva deciziilor nr. 147754 din06 martie 2009, nr. 147754 din 09 martie 2009; a respins capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor morale, la plata diferenţelor dintre pensia cuvenită şi cea încasată pe perioada 01 februarie 2009-31 mai 2009, precum şi la plata dobânzii legale calculate la aceste diferenţe, ca neîntemeiate.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat recurentul-contestator C.D., formulând totodată cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 78 alin. (2) din O.G. nr. 100/art. II în raport de prevederile art. 16 din Constituţie.
În susţinerea cererii de sesizare a CCR a arătat că O.U.G. nr. 100/2008 a fost modificată prin O.U.G. nr. 209/2008, pentru a se pune în acord cu prevederile Legii nr. 218/2008, iar prin O.U.G. nr. 209/2008 se acordă drepturile cuvenite pensionarilor începând cu luna ianuarie 2011. A mai susţinut recurentul-reclamant că art. 169 din Legea nr. 263/2010 se aplică începând cu luna ianuarie 2011 şi că actul normativ nu mai face discriminarea împărţirii pensionarilor în două categorii.
Totodată, a arătat că art. 169 desfiinţează noţiunea de „fiecare an de spor", prevăzând majorarea punctajelor anuale realizate în perioadele desfăşurate şi că prin decizia nr. 147754 din 19 februarie 2009 a beneficiat de un punctaj discriminatoriu de 0,0102 puncte pentru perioada 1985-1990, în loc de 0,041167 punct, cât i s-ar fi cuvenit în mod real, ca urmare a aplicării dispoziţiilor O.U.G. nr. 100/2008.
De asemenea, a dezvoltat şi o serie amplă de critici referitoare la soluţia fondului cererii.
Prin decizia civilă nr. 6382 din 19 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca nefondat, în mod irevocabil recursul declarat de contestatorul C.D. împotriva sentinţei civile nr. 7444 din 21 octombrie 2010, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Împotriva deciziei susmenţionate a declarat recurs la data 23 noiembrie 2011 orele 11,30, recurentul - contestator C.D., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional şi înaintarea dosarului cauzei în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. art. 782 din Legea nr. 19/2000, introdus prin Legea nr. 218/2008, în raport de dispoziţiile art. 16 din Constituţia României.
Având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., care prevăd în primul aliniat că, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului, Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată din oficiu, astfel că, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva regularităţii declarării recursului, reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 147/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, prevăd că această instanţă decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia şi că, " dacă excepţia este inadmisibilă," ... "instanţa va respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale"... încheierea putând fi "atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare."
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că, decizia civilă nr. 6382 a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 19 octombrie 2011, recurentul - contestator C.D. fiind prezent la termenul de judecată, aşa cum rezultă din practicaua hotărârii atacate, astfel că, acesta a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă de soluţia instanţei de la chiar momentul pronunţării.
Calculând termenul de recurs cu respectarea prevederilor dispoziţiilor art. 104 raportate la art. 101 alin. (2) C. proc. civ., şi a celor anterior expuse, Înalta Curte constată că, termenul special de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 147/1992 pentru exercitarea căii extraordinare de atac în speţă, a început să curgă de la ora 0 a zilei de 20 octombrie 2011 şi s-a împlinit la orele 24 ale zilei de 24 octombrie 2011.
Conform declaraţiei de recurs aflate la fila 2 dosar, Înalta Curte constată că recurentul - contestator a formulat calea de atac extraordinară şi a înregistrat-o pe rolul Curţii de Apel la data de 23 noiembrie 2011 orele 11,30, cu depăşirea termenului legal anterior menţionat cu aproximativ o lună.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Termenul de recurs, având caracter imperativ, nerespectarea acestuia atrage potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., decăderea părţii din dreptul de a exercita această cale de atac, afară de cazul când, partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, excepţia tardivităţii putând fi invocată de orice parte interesată, precum şi de instanţă, din oficiu.
Faţă de cele ce preced, se constată că, recursul contestatorului a fost declarat cu depăşirea termenului legal de 48 de ore menţionat, şi cum acesta nu a solicitat repunerea în termen şi nici nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea actului procedural dintr-o împrejurare mai presus de voinţa lui, Înalta Curte va respinge ca tardiv declarat recursul formulat de reclamantul C.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv declarat recursul formulat de reclamantul C.D. împotriva deciziei civile nr. 6382 din 19 octombrie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, referitor la soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 100/2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2006/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2012/2012. Civil → |
|---|
