ICCJ. Decizia nr. 2609/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2609/2012
Dosar nr.48907/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 05 aprilie 2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28 februarie 2011 pe rolul Tribunalului Braşov, contestatoarea C.E.V. a chemat în judecată Casa de Pensii Sectoriale a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea deciziei de pensie emisă în baza Legii nr. 119/2010, menţinerea pensiei stabilite anterior şi plata diferenţelor de pensie cu dobânda legală aferentă.
Prin sentinţa civilă nr. 799 din 19 mai 2011, Tribunalul Braşov a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Braşov a reţinut următoarele:
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010, "Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare."
Art. 156 din Legea nr. 19/2000, "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."
Deşi in principiu competenţa teritorială este relativă, în speţă sunt incidente dispoziţiile legii speciale (art. 156 din Legea nr. 19/2000), În cadrul cărora, legiuitorul a prevăzut norme derogatorii, făcând o diferenţiere intre acţiunile introduse împotriva C.N.P.A.S./case teritoriale de pensii şi alţi pârâţi, în acest ultim caz, competentă fiind în mod exclusiv, instanţa în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Întrucât cererea de chemare în judecată nu este îndreptată împotriva unei case teritoriale de pensii ori împotriva C.N.P.A.S., ci împotriva Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Administraţiei şi Internelor, competenţa soluţionării acţiunii formulată de contestatoare revine Tribunalului Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 9580 din 02 noiembrie 2011, a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
S-a reţinut că art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Braşov, reglementează din punct de vedere teritorial competenţa de soluţionare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparţinând instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reşedinţa reclamantului. Totodată, potrivit art. 156 din Legea nr. 263/2010, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Având în vedere prevederile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., pentru stabilirea competenţei teritoriale prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanţei. Aceasta este Legea nr. 263/2010, intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010, prin care a fost modificată norma de competenţă reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000.
S-a constatat ivit conflictul de competenţă şi cauza a fost înaintată Înaltei Curţi spre competentă soluţionare.
Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, pentru următoarele considerente:
Art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că: „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul".
Prin urmare, în conformitate cu acest text de lege, contestaţiile împotriva deciziilor de pensii emise de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I. erau de competenţa instanţei de la sediul pârâtului.
Prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispoziţiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate expres.
La data sesizării instanţei, 28 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora, (1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
(2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îţi are domiciliul sau sediul pârâtul".
Potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
Prin urmare, întrucât la data sesizării instanţei în prezentul litigiu erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă urmează a fi stabilită în raport cu aceste dispoziţii legale, în favoarea Tribunalului Braşov în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta C.E.V. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administraţiei şi Internelor în favoarea Tribunalului Braşov, secţia civilă litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 291/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2660/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
