ICCJ. Decizia nr. 3343/2012. Civil. Obligaţie de a face. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3343/2012
Dosar nr.4381/1/2010
Şedinţa publică din 15 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie prin sentinţa civilă nr. 17/F din 20 aprilie 2011 a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul C.D., împotriva deciziei nr. 281/R din 10 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 6549/280/2008, intimaţi fiind I.N., R.M., I.S.S., P.L., şi T.N.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
În motivarea cererii de revizuire se formulează critici ce vizează nemulţumirea revizuientului în raport de soluţiile pronunţate în cauză, fiind indicate mai multe hotărâri judecătoreşti date de instanţe diferite sub aspectul gradului de jurisdicţie.
La termenul de judecată din 1 februarie 2011, s-a pus în vedere revizuientului să precizeze cărei hotărâre îi este potrivnică Decizia nr. 281/R din 10 februarie 2010 a Tribunalului Argeş, având în vedere că a invocat dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., privind contrarietatea de hotărâri.
Revizuientul a precizat că Decizia civilă nr. 281/R din 10 februarie 2010 a Tribunalului Argeş, este potrivnică sentinţei civile nr. 5492 din 19 mai 2000 a Judecătoriei Piteşti.
Instanţa a reţinut că, pentru a fi aplicate dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat.
Revizuirea nu poate fi admisă atunci când între Decizia instanţei de recurs şi cealaltă hotărâre invocată de revizuient nu există contrarietate întrucât acestea nu conţin elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, obiectul litigiilor fiind diferit.
Astfel, litigiul soluţionat de tribunal a avut ca obiect o acţiune „în obligaţia de a face", respectiv ca prin hotărâre să fie obligat pârâtul C.D., revizuientul din prezenta cerere, să demoleze nişte construcţii, iar sentinţa pronunţată de Judecătoria Piteşti, a avut ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui titlu de proprietate emis pe numele revizuientului de faţă.
Noţiunea reglementării revizuirii prevăzute în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare, în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, ceea ce nu se regăseşte în speţa de faţă, aşa cum s-a arătat mai sus.
Împotriva deciziei nr. 17/F din 20 aprilie 2011 a Curţii de Apel Piteşti a declarat recurs revizuientul C.D. care nu a fost însă motivat nici în fapt şi nici în drept.
Recurentul arată că posedă titlu de proprietate, plan de amplasament, că pretenţiile intimaţilor nu au fost probate şi că nu s-a respectat dreptul de servitute estimat.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nul pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 3021 alin. (1) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Cererea de recurs formulată conţine simple afirmaţii şi susţineri referitoare la situaţia de fapt reţinută şi solicitări privind depunerea anumitor înscrisuri.
Înalta Curte constată că nu se pot reţine în speţă motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu în susţinerea casării sau modificării deciziei recurate, care să determine incidenţa dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, constatând că recursul nu a fost motivat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va constata nulitatea acestuia conform art. 306 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de revizuentul C.D. împotriva sentinţei nr. 17/F din 20 aprilie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3656/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3347/2012. Civil. Excepţie de... → |
|---|
