ICCJ. Decizia nr. 333/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 333/2013
Dosar nr. 19200/3/2011
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 30 ianuarie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 august 2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. de dosar 7281/2/2010, reclamanta SC G. SRL a chemat în judecată pe pârâta A.N.R.E. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea actului administrativ din 05 mai 2010, comunicat la data de 07 mai 2010; recunoaşterea faptului că actul constatator invocat nu este conform realităţii în sensul că prestatorul serviciilor de curăţenie nu a creat prejudicii grave beneficiarului sau obligarea pârâtului/pârâtei la plata sumei de 895 RON, garanţie de bună execuţie reţinută la contractul de prestări servicii, reprezentând prejudiciul cauzat prin emiterea actului administrativ susmenţionat. Cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 417 din 24 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
În motivarea hotărârii, s-a reţinut, în esenţa, că documentul constatator din 05 mai 2010 emis de către pârâta A.N.R.E. în conformitate cu prevederile art. 971 din H.G. nr. 925/2006 nu reprezintă un act administrativ în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. d) în Legea nr. 554/2004.
S-a apreciat că prin documentul constatator din 05 mai 2010 emis de către pârâta A.N.R.E., acesta a învederat că reclamanta şi-a îndeplinit în mod defectuos obligaţiile contractuale asumate prin intermediul contractului de achiziţie publică, şi prin urmare, actul administrativ a cărui anulare se solicită este unul de gestiune şi produce efecte juridice în sfera dreptului comercial, nefiind un act administrativ tipic care să emane de la o autoritate publică centrală care să atragă competenţa de soluţionare în primă instanţă a curţii de apel potrivit de art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a reţinut că, în prezenta cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 971 alin. (5) din H.G. nr. 925/2006, întrucât actul administrativ contestat intră în domeniul de aplicare al acestei norme, fiind un document constatator emis de pârâtă în calitate de unitate contractantă.
Întrucât, Legea nr. 554/2004 reglementează o competenţă materială specială în cazul actelor administrative emise de autorităţile publice centrale cum este cazul pârâtei (art. 10), Tribunalul Bucureşti a apreciat că instanţa competentă să se pronunţe în prima instanţă asupra solicitărilor reclamantei este Curtea de Apel Bucureşti.
În consecinţă, prin sentinţa civilă nr. 14519/2012 din 19 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, competenţa materială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
În speţă, reclamanta SC G. SRL a solicitat anularea actului administrativ din 05 mai 2010 emis de pârâta A.N.R.E. la finalul contractului de achiziţii publice din 13 octombrie 2009, în conformitate cu art. 971 din H.G. nr. 925/2006.
Actul administrativ contestat este un document constatator emis de pârâtă în calitate de unitate contractantă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 971 alin. (5) din H.G. nr. 925/2006 potrivit cărora „documentele constatatoare emise de către autoritatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) pot fi contestate în justiţie potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare";.
Legea nr. 554/200 reglementează o competenţă materială specială în cazul actelor administrative emise de autorităţile publice centrale cum este cazul pârâtei.
Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel‟.
În consecinţă, în raport de obiectul cauzei, având în vedere şi reglementările legale anterior evocate, Înalta Curte constată că instanţa competentă material, să se pronunţe în fond asupra cererii formulată de reclamanta SC G. SRL, este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, motiv pentru care, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei Curţi de Apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3321/2012. Civil. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 334/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
