ICCJ. Decizia nr. 2618/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2618/2012
Dosar nr. 1197/35/2010
Şedinţa publică din 6 aprilie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 219 din 5 iunie 2010, Tribunalul Bihor a admis în parte acţiunea completată de reclamanta H.S.M., în contradictoriu cu pârâtul primarul oraşului Vaşcău, a admis cererea de intervenţie formulată de intervenienţii M.C.A., şi P.C.Gh. şi în consecinţă a obligat pe pârâtul Primarul Oraşului Vaşcău să emită o dispoziţie de restituire în natură sau prin echivalent pentru imobilele:
Imobilul cu nr. top. 33, casă şi curte intravilan, în suprafaţă tabulară de 162 mp, înscris în Cf. nr. 546 Bărăşti, transcris din Cf. nr. 164 Bărăşti; imobilul cu nr. top. 34 grădină intravilan, în suprafaţă tabulară de 860 mp, înscris în Cf. nr. 547 Bărăşti, transcris din Cf. nr. 164 Bărăşti; imobilul cu nr. top. 493/9 - loc pentru depozitarea marmurei, în suprafaţă tabulară de 2122 mp, înscris în Cf. nr. 470 Bărăşti, transcris din Cf. nr. 164 Bărăşti; imobilul cu nr. top. 493/12 - loc pentru depozitarea marmurei, construcţii depozit, în suprafaţă tabulară de 939 mp, înscris în Cf. nr. 580 Bărăşti, transcris din Cf. nr. 164 Bărăşti; imobilul cu nr. top. 493/14 - loc pentru depozitarea marmurei, în suprafaţă tabulară de 9708 mp, înscris în Cf. nr. 581 Bărăşti, transcris din Cf. nr. 164 Bărăşti; imobilul cu nr. top. 493/2 - loc pentru depozitarea marmurei, în suprafaţă tabulară de 5.777 mp, înscris în Cf. nr. 575 Bărăşti, transcris din Cf. nr. 164 Bărăşti; imobilul cu nr. top. 493/4 - loc pentru depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în suprafaţă tabulară de 158 mp, înscris în Cf. nr. 576 Bărăşti, transcris din Cf. nr. 164 Bărăşti; imobilul cu nr. top. 493/6 - loc pentru depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în suprafaţă tabulară de 1.713 mp, înscris în Cf. nr. 577 Bărăşti, transcris din Cf. nr. 164 Bărăşti; imobilul cu nr. top. 493/10 - loc pentru depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în suprafaţă tabulară de 396 mp, înscris în Cf. nr. 578 Bărăşti, transcris din Cf. nr. 164 Bărăşti; imobilul cu nr. top. 493/11 - loc pentru depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în suprafaţă tabulară de 1.655 mp, înscris în Cf. nr. 579 Bărăşti, transcris din Cf. nr. 164 Bărăşti, imobilul cu nr. top. 493/13 - loc pentru depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în suprafaţă tabulară de 216 mp, înscris în Cf. nr. 469 Bărăşti, transcris din Cf. nr. 164 Bărăşti; imobilul cu nr. top. 14/2 - grădină intravilan, în suprafaţă tabulară de 389 mp (108 st.), înscris în Cf. nr. 164 Bărăşti; imobilul cu nr. top. 492 - casă şi curte intravilan, în suprafaţă tabulară de 580 mp (161 st.), înscris în Cf. nr. 164 Bărăşti; imobilul cu nr. top. 493/1 - loc pentru depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în suprafaţă tabulară de 2.520 mp, (700 st.) înscris în Cf. nr. 164 Bărăşti; imobilul cu nr. top. 493/2 - loc pentru depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în suprafaţă tabulară de 5.777 mp, înscris în Cf. nr. 575 Bărăşti, transcris din Cf. nr. 164 Bărăşti; imobilul cu nr. top. 493/3 - loc pentru depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în suprafaţă tabulară de 2.596 mp, (721 st.) înscris în Cf. nr. 164 Bărăşti; imobilul cu nr. top. 493/4 - loc pentru depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în suprafaţă tabulară de 158 mp, (44 st.) înscris în Cf. nr. 164 Bărăşti; imobilul cu nr. top. 493/6 - loc pentru depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în suprafaţă tabulară de 1.714 mp, (476 st.) înscris în Cf. nr. 164 Bărăşti; imobilul cu nr. top. 11/3 - grădină intravilan, în suprafaţă tabulară de 122 mp (37 st.), înscris în Cf. nr. 164 Bărăşti; imobilul cu nr. top. 493/7 - mină de marmură în Zăvoi, în suprafaţă tabulară de 9.927 mp, (1 iugăr şi 1.159 st.) înscris în Cf. nr. 164 Bărăşti; pentru cota de 2/3 parte în ceea ce o priveşte pe reclamanta H.S.M. şi cota de 1/3 parte în ceea ce-i priveşte pe intervenienţii M.C.A. şi P.C.Gh.
În caz de neemitere a dispoziţiei sus-menţionate în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile prezentei hotărâri judecătoreşti, a obligat pe pârât să plătească reclamantei H.S.M. 10 RON/zi de întârziere cu titlu de despăgubiri băneşti.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În anul 2001 reclamanţii P.Gh. şi M.A. au depus notificări în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru cota de 1/3 părţi din terenurile în litigiu înscrise în cf. 164 Bărăşti, enumerate în petitul acţiunii, mai sus arătate.
Anterior depunerii de către cei doi solicitanţi a fost formulată notificare de către reclamanta H.S. pentru bunurile în litigiu fiind emise dispoziţiile arătate ale Primarului Oraşului Vaşcău privind acordarea de măsuri reparatorii. Datorită faptului ca între părţi au existat divergente privind întinderea drepturilor, între ele a intervenit un litigiu soluţionat prin Decizia civică 192/A/2006. Prin această decizie a fost admisă în parte acţiunea reclamanţilor P.Gh. şi M.A. în contradictoriu cu intimatul Primarul Oraşului Vaşcău, şi în consecinţă s-a constat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru cota de 1/3 părţi din imobilul înscris în cf. 164 Bărăşti, nr. top. 492 în natură casă şi teren aferent în suprafaţa de 164 de stânjeni. S-a dispus anularea parţială a Dispoziţiei nr. 74 din 30 septembrie 2002 emisă de Primarul Oraşului Vaşcău în sensul anulării art. 1 cu privire la revocarea Dispoziţiei nr. 29/2002, emisă la 25 aprilie 2002 de Primarul Oraşului Vaşcău şi modificării dispoziţiilor art. 2 din cuprinsul acesteia în sensul că măsurile reparatorii prin echivalent pentru pârâta H.S.M. vor fi stabilite şi acordare pentru cota de 2 - 3 părţi din imobilul înscris în cf. 164 Bărăşti, top. 492.
S-a dispus anularea parţială a Dispoziţiei 29 din 25 aprilie 2002 emisa de Primarul Oraşului Vaşcău în sensul că, măsurile reparatorii prin echivalent vor fi stabilite şi acordate reclamanţilor P.Gh. şi M.A. pentru cota de 1/3 părţi din imobilul mai sus menţionat înscris în cf. 164 b Bărăşti, nr. top. 492, fost obligat Primarul Oraşului Vaşcău să se conformeze disp. art. 15 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi să iniţieze procedura administrativă de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru cota de 1/3 părţi pentru reclamanţi şi cota de 2/3 părţi pentru pârâta H.S.M., aferente imobilului mai sus menţionat în sensul de a se înainta documentaţia cf. a notificărilor Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În motivarea deciziei s-a arătat ca prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între C.I. proprietarul tabular al imobilului înscris în cf. 164 Bărăşti, printre care se afla şi parcela cu nr. top. 492, în natură casă şi teren aferent în suprafaţă de 161 stânjeni, şi C.E. antecesoarea reclamanţilor, s-a convenit înstrăinarea cotei de 1/3 părţi din toate imobilele pentru preţul de 300.000 RON achitat în întregime la data încheierii convenţiei.
Deoarece pârâta H.S. succesoarea vânzătorului C.I. a renunţat la proba cu expertiza încuviinţată, având ca obiectiv verificarea faptului dacă semnătura de pe act aparţine antecesorului ei, se prezumă că a recunoscut acest act, el producând efecte juridice între părţi conform disp. art. 1076 şi 1078 C. civ.
Actul de proprietate al reclamanţilor existând, fiind valabil, faptul că antecesorii părţilor, inclusiv ai pârâtei, au intrat în posesia cotelor de proprietate, conform înscrisului invocat, este irelevant sub aspectul preluării abuzive de către Statul Român, întrucât preluarea în orice mod a proprietăţilor de către Statul Roman în perioada 1945 - 1989 a fost considerat ca preluare abuzivă prin Legea nr. 10/2001.
Pe baza actului sus-menţionat s-a considerat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent în conformitate cu disp. Legii nr. 10/2001, intrând în categoria peroanelor prevăzute la art. 3 din acest act normativ.
Din actele aflate la dosar rezultă că în baza aceluiaşi temei juridic reclamanţii şi intervenienţii din prezenta cauza îşi dispută drepturile asupra restului terenului înscris în cf. 164 Bărăşti, obiectul deciziei sus-menţionate făcându-l doar nr. top. 492.
Având în vedere concluziile deciziei de casare conform căreia indiferent de categoria de teren şi de temeiul juridic în baza căruia se cere restituirea, neavând relevanţa că o parte se încadrează în disp. Legii nr. 10/2001 iar altele în disp. Legii nr. 18/1991, cauza trebuie judecată de Tribunal în primă instanţă, a constatat că, acţiunea formulată de către reclamanta H.S.M. este întemeiată în parte, acesta fiind îndreptăţită la măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 2/3 părţi din imobilele în litigiu, fiind întemeiată şi cererea formulată de intervenienţii M.A. şi P.C.Gh., pentru cota de 1/3 părţi din aceleaşi imobile, sens în care a obligat intimatul să emită o dispoziţie de restituire în natură sau în echivalent pentru aceste imobile, în ceea ce o priveşte pe reclamanta H.S.M. astfel cum aceasta a solicitat cu daune de 10 RON/zi întârziere în caz de neemitere a acesteia în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti.
Soluţia de faţă este rezultatul constatării faptului că în cauză există o autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte valabilitatea actelor de vânzare-cumpărare despre care s-a făcut vorbire mai sus, încheiate între antecesorii părţilor, motiv pentru care a şi fost respinsă cererea privind efectuarea unei expertize, având ca obiectiv constatarea autenticităţii contractului de vânzare-cumpărare, deoarece o astfel de probă a fost solicitată iniţial şi partea a renunţat la efectuarea ei, fiind decăzută din probă, faţă de considerentele deciziei Curţii de Apel, intrate în puterea lucrului judecat, nu se mai poate dispune într-un alt mod.
Prin Încheierea din data de 19 august 2010 dată în cameră de consiliu a fost îndreptată din oficiu eroarea materială strecurată în minuta Sentinţei nr. 219/C/2010 pronunţată de Tribunalului Bihor în sensul că în cuprinsul acesteia se va trece numele intervenientei „M.C.A.", cum corect este, în loc de „M.C.A.", cum din eroare s-a dactilografiat, la alin. (2) şi (3).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta H.S.M. solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinţei apelate în sensul obligării intimatului-pârât Primarul Oraşului Vaşcău să emită dispoziţie pe fond în favoarea acesteia, în maximum 60 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti sub sancţiunea unor daune cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere cu privire la imobilele notificate în baza Legii nr. 10/2001, ce fac obiectul acţiunii introductive, pentru cota de 1/1 parte şi să se respingă acţiunea reclamanţilor P.Gh. şi M.C.A., cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că, deşi a depus notificări în baza Legii nr. 10/2001 pentru aceste imobile, nu i s-a răspuns până în prezent, nebeneficiind de nicio măsură reparatorie.
De asemenea arată că, deşi pentru o parte din imobile s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 unor persoane neîndreptăţite, acest lucru nu impietează asupra soluţionării notificării, trebuind analizată situaţia juridică a fiecărui imobil în parte.
În continuare arată că potrivit dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 115/1938 privind cărţile funciare, calitatea de proprietar asupra unui imobil se dobândeşte prin înscrierea în CF, aspect tranşat de altfel prin decizia de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 8519/2005, şi omis a fi avut în vedere de instanţă.
Învederează apoi apelanta că intimaţii nu au făcut dovada datei încheierii contractului de vânzare-cumpărare de care se prevalează şi au recunoscut împrejurarea că antecesoarea lor nu a fost în posesia imobilelor la data exproprierii.
per a contrario, având în vedere temeiul legal care a stat la baza naţionalizării imobilelor în litigiu, care nu este D. nr. 111/1951 se prezumă că proprietarul tabular se află în posesia acestora la data exproprierii, care în cauză este defunctul C.I., (antecesorul său), după care vine singură la moştenire în calitate de colateral privilegiat, nefiind alţi moştenitori legali în urma acestuia.
În ceea ce priveşte actul de vânzare-cumpărare de care se prevalează intimaţii arată că acesta nu poate sta la baza cererii de restituire prin echivalent şi cu atât mai mult la baza anulării Dispoziţiilor nr. 29 şi 74 din 2002 ale Primarului Oraşului Vaşcău.
În acest sens arată că actul de vânzare-cumpărare, nu a fost semnat de defunctul C.I., semnătura de pe act fiind doar o imitaţie după semnătură acestuia.
Arată apoi că, deşi a solicitat în faţa instanţei de fond o expertiză grafologică, proba i-a fost respinsă, cu toate că proba nu a fost administrată până în acest moment.
Arată şi că actul nu este datat, ceea ce atrage inopozabilitate, faţă de terţi faţă de dispoziţiile art. 1182 C. civ.
Subliniază astfel apelanta că, antecesorul său a fost proprietar tabular achiziţionând imobilele la data de 8 aprilie 1946 de la BCM Bucureşti, cumpărătoarea putându-se intabula fără restricţii.
Învederează apoi că are serioase rezerve în ceea ce priveşte faptul că antecesorul său ar fi semnat acel act, aspect ce rezultă din compararea semnăturilor de pe actul de vânzare-cumpărare încheiat cu BCM şi actul de care se prevalează intimaţii fiind în intervale de timp apropiate.
Mai mult, din actul de vânzare-cumpărare prin care antecesorul său a cumpărat imobilele preţul de vânzare este 18.000.000 RON ori, dacă antecesorul său ar fi vândut antecesoarei intimaţilor cota de 1/3 părţi, cu siguranţă ar fi făcut-o contra sumei de 300.000 RON, la un interval de aproximativ 1 an, cum se susţine.
Faptul că actul de vânzare-cumpărare presupus a fi încheiat cu antecesoarea intimaţilor ar fi stat iniţial la baza emiterii Dispoziţiilor nr. 29 din 25 aprilie 2002 a Primarului Oraşului Vaşcău, acordându-li-se despăgubiri intimaţilor pentru imobilele în litigiu, nu poate conduce la ideea că acesta ar fi valabil, împrejurarea fiind pusă pe seama faptului că notificarea sa deşi depusă anterior celor a intimaţilor, a ajuns la cunoştinţa Primăriei Vaşcău, mai târziu, coroborat şi cu o analiză pripită a actelor depuse din partea comisiei de retrocedare.
În cele din urmă, arată apelanta că cei doi intimaţi-reclamanţii au depus notificare în termen legal în baza Legii nr. 10/2001, cu privire la aceste imobile ce fac obiectul acestei legi şi nu a Legii nr. 18/1991, cu susţineau, fiind vorba în esenţă de locuri de exploatare a marmurei, clădiri şi terenuri intravilane.
Prin întâmpinare intimaţii M.C.A. şi P.C.Gh. au solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între C.I. în calitate de vânzător şi C.E. în calitate de cumpărător a fost recunoscută prin Decizia civilă ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 8519 din 27 octombrie 2005 şi 6904 din 19 octombrie 2006 şi ale Curţii de Apel Oradea cu nr. 327/2005 - A şi 192/A/2006 din 20 decembrie 2006, corect reţinând astfel instanţa autoritatea lucrului judecat sub acest aspect.
Prin Decizia nr. 38 din 9 februarie 2011, Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelanta reclamantă H.S.M., a obligat apelanta să plătească părţii intimate P.Gh. suma de 844 RON cheltuieli de judecată în apel.
În argumentarea deciziei pronunţate instanţa de apel a reţinut că în cadrul prezentului litigiu cât şi în cadrul litigiului soluţionat prin Decizia civilă nr. 192/A/2006 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în Dosar nr. 2170/35/2006 - R, menţinută prin Decizia civilă nr. 6904 din 19 octombrie 2007, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamanţii intervenienţi M.A. şi P.Gh., s-au prevalat în susţinerea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 de contractul de vânzare-cumpărare încheiat între C.I., proprietarul tabular al imobilelor înscrise în CF 164 Brăteşti şi C.E. (antecesoarea acestora).
Totodată, curtea de apel a reţinut că prin Decizia civilă nr. 192/A/2006 a Curţii de Apel Oradea, menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a statuat cu putere de lucru judecat, împrejurarea că prin acel contract s-a convenit înstrăinarea cotei de 1/3 părţi din toate imobilele înscrise în CF 164 Bărăşti, pentru preţul de 300.000 RON, achitat integral la data încheierii convenţiei. Cum aspectele legate de valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare invocat au fost tranşate irevocabil, prin hotărârile judecătoreşti menţionate, constată că în mod corect tribunalul a opus prezentei cereri puterea lucrului judecat care presupune împiedicarea infirmării constatărilor făcute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, printr-o altă hotărâre judecătorească ulterioară.
S-a mai susţinut că în aceste condiţii corect tribunalul a refuzat să dea curs cererii privind efectuarea expertizei grafologice care să stabilească dacă semnătura de pe contract aparţine sau nu defunctului C.I., fiind lipsită de relevanţă sub acest aspect împrejurarea că în cadrul litigiului purtat anterior, o astfel de probă nu a fost administrată de vreme ce actul a fost considerat valabil şi considerat a produce efecte între cei care l-au subscris şi cei care reprezintă drepturile lor, ca o consecinţă a recunoaşterii acestuia decurgând din renunţarea la proba cu expertiza care a fost încuviinţată în acest sens.
Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs reclamanta H.S.M., prevalând-se în drept de dispoziţiile art. 304 pct. (9) C. proc. civ.
Prin memoriul de recurs reclamanta a dezvoltat următoarele critici:
1 - Susţine că deşi a depus notificare în baza Legii nr. 10/2001 încă din anul 2001, aceasta nu au fost soluţionată şi solicită în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 10/2001 despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate, la preţul de circulaţie pentru cota de 1/1.
Mai susţine că deşi, pentru o parte din imobile, în baza Legii nr. 18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate unor persoane neîndreptăţite, această situaţie nu împietează asupra dreptului de a i se soluţiona notificarea, trebuind analizată situaţia juridică a fiecărui imobil în parte.
2 - Arată că potrivit dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 115/1938 privind cărţile funciare, calitatea de proprietar se dobândeşte prin înscrierea în cartea funciară, or proprietarul tabular al imobilelor este autorul acesteia, C.I., aspect tranşat prin decizia de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 8519/2005, omis a fi avut în vedere de instanţă.
3 - Susţine că intimaţii nu au făcut dovada datei încheierii contractului de vânzare-cumpărare în condiţiile art. 1182 C. civ., aceştia recunoscând împrejurarea că antecesoarea lor nu era în posesia imobilelor la data exproprierii, prin urmare, se prezumă că proprietarul tabular se afla în posesia acestora, în cauză autorul recurentei.
4 - Actul de vânzare-cumpărare de care se prevalează intimaţii nu a fost semnat de defunctul C.I., semnătura de pe act fiind doar o imitaţie, recurenta susţinând că are serioase rezerve în ceea ce priveşte faptul că antecesorul său ar fi semnat acel act, aspect ce rezultă din compararea semnăturilor de pe actul de vânzare-cumpărare încheiat cu BCM şi actul de care se prevalează intimaţii fiind în intervale de timp apropiate.
5 - Susţine că nu trebuie omise nici declaraţiile martorilor audiaţi la Judecătoria Beiuş, instanţă necompetentă, în special martora P.B.G. care la data semnării actului avea 6 - 7 ani.
6 - Instanţa nu a verificat dacă intimaţii au depus notificare în termen, în temeiul nr. Legii 10/2001, cu privire la imobilele în litigiu ce fac obiectul acestei legi şi nu a Legii nr. 18/1991, fiind vorba de locuri de exploatare a marmurei, clădiri şi terenuri intravilane.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru cele ce succed:
Prin criticile invocate la pct. (1) - (5) din memoriul de recurs, recurentă reluând motivele din apel invocă pretinse greşeli ale instanţei de control, fără a arăta şi combate greşelile acestei instanţei, conform cerinţelor art. 3021 C. proc. civ.
Astfel, susţinerile recurentei cu referire la nesoluţionarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, pretenţiile privind dreptul la despăgubiri în cotă de 1/1, contestarea calităţii de persoane îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001 a părţilor adverse, contestarea contractului de vânzare-cumpărare - mijloc de probă (lipsa datei, lipsa semnăturii), audierea martorilor de o instanţă necompetentă (Judecătoria Beiuş), sunt susţineri de fapt, care nu permit controlul de nelegalitate, respectiv încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. (1) - (9) C. proc. civ., întrucât, dezvoltarea acestora vizează aspecte ce nu ţin de judecata din apel, sancţiunea fiind neanalizarea lor.
Singura critică care permite controlul de nelegalitate este dezvoltată de recurentă la pct. (6) din memoriul de recurs, şi va fi verificată în raport de dispoziţiile art. 304 pct. (9) C. proc. civ., dar este nefondată, pentru următoarele considerente:
Din expozeul deciziei pendinte rezultă că reclamanţii şi intervenienţii din prezenta cauza îşi dispută drepturile asupra restului terenului înscris în cf. 164 Bărăşti, obiectul deciziei criticate făcându-l doar terenul de la nr. top. 492.
Soluţia instanţei de apel a fost în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de reclamantă, un considerent determinant reţinut de instanţă în adoptarea acestei decizii constituindu-l autoritatea de lucrul judecat a Deciziei civile nr. 192/A/2006 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în Dosarul nr. 2170/35/2006 - R, menţinută prin Decizia civilă nr. 6904 din 19 octombrie 2007, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aspect necriticat de recurentă.
Or, prin decizia civilă sus-menţionată s-a statuat cu putere de lucru judecat, cu referire la imobilul înscris în cf. 164 Bărăşti, nr. top. 492, că intimaţii intervenienţi, au calitatea de persoane îndreptăţite conform art. 3 lit. (a) din Legea nr. 10/2001, aceşti având o cotă de 1/3, iar reclamanta o cotă de 2/3.
Prin urmare, critica recurentei vizând verificarea respectării termenului de depunere a notificării de către intimaţi, în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru imobilul sus-menţionat, este nefondată, câtă vreme acest aspect a fost tranşat, implicit, prin Decizia civilă nr. 192/A/2006 a Curţii de Apel Oradea a cărei putere de lucru judecat a fost reţinută de curtea de apel şi necombătută de recurentă.
Astfel, faţă de considerentele menţionate, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
Întrucât, recurenta a căzut în pretenţii, văzând şi dispoziţiile art. 274 (1) C. proc. civ. va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 89,20 RON către intimaţii intervenienţi.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta H.S.M. împotriva Deciziei nr. 38 din 9 februarie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Obligă pe recurentă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 89,20 RON către intimaţii intervenienţi P.C.Gh. şi M.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2425/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2908/2012. Civil → |
|---|
