ICCJ. Decizia nr. 301/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.301/2012
Dosar nr.150/63/2005
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 102 din 18 martie 2009, a admis contestaţia formulată de reclamantul V.N., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Craiova, prin primar şi Primarul Municipiului Craiova, şi cu intervenienţii D.S. – decedată şi N.I. – decedat, intervenienţii-moştenitori N.C.G. şi N.M., intervenienţii-accesorii în interesul pârâţilor I.D., I.D.A., I.A.I., I.B.N., U.C., U.C.A., U.O., U. (L.) D.C.
A respins cererea formulată de intervenientul D.G.M., pentru lipsa calităţii procesuale active în prezenta contestaţie; s-a luat act de renunţarea la judecata cererii de intervenţie formulată de N.M.; a respins cererile de intervenţie formulate în cauză; a anulat dispoziţia nr. 6294 din 8 iulie 2003 emisă de Primarul Municipiului Craiova; a constatat calitatea de persoană îndreptăţită şi a dispus restituirea în natură a imobilului din str. I.T., fostă S., Dolj ce a făcut obiectul notificării nr. X şi terenul aferent, identificate conform rapoartelor de expertiză, ce fac parte integrantă din sentinţa prezentă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 2151 din 20 septembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, s-a reţinut că instanţa de fond, pronunţând sentinţa civilă nr. 333 din 14 septembrie 2004 a reţinut greşit că reclamantul nu a făcut dovada calităţii de proprietar, conform art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001, care arată că au calitatea de persoane îndreptăţite, potrivit legii, foştii proprietari ai imobilelor preluate abuziv de stat, precum şi moştenitorii acestora, legali sau testamentari.
Pentru a fi îndreptăţit la formularea notificării, reclamantul trebuia să dovedească faptul că este moştenitor al autorilor şi că aceştia au fost proprietari ai imobilului preluat în perioada 1945-1989.
Cu certificatul de moştenitor din 20 noiembrie 1996, reclamantul a dovedit că este moştenitor al autorului V.I., ca descendent al acestuia, iar cu certificatele de calitate de moştenitor nr. a/2003, nr. b/2003, că are calitate de moştenitor, ca nepot de frate al autorilor V.R. şi P.M.
Prin Decizia nr. 18 din 11 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Craiova, reclamantul a dovedit că, în calitate de moştenitor al aceloraşi autori, i s-a admis acţiunea în revendicare pentru alt imobil.
Cu certificatul eliberat de Arhivele Statului Dolj, reclamantul a făcut dovada că de la cei trei autori a fost judecat în temeiul Decretului nr. 92/1950, imobilul din str. S., iar existenţa imobilului în patrimoniul de stat, fiind închiriat de R.A.A.D.P.F.L. Craiova, constituie o prezumţie simplă instituită de Legea nr. 10/2001, a preluării imobilului.
Această decizie, cu privire la problema de drept dezlegată, este obligatorie.
De asemenea, întinderea dreptului de proprietate este confirmată de înscrisurile aflate la filele 96, 97, respectiv act de partaj din 18 decembrie 1924 şi foaia de date pentru înscrierea în Cartea Funciară a imobilului din str. I.T.
Mai mult, soluţionarea prezentei contestaţii a fost suspendată de tribunal, în temeiul art. 244, pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a contestării calităţii de moştenitor a reclamantului V., până la soluţionarea irevocabilă a litigiului promovat de N.I. şi N.S., Dosar nr. 5090/215/2007 al Judecătoriei Craiova; măsura suspendării a fost menţinută prin Decizia Curţii de Apel Craiova nr. 1187 din 5 noiembrie 2007, iar prezenta cauză a fost repusă pe rol la rămânerea irevocabilă a sentinţei pronunţată.
Astfel, intervenienţii N. au solicitat să se constate nulitatea testamentului întocmit la data de 14 octombrie 1986 şi a certificatului de moştenitor din 12 iunie 2003 de pe urma defunctei P.M., invocând printr-o precizare a acţiunii lipsa calităţii de moştenitor a reclamantului V., ca urmarea neacceptării în termenul prevăzut de art. 700 C. civ.
Au invocat de asemenea calitatea lor de moştenitori, ca urmare a întocmirii testamentului olograf încheiat de defuncta P.M. la data de 23 iulie 1988, valorificându-şi calitatea de legatari universali conform Legii nr. 112/1995.
Toate petitele cererii au fost respinse în mod irevocabil. S-a reţinut că V.N. nu este străin de succesiune prin neacceptare, fiind făcută dovada acceptării, conform dispoziţiilor legale şi,de asemenea, nici nu a fost înlăturat e la moştenire de către N.
Reclamantul V.N. este nepot de frate al defunctei P.M., făcând parte din clasa a II-a de moştenitori legali în timp ce N., deşi invocă calitatea de legatari universali, potrivit testamentului şi certificatului de moştenitor din 27 octombrie 1989, N.I. şi N.S. nu sunt legatari universali, aşa cum susţin, ci legatari cu titlu particular, neavând vocaţie asupra patrimoniului succesoral, ci numai asupra bunurilor determinate ce fac obiectul legatelor, restul patrimoniului defunctei revenind moştenitorilor legali.
În rapoartele de expertiză au fost identificate imobile teren şi construcţie, terenul în suprafaţă reală de 1259 m.p. (din măsurători), situat în prezent în str. I.T. (fost S.), cu vecinătăţile individualizate la fila nr. 194.
În raportul de expertiză întocmit de expert P.I. (filele nr. 178 - 185 din Dosarul Tribunalului nr. 150/63/2005) şi suplimentul la raport (filele nr. 202-2006, cu schiţa aferentă) au fost identificate toate încăperile imobilului construit în anul 1906, starea în care acestea se află în prezent şi persoanele care ocupă încăperile, o parte intre acestea persoane fiind intervenienţii în interesul Primăriei Municipiului Craiova, care susţin apărarea intimatei şi invocă contractele de închiriere încheiate cu R.A.A.D.P.F.L.
Imobilele sunt libere în sensul legii speciale nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 şi neafectate de utilităţi publice ce ar determina imposibilitatea restituirii în natură.
Împrejurarea că în imobil locuiesc nouă familii de chiriaşi ai R.A.D.D.P.F.l. Craiova, aşa cum sunt identificate în raportul de expertiză tehnică întocmit de P.I. (filele 178 - 185 şi 202 - 206), sau că au fost primite despăgubiri de către alte persoane conform Legii nr. 112/1995, altele decât reclamantul V.N., care face dovada calităţii de moştenitor şi persoană îndreptăţită la restituire, nu constituie un impediment la restituire şi reparaţia echitabilă faţă de finalitatea Legii nr. 10/2001.
De altfel, deşi intervenienţii accesorii invocă împrejurarea primirii despăgubirilor conform Legii nr. 112/1995 de către N., Tribunalul nu este investit cu o astfel de cerere şi nici nu poate depăşi cadrul procesual şi obiectul cererii cu care este învestită instanţa, cu încălcarea principiului disponibilităţii, în privinţa acestora fiind aplicabile dispoziţiile art. 15 şi urm. din legea nr. 10/2001.
Art. 11 teza a II-a din legea nr. 10/2001 prevede că „dacă persoana îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiţionată de rambursarea diferenţei dintre valoarea despăgubiri primite şi valoarea construcţiilor demolate …", ori în ipoteza analizată în concret, nu este incident acest text de lege în ceea ce-l priveşte pe reclamant căruia i-a fost respinsă notificarea formulată pentru că nu ar fi făcut dovada calităţii de moştenitor.
Aşadar, în respectarea raţiunii legii, potrivit art. 1 care „prevede că imobilele preluate abuziv de stat de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite, se restituie în natură, în condiţiile prezentei legii", cererea de restituire în natură va fi admisă, din actele dosarelor nu rezultă că imobilul a constituit obiectul vreunei vânzări, înstrăinări legale.
Prin urmare, cu mijloacele de probă administrate, dispoziţia atacată nr. 6294/2003 emisă de Primarul Municipiului Craiova este nelegală şi a fost anulată, cu consecinţa restituirii în natură a imobilului identificat în lucrările de specialitate aflate la dosar.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 278 din 28 octombrie 2009, a admis apelul formulat de intervenientul D.G.M. şi pârâţii Municipiul Craiova, prin primar, Primarul municipiului Craiova, împotriva sentinţei civile nr. 102 din 18 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Craiova, în contradictoriu cu intimatul V.N., intimaţii intervenienţi, moştenitorii N.M. şi N.C.G. şi intimaţii-intervenienţi I.D., I.D.A., I.A.I., I.B.N., U.C., U.C.A., U.O., U. (L.) D.C.
A schimbat sentinţa menţionată, în sensul că a admis cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de acest intervenient.
A constatat calitatea reclamantului şi intervenientului de persoane îndreptăţite la restituire.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Din verificarea întregului material probator administrat în cauză, prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi având în vedere statuările jurisdicţionale ca urmare a pronunţării unor decizii definitive şi irevocabile aflate la dosarul cauzei, prin care au fost stabilite aspecte ce au relevanţă în soluţionarea cauzei, s-a constatat că în mod nelegal instanţa de fond a respins cererea intervenientului, reţinând lipsa calităţii procesuale active a acestuia în promovarea prezentei contestaţii.
Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţite în sensul prezentei legi la măsuri reparatorii persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar în conformitate cu art. 4 alin. (2) din acest act normativ, de prevederile Legii 10/2001 beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite.
În speţa dedusă judecăţii s-a constatat că intimatul reclamant V.N. a formulat în termenul prevăzut de Legii nr. 10/2001 notificarea nr. 2431/N/2001, pentru restituirea imobilului în litigiu, susţinând că este unicul moştenitor al autorilor săi, V.I., V.R. şi P.M., proprietarii acestui imobil care le-a fost naţionalizat.
Prin Dispoziţia nr. 6294 din 8 iulie 2003 emisă de Primarul Municipiului Craiova, pe care reclamantul a contestat-o în prezenta cauză, cererea sa a fost respinsă, reţinându-se că nu ar fi făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la restituire.
Or, cu certificatul de moştenitor nr. a/1996, reclamantul a dovedit că este moştenitor al autorului V.I., în calitate de descendent gradul I al acestuia, iar cu certificatele de moştenitor nr. b/2003 şi 88/2003 a dovedit că are calitatea de moştenitor ca nepot de frate al autorilor V.R. şi P.M.
Mai mult, prin Decizia nr. 189 din 11 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Craiova, reclamantului V.N. i s-a admis acţiunea în revendicare pentru un alt imobil ce a aparţinut aceloraşi autori, reţinându-se calitatea sa de persoană îndreptăţită.
Aşadar, pe cale judecătorească, problema de drept ce vizează calitatea de moştenitor a intimatului reclamant V.N., a celor trei autori, V.I., V.R. şi P.M., a fost dezlegată, intrând în puterea lucrului judecat şi devenind obligatorie.
În speţă s-a constatat că ulterior formulării contestaţiei împotriva dispoziţiei emise de Primarul Municipiului Craiova, intimatul reclamant V.N. a înstrăinat drepturile succesorale ce i se cuvin în calitate de moştenitor al defunctului său unchi V.R., decedat la 28 martie 1972, şi a defunctei sale mătuşi P.M., decedată la 31 iulie 1989, către apelantul intervenient D.G.M.
Acest act a fost autentificat la Biroul Notarului Public din Craiova, sub nr. 2553 din 26 oct.2006 şi urmare a acestei situaţii, în şedinţa publică din data de 6 martie 2007, reclamantul V.N., prin apărător, a depus o cerere prin care a precizat că urmare a înstrăinării drepturilor sale succesorale cuvenite după autorii săi V.R. şi P.M., domnului D.G.M., acesta are dreptul de a continua în nume propriu toate acţiunile judecătoreşti pe care reclamantul le-a formulat.
La aceeaşi dată, numitul D.G.M. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, susţinând că efect al încheierii contractului de vânzare - cumpărare de drepturi litigioase cu reclamantul, i s-au transmis acestuia în calitate de cesionar toate drepturile ce decurg din moştenirea celor doi autori V.R. şi P.M.
Instanţa de apel a constatat că în cauză a operat transmiterea pe cale convenţională către succesorul cu titlu particular a tuturor drepturilor şi acţiunilor ce decurg din confirmarea calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001, inclusiv dreptul de a contesta în justiţie refuzul de restituire în natură şi corelativ propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.
Excluderea succesorilor cu titlu particular din enumerarea limitativă a art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, se referă la calitatea notificatorului, de la data sesizării entităţii investite cu soluţionarea notificării şi nu are în vedere transmiterea acestei calităţi ulterior, pe parcursul desfăşurării procedurii administrativ jurisdicţionale.
De menţionat că Legea nr. 10/2001 nu a interzis cesiunea drepturilor privind măsurile reparatorii de orice natură, inclusiv prin echivalent, ceea ce înseamnă că această operaţiune juridică este permisă în condiţiile dreptului comun şi produce efecte juridice „erga omnes", nu doar între părţi, în măsura în care a intervenit ulterior formulării notificării de către cedenţi, persoane limitativ enumerate de art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Ca atare, s-a constatat că cesionarul, respectiv apelantul intervenient D.G.M. are calitate procesuală activă în contestaţia împotriva dispoziţiei primarului, formulată de cedent, respectiv de intimatul reclamant V.N., deoarece s-a subrogat în drepturile acestuia, rezultând că soluţionarea pricinii în primă instanţă în temeiul excepţiei lipsei calităţii procesuale active a intervenientului este greşită.
Referitor la persoanele cărora le-a aparţinut în proprietate imobilul solicitat la restituire în natură, situat în str. S., s-a constatat că acesta a aparţinut în coproprietate defuncţilor V.I., V.R. şi P.M., potrivit certificatului eliberat de Arhivele Naţionale – Direcţia Judeţeană Dolj, nr. 2206 din 13 mai 2003 şi a fost naţionalizat potrivit Decretului nr. 92/1950, completat şi modificat cu Decretul nr. 524/1955, cei trei autori figurând în tabelul anexă la Hotărârea C.M. nr. 116/1960.
Aceeaşi situaţie rezultă şi din referatul nr. 50.661/1996 încheiat de Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995, în care se precizează că imobilul în litigiu, situat în str. S. (fost S.), a fost trecut în proprietatea statului conform Hotărârea C.M. nr. 116/1960, completare tabele anexă la Decret nr. 91/1950, proprietarii acestui imobil la data naţionalizării fiind V.I., V.R. şi P.M. potrivit certificatului din 27 martie 1992 eliberat de Filiala Dolj a Arhivelor Statului.
Totodată, întinderea dreptului de proprietate este confirmată de înscrisurile aflate la (filele 96, 97 dosar apel), respectiv act de partaj din 18 decembrie 1924 şi foaia de date pentru înscrierea în Cartea Funciară a imobilului din str. I.T.
Aşadar, din aceste acte rezultă neechivoc că imobilul a cărui restituire se solicită a aparţinut în proprietate celor trei autori susmenţionaţi şi, cum prin actul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, intimatul reclamant V.N. a înţeles să înstrăineze drepturile succesorale cuvenite numai de pe urma autorilor V.R. şi P.M., păstrându-şi drepturile succesorale rămase de pe urma autorului V.I., rezultă că atât intimatul reclamant cât şi apelantul intervenient au calitatea de persoane îndreptăţite la restituire.
Faţă de aceste considerente, apelul declarat de intervenientul D.G.M. s-a constatat că este fondat, urmând a fi schimbată sentinţa instanţei de fond, în sensul admiterii cererii de intervenţie în interes propriu, promovată de acest intervenient, constatându-s calitatea reclamantului şi intervenientului de persoane îndreptăţite la restituire, urmând a fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Referitor la apelul declarat de apelanţii pârâţi, s-a constatat că este nefondat.
La prima critică invocată de aceştia vizând lipsa calităţii procesuale active a reclamantului V.N., instanţa a răspuns prin rezolvarea apelului declarat de apelantul intervenient D.G.M., în sensul că reclamantul şi-a menţinut calitatea procesuală activă în prezenta cauză, în calitate de moştenitor al autorului său V.I.
Motivele de apel vizând rezolvarea pe fond a pricinii s-a constatat că, de asemenea, au fost lipsite de temei legal, fiind irelevantă în rezolvarea prezentei cauze împrejurarea că pentru acest imobil, în temeiul Legea nr. 112/1995, intimaţii intervenienţi N. au încasat despăgubiri, câtă vreme aceştia ca legatari cu titlu particular au vocaţie numai asupra bunurilor determinate ce fac obiectul legatelor, respectiv a testamentului olograf încheiat de defuncta P.M. la data de 23 iulie 1988, în care nu intră imobilul în litigiu, restul patrimoniului defunctei revenind moştenitorilor legali.
Totodată, din rapoartele de expertiză întocmite în cauză rezultă că imobilul în litigiu este liber, în sensul legii speciale nr. 10/2001, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/1995, nefiind afectat de utilităţi publice care ar determina imposibilitatea restituirii în natură.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs, reclamantul V.N., intervenientul D.G.M., Primarul municipiului Craiova şi Primăria municipiului Craiova, prin primar.
I. V.N., critică Decizia atacată, ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Pe rolul Judecătoriei Craiova există un dosar care are ca obiect rezilierea contractului de vânzare-cumpărare a drepturilor succesorale încheiat între reclamant şi intervenientul D.G.M.
- Avocatul P.B. a reprezentat în cursul procesului atât pe reclamant cât şi pe D.G.M. şi R.C.
Deci, rezultă că atât reclamantul cât şi intervenienţii au fost apăraţi de acelaşi avocat, cu toate că părţile au interese contrarii.
II. D.G.M. critică Decizia atacată ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., deoarece:
- În mod greşit instanţa de apel a constatat calitatea de persoană îndreptăţită la restituire, pentru reclamantul V.N., de vreme ce acesta a vândut drepturile succesorale cuvenite şi de pe urma autorului V.I.
III. Primarul municipiului Craiova şi Primăria municipiului Craiova, prin primar, critică Decizia atacată, ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., deoarece:
- În temeiul Legii nr. 112/1995, numiţii N.I., N.S. şi N.A.L. au încasat despăgubiri, conform sentinţei civile nr. 14939 din 28 octombrie 1998 pronunţată de Judecătoria Craiova.
Prin urmare, în condiţiile anulării judecătoreşte a actului administrativ emis, s-a reţinut că, în temeiul legii speciale de retrocedare, se poate dispune restituirea în natură a imobilului situat în Craiova, str. I.T., condiţionată de rambursarea sumei, actualizată, primită în temeiul Legii nr. 112/1995 cu titlu de despăgubire.
Cu privire la recursul declarat de reclamantul V.N. se reţin următoarele:
La termenul din data de 23 ianuarie 2012, reclamantul a învederat instanţei că înţelege să renunţe la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 278 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă. În acest sens este declaraţia autentificată din 17 ianuarie 2012 – fila 206 din dosarul de recurs.
Cu privire la recursul declarat de D.G.M., se reţin următoarele:
În mod judicios, instanţa de apel a constatat calitatea de persoană îndreptăţită la restituire, pentru reclamantul V.N., deoarece în cauză a operat transmiterea pe cale convenţională, către succesorul cu titlu particular, a tuturor drepturilor şi acţiunilor ce decurg din confirmarea calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantului la măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001, inclusiv dreptul de a contesta în justiţie refuzul de restituire în natură şi corelativ, propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.
De menţionat este faptul că dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu interzic cesiunea drepturilor privind măsurile reparatorii de orice natură, inclusiv prin echivalent, ceea ce înseamnă că această operaţiune juridică este permisă în condiţiile dreptului comun şi produce efecte juridice „erga omnes", între părţi.
Cu privire la imobilul solicitat la restituire în natură, situat în Craiova, str. S., se reţine că acesta a aparţinut în coproprietate autorilor V.I., V.R. şi P.M., şi a fost naţionalizat în condiţiile Decretului nr. 92/1950. Cum din actul de vânzare - cumpărare de drepturi litigioase, reclamantul V.N. a înţeles să înstrăineze drepturile succesorale cuvenite numai autorilor V.R. şi P.M., păstrându-şi drepturile succesorale rămase de pe urma autorului V.I., rezultă că atât reclamantul cât şi intervenientul D.G.M., au calitatea de persoane îndreptăţite la restituire.
Cu privire la recursul declarat de Primarul municipiului Craiova şi primăria municipiului Craiova, prin primar, se reţin următoarele:
Imobilul în litigiu situat în str. S. (fostă S.), a aparţinut lui V.I., V.R. şi P.M., potrivit certificatului din 27 martie 1992, eliberat de Filiala Dolj a Ahivelor Statului.
Reclamantul V.N. a înţeles să înstrăineze doar drepturile succesorale cuvenite numai de pe urma autorilor V.R. şi P.M., păstrându-şi drepturile succesorale rămase de pe urma autorului V.I.
Prin urmare, atât reclamantul V.N. cât şi intervenientul D.G.M. au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001.
Cu privire la motivele de recurs ce vizează rezolvarea pe fond a pricinii, se reţine că sunt lipsite de temei legal. Împrejurarea că pentru imobilul în litigiu, în temeiul Legii nr. 112/1995, intimaţii intervenienţi N. au încasat despăgubiri, cu toate că, în calitatea de legatari cu titlu particular, au vocaţie numai asupra bunurilor determinate ce fac obiectul legatelor, respectiv a testamentului olograf încheiat cu defuncta P.M. la data de 23 iulie 1988 în care nu intră imobilul în litigiu, restul patrimoniului defunctei revenind moştenitorilor legali.
De altfel, imobilul în litigiu este liber, în sensul Legii nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Aşadar, faţă de cele reţinute, se va lua act de renunţarea reclamantului V.N. la judecata recursului declarat împotriva Deciziei nr. 278 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă; se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Primăria municipiului Craiova, Primarul municipiului Craiova şi de interveneintul D.G.M., împotriva aceleiaşi decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunţarea reclamantului V.N. la judecata recursului declarat împotriva deciziei nr. 278 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Primăria Municipiului Craiova, Primarul Municipiului Craiova şi de intervenientul D.G.M. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 313/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 248/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
