ICCJ. Decizia nr. 291/2012. Civil. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr.291/2012
Dosar nr. 1460/36/2010
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea, reclamanta SC E. SRL Jurilovca le-a chemat în judecată pe pârâtele SC D.S. SRL şi SC P.M. SA, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a contractul de vânzare-cumpărare nr. 549/2002, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în anul 2002, între SC P.M. SA, societate ce la acea dată avea capital majoritar de stat şi SC D.S. SRL Tulcea s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 549/2002, în baza Legii nr. 133/1999 şi a OUG nr. 88/1997, însă prevederile legale nu au fost respectate, întrucât vânzarea activelor nu s-a realizat prin licitaţie deschisă, cu strigare.
Prin sentinţa civilă nr. 1046 din 25 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Tulcea, s-a respins cererea formulată de către reclamantă ca nefondată.
Prin Decizia civilă nr. 261/ COM din 5 decembrie 2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis acţiunea, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 549/2002, încheiat între SC P.M. SA şi SC D.S. SRL şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta SC D.S. SRL Dunăvăţul de Jos, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 2668 din 30 octombrie 2009, a admis cererea formulată de pârâta SC D.S. SRL Dunăvăţul de Jos privind repunerea în termenul de recurs; a admis recursul declarat de pârâta SC D.S. SRL DUNAVĂŢU DE JOS împotriva deciziei nr. 261/ COM din 5 decembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, a casat Decizia şi sentinţa civilă nr. 1046 din 25 iunie 2007 a Tribunalului Tulcea şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Tulcea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
În rejudecare, Tribunalul Tulcea, secţia civilă, comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1083 din 21 aprilie 2010, a respins excepţia lipsei de interes ca nefondată, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 549/2002 încheiat între părţi, a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel SC D.S. SRL, în dosar nr. 194/88/2010 aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, unde prin încheierea de şedinţă din data de 27 octombrie 2010 s-a constatat că, din eroare dosarul a fost înregistrat şi repartizat la completul de recurs, dispunându-se scoaterea dosarului de pe rol şi repartizarea acestuia în sistem aleatoriu, ca apel.
Prin repartizarea cauzei în sistem aleatoriu s-a format dosarul nr. 1460/36/2010 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, în care, prin încheierea de şedinţă din data de 24 noiembrie 2010, s-a dispus suspendarea judecăţii apelului declarat de apelanta pârâtă SC D.S. SRL, pentru lipsa părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele:
În ce priveşte cererea de constatare a perimării, formulată de intimata pârâtă SC P.M. SA, s-a constatat că, la termenul de judecată din data de 24 noiembrie 2010, fiind îndeplinită procedura de citare cu respectarea dispoziţiilor art. 87 şi următoarele C. proc. civ., întrucât nici una din părţi nu s-a prezentat şi nici nu a solicitat judecata cauzei în lipsă, Curtea de Apel Constanţa a dispus prin încheiere, suspendarea judecăţii cauzei în conformitate cu dispoziţiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.
De la data de 24 noiembrie 2010, când s-a menţinut măsura suspendării cauzei, timp de şase luni de zile nu s-a mai îndeplinit vreun act de procedură care să întrerupă perimarea, în conformitate cu dispoziţiile art. 249 C. proc. civ.
Art. 249 C. proc. civ., prevede că, perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului, de către partea care justifică un interes.
În speţă, de la data suspendării judecării apelului, 24 noiembrie 2010, cauza a rămas în nelucrare mai mult de şase luni de zile din vina părţilor care nu au mai îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii.
În consecinţă, constatând că nu a operat vreunul din motivele de întrerupere a perimării, Curtea a admis cererea de constatare a perimării formulată de intimata pârâtă SC P.M. SA, şi a constatat perimată judecata apelului formulat de apelanta pârâtă SC D.S. SRL şi în consecinţă prin Decizia civilă nr. 91/ COM din 30 iunie 2011, Curtea de Apel Constanţa a admis cererea de perimare şi a constatat perimată judecata apelului şi a respins cererea de repunere pe rol, ca rămasă fără obiect.
Împotriva deciziei sus evocată a declarat recurs pârâta SC D.S. SRL DUNAVĂŢUL DE JOS, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată, în sensul respingerii cererii de constatare a perimării şi admiterea cererii de repunere pe rol ca fiind depusă în termen şi legală.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi 20 din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepţia insuficientei timbrări a cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri şi invocării altor excepţii, formulate în faţa instanţelor de judecată, şi a reţinut:
Art.1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Faţă de dispoziţiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenta pârâtă SC D.S. SRL DUNAVĂŢUL DE JOS a fost însoţit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 2 lei, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2012 cu menţiunea de a achita, o taxă judiciară de timbru în completare de 2 lei.
În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de completare a taxei judiciare de timbru potrivit menţiunii din citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2012, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 pct. 1 şi pct. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată şi să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de pârâta SC D.S. SRL DUNĂVĂŢUL DE JOS împotriva deciziei civile nr. 91/ COM din 30 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 290/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 288/2012. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
