ICCJ. Decizia nr. 3309/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3309/2012
Dosar nr. 621/84/2009
Şedinţa publică de la 11 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4717, pronunţată la data de 01 octombrie 2010, în dosarul nr. 621/84/2009, Tribunalul Sălaj, secţia civilă, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamanţilor T.G. şi T.L., în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Zalău şi chemata în garanţie SC A.A. SA Bucureşti, pentru obligarea la despăgubiri în sumă de 575.100 lei, şi a obligat reclamanţii la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC C. SA Zalău.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel, în termen, reclamanţii T.G. şi T.L., la data de 12 ianuarie2011, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la data de 20 ianuarie2011.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 168/2011, pronunţată la data de 28 septembrie 2011, a admis apelul declarat de T.G. şi T.L. împotriva sentinţei civile nr. 4717 din 1 octombrie 2010, pronunţată în dosarul nr. 621/84/2009 al Tribunalului Sălaj, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi împotriva SC C. SA; a obligat pârâta să plătească reclamanţilor suma de 229.240 lei, despăgubiri; a admis cererea de chemare în garanţie formulată de SC C. SA împotriva SC A.A. SA şi a obligat chemata în garanţie la plata în favoarea SC C. SA, a sumei de 229.240 lei; a obligat pârâta-intimată SC C. SA la plata, în favoarea reclamanţilor apelanţi, a sumei de 9.006,74 lei cheltuieli de judecată parţiale la fond şi în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, chemata în garanţie S.A.R.A. SA Bucureşti, prin Sucursala Cluj, solicitând admiterea recursului şi desfiinţarea hotărârii atacate, în sensul menţinerii sentinţei civile nr. 4717/2010 pronunţate de Tribunalul Sălaj, respectiv, de respingere a acţiunii reclamanţilor T.G. şi T.L. şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii SC C. SA de chemare în garanţie a recurentei.
In recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta - chemată în garanţie S.A.R.A. SA Bucureşti, prin Sucursala Cluj, a relevat situaţia de fapt în cauză şi a criticat decizia instanţei de apel pentru netemeinicie şi nelegalitate, apreciind că în mod netemeinic şi nelegal a fost reţinută de către instanţa de apel probarea în cauză a elementelor ce atrag răspunderea civilă delictuală a societăţii C., întrucât aceasta nu se face vinovată de nicio faptă prejudiciabilă, nici prejudiciul nu a fost cauzat în speţă prin fapta proprie, respectiv, excavaţiile întreprinse de aceştia, astfel că, neexistând fapta culpabilă a C., nu există nici raport de cauzalitate între presupusa faptă şi producerea prejudiciului.
In acest sens, a învederat că instanţa de apel nu a observat şi dezlegat o împrejurare esenţială pentru justa soluţionare a cauzei: momentul la care excavaţiile au avut loc (1972- 1975), respectiv, existenţa legăturii de cauzalitate între excavaţiile efectuate de o terţă persoană juridică şi excavaţiile efectuate de C.
In continuare, arată recurenta - chemată în garanţie că, din expertizele judiciare şi extrajudiciare efectuate nu a rezultat că alunecările de teren ce au afectat imobilul reclamanţilor s-ar fi datorat în mod cert lucrărilor de excavaţie efectuate de pârâtă, ci de un complex de factori, în care se include culpa reclamanţilor, prin efectuarea construcţiei în regie proprie.
Totodată, instanţa de fond în mod temeinic aprecia că, ";la instabilitatea zonei au contribuit, în timp, şi alţi factori: infiltraţiile apă pluvială şi exfiltraţiile de apă din conducta de alimentare cu apă potabilă a oraşului Zalău";, aceasta fiind pe deplin probată cu cercetările şi studiile de specialitate comandate de autorităţile publice locale ale mun. Zalău, dar şi cu cele de mediu de la nivelul judeţului Sălaj.
Consideră recurenta - chemată în garanţie că nu se poate reţine culpa C., atât timp cât nu se poate face dovada că prejudiciul suferit de proprietarii construcţiei este consecinţa directă, exclusivă şi imediată a activităţii de exploatare a C., făcând referire, sub acest aspect, la expertiza efectuată de expert A.P. şi expertiza tehnică realizată de inginerul atestat MLPAT - Af, N.P., iar reclamanţii nu au dat dovadă de diligenta necesară privind stabilitatea terenului prin efectuarea unui studiu geotehnic înainte de începerea construcţiei şi au executat lucrările fără supraveghere din partea unui specialist.
Cu privire la cererea de chemare în garanţie, se învederează că recurenta nu poate fi obligată la plata despăgubirii, întrucât, prin contractul de asigurare încheiat cu C., s-a obligat să plătească despăgubiri în situaţia producerii unui risc asigurat, un eveniment viitor şi incert, iar riscul producerii unei alunecări de teren, în speţă, era preexistent încheierii contractului.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, textul impunând, aşadar, ca o condiţie de formă a recursului, menţionarea motivelor de nelegalitate.
Rezultă, din aceste prevederi legale, conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., privitoare la sfera motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică acele argumente de natură juridică pentru care recurenta înţelege a critica hotărârea atacată.
Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând încadrarea lor într-unui din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
In speţă, din observarea criticilor formulate de recurenta-chemată în garanţie S.A.R.A. SA Bucureşti - prin Sucursala Cluj, se constată că motivele invocate de către recurentă în susţinerea recursului său nu se subscriu nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., toate criticile formulate vizând situaţia de fapt sau aspecte de apreciere a probelor.
Astfel, deşi recurenta - chemată în garanţie a indicat drept motiv de recurs art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care se referă la hotărârea pronunţată fără temei legal sau cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, aceasta îşi exprimă nemulţumirea faţă de modul de interpretare a probelor administrate (expertize judiciare şi extrajudiciare), situaţie care nu se încadrează în acest motiv de nelegalitate, calea de atac a recursului neavând caracter devolutiv, care să permită reaprecierea probelor.
Dezvoltarea criticilor nu face, deci, posibilă încadrarea lor în acest motiv de recurs, dar nici în restul motivelor prevăzute de art. 304 C. proc. civ., conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în realitate recurenta - chemată în garanţie reluând apărările de fond formulate în fazele procesuale anterioare, referitoare la probarea în cauză a elementelor ce atrag angajarea răspunderii civile delictuale a societăţii C., ceea ce constituie o chestiune de fapt, ce nu mai poate face obiectul cenzurii în recurs, pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ. fiind abrogate, iar simpla indicare a unui text de lege, fără a se arăta în ce constă nelegalitatea, prin raportare la hotărârea pronunţată, nu este suficientă, din această perspectivă.
Aşadar, recurenta - chemată în garanţie a indicat drept motiv de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar criticile formulate nu pot fi subsumate acestui motiv, care se referă la interpretarea sau aplicarea greşită a legii, acestea vizând, aşa cum s-a arătat mai sus, doar nemulţumirea recurentei cu privire la interpretarea probelor.
Or, simpla indicare a textului de lege prin care se reglementează motivele de recurs în baza cărora poate fi modificată sau casată o hotărâre, şi nemulţumirea părţii faţă de soluţia pronunţată, fără a se dezvolta şi arăta, în concret, în ce constau greşelile săvârşite de instanţă şi legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestuia în cazurile limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancţionată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.
In cauză, recurenta - chemată în garanţie S.A.R.A. SA Bucureşti - prin Sucursala Cluj nu s-a conformat, aşadar, dispoziţiilor înscrise în art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ., întrucât, în declaraţia de recurs, nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege.
Aşa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., şi cum recurenta nu s-a conformat acestei dispoziţii legale imperative;
Pe de altă parte, recursul nefiind o cale de atac devolutivă, care să permită reanalizarea situaţiei de fapt şi reinterpretarea probelor, nefiind posibilă nici reîncadrarea criticilor în alte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a da eficienţă dispoziţiilor legale precitate şi, pe cale de consecinţă, a constata nulitatea cererii de recurs.
Constatând, deopotrivă, că nu sunt nici motive de ordine publică, ce ar putea fi invocate din oficiu, de către instanţa de recurs, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficienţă textului de lege invocat, va constata nulitatea cererii de recurs, conform dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta-chemata în garanţie S.A.R.A. SA Bucureşti - prin SUCURSALA CLUJ împotriva deciziei civile nr. 168/2011 din 28 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, conform dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 11 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3290/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3320/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
