ICCJ. Decizia nr. 2264/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2264/2012
Dosar nr.35159/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 27 martie 2012
Deliberând asupra conflictului negativ de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. 5057/63/2011, reclamantul F.I.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a M.A.I. să se dispună anularea deciziei de pensie din 27 decembrie 2010 emisă de intimată, menţinerea drepturilor sale de pensie stabilite anterior emiterii acesteia şi să i se plătească diferenţa de pensie cu dobânda legală aferentă.
Prin sentinţa civilă nr. 2995 din 2 martie 2011 s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale. S-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. Pe rolul acestei instanţe cauza s-a înregistrat la data de 9 mai 2011, stabilindu-se prim termen la data de 11 octombrie 2012. Din oficiu, instanţa a dispus preschimbarea termenului de judecată la data de 26 ianuarie 2012, când a invocat excepţia necompetenţei sale materiale.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 788 din 26 ianuarie 2012 a declinat, la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj pentru argumentele ce succed.
Dispoziţiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 (care au preluat conţinutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două ipoteze distincte în ceea ce priveşte competenţa teritorială a tribunalului în litigiile privind drepturile de asigurări sociale. Într-o primă ipoteză se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii şi a caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Din contră, în situaţia în care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabileşte că va fi competentă să soluţioneze litigiul instanţa în a cărei rază îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Prevederile potrivit cărora instanţa competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare de la dispoziţiile dreptului comun, derogare prin care se urmăreşte facilitarea accesului la justiţie al pensionarilor în litigiile ce privesc stabilirea pensiilor.
Trebuie precizat că faţă de dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noţiunea de case de pensii sectoriale care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I. şi S.R.I., structuri care au fost desfiinţate. Potrivit art. 135 din lege „atribuţiile, organizarea şi funcţionarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea M.M.F.P.S., M.A.N., M.A.I. şi S.R.I., adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi".
Cum în speţă, cererea a fost formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă prima teză a textului legal menţionat potrivit căreia competenţa revine instanţei în a cărei rază se află domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 226/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2249/2012. Civil → |
|---|
