ICCJ. Decizia nr. 3147/2012. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3147/2012
Dosar nr. 2515/187/2009
Şedinţa publică din 12 iunie 2012
Asupra recursurilor de faţă :
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin sentinţa nr. 357/CA/2010, Tribunalul Bihor a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
A respins excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea acţiunii.
A respins excepţia inadmisibilităţii.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor SC T.M.V.D. SRL, STATULUI ROMÂN PRIN MINISTERUL FINAN TELOR PUBLICE, A MINISTERULUI TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII.
A admis excepţia lipsei de obiect referitor la capătul de cerere privind sistarea lucrărilor.
A respins ca nefondată acţiunea precizată formulată de reclamanta reclamantul C.N.C.F.C.F.R. SA BUCUREŞTI, SUCURSALA REGIONALĂ C.F CLUJ, în contradictoriu cu pârâtele PRIMĂRIA COMUNEI DOBREŞTI, COMUNITATEA MINIERĂ A LOCALITĂŢI DOBREŞTI, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE Bucureşti, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL TRANSPORTURILOR şi INFRASTRUCTURII Bucureşti, SC D.M.X. SRL Luncasprie, SC P.R.F. SRL Oradea, SC T.M.V.D. SRL Oradea, SC E.F.X. SRL Oradea, pentru celelalte capete de cerere.
A obligat reclamanta în favoarea pârâtei Primăria Dobreşti la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, obiectul dedus judecăţii îl reprezintă sistarea unor lucrări efectuate de către pârâta Primăria Comunei Dobreşti asupra unui teren care se află în zona de protecţie a liniei de calc ferată Rogoz - Dobreşti.
Din examinarea extrasului de carte funciara cu nr. de CFC 91 aflată la dosar rezultă că, linia ferata Rogoz - Dobreşti si Oradea -Beiuş - Vaşcău este intabulată în Cartea Funciara Centrala Cluj pe seama Statului Român.
Prin Contractul de concesiune MM/224/2002 Statul Roman a concesionat linia ferată în discuţie şi terenul aferent C.N.C.F. CFR SA, sens în care instanţa a reţinut că reclamanta în calitate de concesionară a liniei de cale ferată are calitate procesuală activă în promovarea acţiunii şi totodată interes în promovarea acţiunii.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta SC T.M.V.D. SRL, instanţa a constatat că prin execuţia unui teren de sport situat în staţia SCF Dobreşti, precum şi prin executarea lucrărilor de canalizare în zona afectată de linia de cale ferată, reclamanta în calitate de cesionară a liniei de cale ferată, are legitimitate procesuală de a formula o acţiune pentru apărarea dreptului său de concesiune, având posibilitatea legală, conform art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 să promoveze acţiune de sistare lucrări şi respectiv de restabilire a situaţiei anterioare executării lucrărilor efectuate în zona liniei de cale ferată pe care o exploatează. Astfel că, instanţa a reţinut că acţiunea reclamantei nu este inadmisibilă, considerente pentru care a respins excepţia de inadmisibilitate invocată.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor SC T.M.V.D. SRL şi a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii raportat la obiectul dedus judecăţii, instanţa a constatat că pârâta SC T.M.V.D. SRL, în temeiul contractului de execuţie lucrări nr. 1750 din 05.11.2009 s-a obligat să efectueze lucrarea „Teren sintetic în Comuna Dobreşti,, - lucrare a cărei sistare se solicită prin acţiunea promovată. Prin urmare executantul lucrării în discuţie are calitate procesuală pasivă în cauză. De asemenea, imobilul asupra căruia s-au efectuat lucrările de canalizare, respectiv de construire a unui teren sintetic se află, conform înscrierilor din Cărţile Funduare Centrale Române a Căilor Ferate, în proprietatea Statului Român, care a fost citat prin Ministerul Finanţelor Publice. Totodată, din contractul de concesiune depus la dosar rezultă că, reclamanta a concesionat de la Statul Român o porţiune de cale ferată cuprinsă în Anexa la contract cu nr. 314 pe ruta Oradea Est - Rogoz. Faţă de aceste considerente este indiscutabil că Statul Român, prin cele două ministere, are calitate procesuală pasivă în cauză.
In ceea ce priveşte excepţia lipsei de obiect, ca urmare a finalizării lucrărilor a căror sistare se solicită, aşa cum rezultă din procesul verbal aliat la dosarul cauzei, instanţa a constatat că a rămas tară obiect capătul de cerere privind sistarea executării lucrărilor de vreme ce aceste lucrări au fost finalizate aspect rezultat şi din sentinţa nr. 1065/CA din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Bihor.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că Fondul Român de Dezvoltare Socială a încheiat cu Grupul din Comunitatea Minieră Dobreşti acordul de grant nr. 128 din 17 februarie 2009 (filele 79-81 dosar Judecătorie), care are ca obiect realizarea proiectului „Reabilitare reţea de alimentare cu apă Dobreşti. In vederea realizării acestui proiect. Fondul s-a obligat să acorde Grupului din Comunitatea Minieră Dobreşti, în temeiul aceluiaşi acord, echivalentul în lei al sumei de 87.500 dolari SUA.
Din examinarea contractului de concesiune MM/224 poziţiile 496 şi 498 din Anexă, rezultă că reclamanta a concesionat linia de circulaţie 314 în lungime de 35 de kilometri pe ruta Oradea Est - Rogoz şi nicidecum linia cu nr. 325 Rogoz - Dobreşti asupra căreia au fost executate lucrările contestate de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, recalificat ca fiind apel, prin încheierea de şedinţă din 12 septembrie 2011, reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA BUCUREŞTI - Sucursala „Centrul Regional de Exploatare, întreţinere şi Reparaţii CF"; Cluj şi pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII BUCUREŞTI, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 93/C/2011-A din 2 noiembrie 2011 a respins ca nefondate apelurile declarate, reţinând că, în cauză, s-a dovedit faptul că lucrările de „Reabilitare a reţelei de alimentare cu apă potabilă a localităţii Dobreşti";, constând în înlocuirea conductei vechi de azbociment cu o conductă nouă s-au efectuat în reţeaua de distribuţie existentă amplasată pe domeniul public al comunei Dobreşti şi că terenul de sport a fost construit pe terenul proprietatea privată a comunei Dobreşti, înscris în c.f. 777 Dobreşti, nr. top. 194/22, înscrierea din c.f., autorizaţiile de construire, hotărârea de consiliu local şi celelalte înscrisuri ce au stat la baza edificării lucrărilor din litigiu nefiind anulate.
Cu privire la capătul de cerere referitor la readucerea amplasamentului de cale ferată la starea iniţială din momentul începerii lucrărilor din litigiu, s-a reţinut în mod corect că lucrările din litigiu au fost efectuate pe terenul proprietatea privată a comunei Dobreşti.
Referitor la apelul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Curtea apreciază că faţă de calitatea acestuia de concedent în Contractul de concesiune, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive a fost corect soluţionată, iar faţă de respingerea acţiunii împotriva sa, pârâtul nici nu justifică un interes legitim în promovarea prezentului apel.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA BUCUREŞTI - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREŢINERE ŞI REPARAŢII CF CLUJ şi pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII BUCUREŞTI.
Reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA BUCUREŞTI - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREŢINERE ŞI REPARAŢII CF CLUJ şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, iar pe fond admiterea acţiunii cu privire la capătul de cerere prin care se solicită readucerea amplasamentului linie de cale ferată la starea iniţială din momentul începerii lucrărilor de canalizare.
Critica adusă deciziei atacate de către recurenta-reclamantă se referă în esenţă la faptul că, cele două instanţe au dat o greşită interpretare probelor depuse în dovedirea susţinerilor formulate în cauză, întrucât prin prezenta cerere nu s-a solicitat refacerea liniei de cale ferată, astfel cum fiinţa înainte de dezmembrare, ci readucerea terenului pe care fiinţa calea ferată la starea din momentul începerii lucrărilor de canalizare şi amenajare a terenului de fotbal.
Mai susţine recurenta-reclamantă că, în faţa celor două instanţe nu a reclamant un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, acesta aparţinând Statului Român, potrivit actelor depuse la dosarul cauzei, din care rezultă ca acesta este proprietar pe întreg tronsonul de cale ferată Oradea-Beius-Vascau şi Rogoz-Dobresti respectiv linie ferată şi teren aferent precum şi mijloace fixe, iar nu intimata Primăria Dobrcsti a cărei înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară s-a făcut în baza unui titlu care nu a fost dovedit.
Pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII BUCUREŞTI şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul scoaterii sale din prezenta cauză, întrucât instanţa de fond, interpretând greşit raportul juridic dedus judecăţii a reţinut în mod greşit calitatea procesuală pasivă a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, în speţa de faţă.
Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursurile declarate de reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA BUCUREŞTI - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREŢINERE ŞI REPARAŢII CF CLUJ şi de pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII BUCUREŞTI să fie respinse, pentru următoarele considerente:
Art. 304 pct. 8 C. proc. civ. - Instanţa interpretând greşit actul dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Din perspectiva acestui motiv, reclamanta susţine că s-a dat o greşită interpretare probelor administrate, întrucât prin prezenta cerere nu s-a solicitat refacerea liniei de cale ferată, astfel cum fiinţa înainte de dezmembrare, ci readucerea terenului pe care fiinţa calea ferată la starea din momentul începerii lucrărilor de canalizare şi amenajare a terenului de fotbal.
Deşi motivul de nelegalitate, aşa cum este prevăzut procedural vizează actul dedus judecăţii, recurenta-reclamantă prin argumentele aduse în sprijinul acestuia se referă la înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al înscrisurilor deduse judecăţii, cu scopul de repune în discuţie probele, concludenta acestora, care nu intră în sfera de analiză a motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 care a fost invocat.
In ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că Statul Român are drept de proprietate asupra terenului în litigiu, iar nu intimata Primăria Dobresti se constată, din probatoriul administrat de instanţe că, reclamanta a recunoscut că terenul înscris în c.f. 777 Dobresti nr. top. 194/22 figurează în proprietatea privată a comunei Dobresti, dar susţine că acest teren coincide cu terenul aferent haltei c.f. Dobresti ce face parte din zona de siguranţă a infrastructurii feroviare, tară a dovedi acest fapt cu o expertiză topografică, probă sugerată de către instanţă şi asupra căreia, reclamanta a apreciat că nu este utilă în dezlegarea pricinii.
Critica referitoare la readucerea amplasamentului de cale ferată la starea iniţială din momentul începerii lucrărilor din litigiu. se constată că nu poate fi primită. întrucât instanţele au reţinut corect că lucrările din litigiu au fost efectuate pe terenul proprietatea privată a comunei Dobresti şi că dezmembrarea liniei de cale ferată şi ridicarea acesteia a avut loc până în anul 2009.
Anterior edificării lucrărilor din litigiu, aceasta nefiind efectuată de pârâţii din prezenta cauză. Curtea de Apel Oradea a apreciat, în mod just, că aceştia nu pot fi obligaţi să readucă amplasamentul de cale ferată la starea iniţială.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat în recurs pentru a solicita modificarea unei hotărâri atunci când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În argumentarea acestui motiv de recurs, recurenta-pârâtă susţine că, urmare a interpretării greşit a raportului juridic dedus judecăţii s-a reţinut greşit calitatea procesuală pasivă a MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII BUCUREŞTI, în prezenta cauză.
În cadrul examenului de legalitate care priveşte decizia instanţei de apel, se constată că cele două instanţe au respins această excepţie în mod corect, având în vedere că reclamanta în calitatea de concesionar a tronsonului de cale ferată Rogoz-Dobresti are legitimitatea procesuală de a formula prezenta acţiune, însă conform prevederilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, coroborat cu art. 64 C. proc. civ., era obligată să indice titularul dreptului şi de a atrage Statul Român în proces, în vederea protejării dreptului său de proprietate în privinţa căruia reclamanta exercita un drept de concesiune.
Astfel, Statul Român a fost introdus în cauză atât prin Ministerul Finanţelor Publice, în baza art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, cât si prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, în baza contractului de concesiune nr. MM/224/2002, probă din care reiese că se impune ca Statul Român să fie reprezentat şi de Ministerul Transporturilor si Infrastructurii.
În acest context se constată că, instanţa de apel a soluţionat în mod corect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, raportat la calitatea de concedent al acestuia în contractul de concesiune nr. MM/224/2002.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA BUCUREŞTI - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREŢINERE ŞI REPARAŢII CF CLUJ şi de pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII BUCUREŞTI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA BUCUREŞTI - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREŢINERE ŞI REPARAŢII CF CLUJ şi de pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII BUCUREŞTI împotriva deciziei civile nr. 93/C/2011-A din 2 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astă/i 12 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3145/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3153/2012. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
