ICCJ. Decizia nr. 3354/2012. Civil. Pretenţii. Recurs

Decizii civile ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA A II-A CIVILĂ

Decizia nr. 3354/2012

Dosar nr. 4356/105/2009

Şedinţa publică de la 12 septembrie 2012

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta SC P.I.P. SA a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 953.368 RON, reprezentând penalităţi de întârziere pentru execuţia lucrărilor privind construcţie sediu administrativ, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 339 din data de 15 septembrie 2010, Tribunalul Prahova a admis acţiunea formulată de reclamanta SC P.I.P. SA, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 953.368 RON, reprezentând penalităţi de întârziere pe perioada 22 august 2008-19 martie 2009. Totodată, pârâta a fost obligată la plata sumei de 13.650 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 03 noiembrie 2005 între părţi s-a încheiat contractul de execuţie sediu în valoare de 3.306.251,29 RON, cu termen de execuţie 10 luni, iar ulterior încă 5 acte adiţionale, prelungindu-se durata contractului până la data de 30 iunie 2007. Prin hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor din 28 mai 2008 s-a aprobat calcularea penalităţilor de întârziere conform prevederilor contractuale, după recepţia obiectivului, dar nu mai târziu de 31 iulie 2008. Din înscrisurile depuse la dosar, necontestate de părţi, rezultă că recepţia obiectivului s-a realizat după 9 luni, respectiv data de 19 martie 2009, astfel că în cauză, a fost depăşit termenul de finalizare a lucrărilor, reclamanta fiind îndreptăţită la penalităţi de întârziere potrivit dispoziţiilor contractuale.

S-a mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 21.1 din contractul de execuţie încheiat de părţi, în cazul în care, din vina sa exclusivă, executantul nu reuşeşte să îşi îndeplinească obligaţiile asumate prin contract, achizitorul are dreptul de a deduce din preţul contractului, ca penalităţi, o sumă echivalentă cu 0,15% pentru fiecare zi de întârziere din valoarea contractului până la îndeplinirea efectivă a obligaţiilor. În aceste condiţii, părţile în litigiu şi-au exprimat valabil consimţământul în condiţiile art. 948 C. civ., prin stipularea unei clauze penale şi au hotărât anticipat daunele interese moratorii pe care una din părţi le-ar încerca ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei principale. Or, în speţă, pârâta şi-a executat cu întârziere obligaţiile contractuale, lucrările fiind terminate şi recepţionate la data de 19 martie 2009, aspectul controversat al cauzei vizând însă culpa în executarea obligaţiilor contractuale.

Instanţa de fond a constatat că susţinerile pârâtei, în sensul că nu are o vină exclusivă în întârzierea lucrărilor şi, prin urmare, nu poate fi obligată la penalităţi sunt lipsite de suport probator, apreciind că întârzierea în predarea obiectivului contractat s-a produs din vina exclusivă a pârâtei care nu a reuşit să-şi îndeplinească la termen obligaţiile contractuale.

În ceea ce priveşte cuantumul penalităţilor de întârziere, prima instanţă a reţinut că acestea au fost calculate pentru perioada 22 august 2008-19 martie 2009, în procent de 0,15%/zi de întârziere, conform clauzei contractuale şi anexei, fiind o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, cu consecinţa obligării pârâtei la plată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta SC B. SA a formulat apel, care, prin decizia nr. 78 din 12 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a admis pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, iar la cererea apelantei, s-a încuviinţat proba cu expertiză tehnică construcţii şi cu expertiză contabilă ale căror obiective au fost stabilite prin încheierea de şedinţă de la data de 22 noiembrie 2012.

Ulterior, la data de 31 ianuarie 2011, instanţa de apel a încuviinţat la cererea intimatei-reclamante suplimentarea obiectivelor la expertiza tehnică construcţii şi la cea contabilă.

Analizând concluziile raportului de expertiză construcţii, instanţa de apel a constatat că la sediul administrativ SC P.I.P. SA s-au efectuat lucrări suplimentare faţă de documentaţia tehnică iniţială, însă expertul a precizat că numai pârâta poate da o explicaţie pentru nepredarea obiectivului respectiv în perioada 22 august 2008-19 martie 2009, aceasta negăsind nicio explicaţie.

Astfel, la data de 03 noiembrie 2005 s-a semnat între părţi contractul prin care pârâta s-a obligat să execute şi să finalizeze lucrarea „Construcţie sediu administrativ SC P.I.P. SA”, iar achizitorul s-a obligat să plătească executantului suma de 3.306.251,29 RON fără TVA, durata de execuţie fiind stabilită la 10 luni calendaristice.

S-a constatat că ulterior, între aceleaşi părţi s-au semnat mai multe acte adiţionale, prin care s-a schimbat durata contractului, s-a revizuit şi proiectul, s-a suplimentat valoarea contractului, iar termenul rezonabil pentru finalizarea ultimei note de comandă a lucrărilor suplimentare a fost 31 august 2008. După execuţia ultimei solicitări pe 12 august 2008, executantul trebuia să predea întreg obiectivul beneficiarului, însă aceasta s-a realizat în data de 19 martie 2009, după circa 200 zile nejustificate.

Analizând şi expertiza contabilă, instanţa de control judiciar a reţinut că beneficiarul a efectuat plăţi către executant atât cu întârziere faţă de termenul scadent, cât şi înainte de termenul scadent, şi prin urmare, apelanta în mod eronat a invocat excepţia de neexecutare a contractului.

Instanţa de control judiciar a constatat că expertizele efectuate în cauză, precum şi înscrisurile din dosar au demonstrat că, în mod nejustificat, executantul nu a predat obiectivul la termenul stabilit, iar motivele de apel sunt nefondate. Astfel, excepţia de neexecutare a contractului este neîntemeiată, iar termenul de predare a obiectivului a fost stabilit în august 2008, fiind depăşit cu aproximativ nouă luni.

În raport de considerentele anterior reţinute şi ţinând cont şi de prevederile art. 969 C. civ., potrivit cărora convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, instanţa a respins apelul pârâtei, ca nefondat.

În termen legal, împotriva acestei decizii, pârâta SC B. SA Bucureşti a declarat recurs solicitând în principal, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel în vederea rejudecării apelului, iar în subsidiar, modificarea sentinţei recurate, în sensul admiterii apelului, desfiinţării în tot a sentinţei instanţei de fond şi respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

La termenul de astăzi, 12 septembrie 2012, părţile Iitigante au solicitat instanţei să ia act de acordul de mediere încheiat între SC B. SA şi SC P.I.P. SA la data de 22 august 2012 şi să consfinţească învoiala părţilor în temeiul art. 63 din Legea nr. 192/2006 privind medierea, coroborat cu art. 271 C. proc. civ., sens în care au depus la dosarul cauzei acordul de mediere având următorul cuprins:

„ACORD DE MEDIERE

încheiat la data de 22 august 2012

în baza contractului de mediere din 23 aprilie 2012,

Părţile:

1. SC B. SA, cu sediul în Bucureşti, reprezentată prin O.D., în calitate de Director Juridic, pe de o parte,

şi

2. SC P.I.P. SA, cu sediul în mun. Ploieşti, jud. Prahova, reprezentată prin F.I., în calitate Director General, prin A.T., în calitate de Director Economic, şi prin P.L.D., în calitate de consilier juridic, pe de altă parte;

Având în vedere cererea care face obiectul dosarului civil nr. 4356/105/2009 aflat pe rolul Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie cu termen de judecată la 12 septembrie 2012, părţile au decis de comun acord ca soluţionarea litigiul dedus spre judecată instanţei să se facă prin înţelegere amiabilă, respectiv prin mediere, drept pentru care am apelat la serviciile Cabinetului de mediere M.D.

Declarăm că în urma procedurii de mediere intermediată de mediator autorizat D.M., autorizat în baza Legii nr. 192/2006 prin hotărârea Consiliului de Mediere nr. 1560 din 12 aprilie 2009, am consimţit la încheierea prezentului acord liber exprimat şi neafectat de niciun viciu de consimţământ şi am ajuns la o înţelegere totală cu privire la litigiul ce face obiectul dosarului civil nr. 4356/105/2009 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 61 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 192/2006.

Ca urmare a declanşării litigiului aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având ca obiect pretenţii, aflat în stadiul de recurs, cu termen de judecată stablit la data de 12 septembrie 2012,

Noi, părţile, am convenit de comun acord sa soluţionam litigiul descris mai sus prin mediere, astfel încât am decis, conform înţelegerii noastre, după cum urmează:

Preambul:

Între părţi s-a încheiat contractul de execuţie lucrări din 03 noiembrie 2005, completat prin 5 acte adiţionale, (în care SC P.I.P. SA are calitatea de echizitor şi SC B. SA are calitatea de executant) având ca obiect „construcţie sediu administrativ SC P.I.P. SA”.

Fiecare parte a considerat că celalalt contractant nu şi-a îndeplinit corespunzător obligaţiile contractuale, şi anume executarea cu întârziere a obligaţiilor asumate pentru execuţia lucrărilor şi respectiv pentru plata facturilor.

Având în vedere că există o diferenţă mare între pretenţiile părţilor, conform proceselor-verbale încheiate în cadrul procedurii medierii, acestea, de comun acord au stabilit să efectueze expertize de specialitate, respectiv expertiza tehnică specialitatea construcţii şi expertiza contabilă.

Concluziile expertizelor efectuate în cadrul procedurii medierii au fost următoarele:

a) Expertiza tehnică specialitatea construcţii efectuată de expert tehnic judiciar ing. N.D. din Ploieşti:

- Executantul SC B. SA a executat lucrările contractate, inclusiv lucrările suplimentare, cu o întârziere reală nejustifcată de 137 de zile.

b) Expertiza contabilă efectuată de d-na expert contabil K.E. din Ploieşti:

- Valoare totală a lucrărilor executate în baza contractului de execuţie lucrări din 03 noiembrie 2005: 3.517.840,13 RON fără TVA, respectiv 4.070.800,34 RON inclusiv TVA;

Valoarea penalităţilor pentru plata cu întârziere de către achizitor a facturilor acceptate, este în cuantum de 419.479,75 RON, calculate conform art. 18.1, 18.2 şi 21.2 din contractul încheiat între părţi.

- Valoarea penalităţilor pentru execuţia cu 137 de zile de întârziere de către executant a lucrărilor, calculate la valoarea contractului de 3.517.840,13 RON fără TVA, este în cuantum de 722.916,12 RON, calculate conform art. 21.1 din contractul încheiat între părţi.

Drept urmare, părţile convin şi se obligă la următoarele:

Art. 1 Penalităţile de întârziere datorate de SC B. SA către SC P.I.P. SA pentru cele 137 de zile de întârziere în execuţia lucrărilor, sunt în cuantum de 722.916,12 RON.

Art. 2 Penalităţile de întârziere datorate de SC P.I.P. SA către SC B. SA pentru plata cu întarziere a facturilor, sunt în cuantum de 419.479,75 RON.

Art. 3 În vederea stingerii integrale a pretenţiilor reciproce, părţile convin ca SC B. SA să plătească către SC P.I.P. SA suma de 303.436,37 RON, reprezentând diferenţa între valoarea penalităţilor de întârziere datorate de executant şi valoarea penalităţilor de întârziere datorate de achizitor. Plata se va efectua azi, 22 august 2012, data încheierii prezentului acord de mediere, în contul SC P.I.P. SA deschis la B.R.D. - Sucursala Ploieşti. Dovada plăţii se face cu ordin de plată vizat de bancă şi extras bancar.

Art. 4 În caz de neîndeplinire a obligaţiei de plată conform art. 3 din prezentul acord, părţile vor fi repuse în situaţia anterioară.

Art. 5 Prezentul acord este supus şi întocmit în conformitate cu legislaţia din România, iar disputele între părţi ce vor apărea din sau în legătură cu prezentul acord de mediere vor fi soluţionate de instanţa de drept comun competentă de la sediul părţilor.

Art. 6 Prezentul acord de mediere constituie titlu executoriu, conform prevederilor din Legea nr. 192/2006.

Art. 7 Cheltuielile ocazionate de încheierea prezentului acord de mediere reprezentând onorariu mediator şi onorariu expertize au fost suportate de către SC B. SA.

Art. 8 Prezentul acord de mediere constituie noul acord de voinţa al părţilor, ce stinge litigiu ce face obiectul dosarului civil nr. 4356/105/2009 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Art. 9 De asemenea, părţile declară că nu mai au nicio altă pretenţie născută din interpretarea şi executarea contractului de execuţie lucrări din 03 noiembrie 2005, din actele adiţionale aferente şi din lucrările suplimentare executate.

Art. 10 Prevederi finale:

(1) Soluţionarea litigiului s-a făcut corespunzător voinţei şi intenţiei comune, între noi, părţile semnatare ale acordului de mediere, nemaiexistând nicio pretenţie reciprocă cu privire la pretenţiile ce au format obiectul prezentului dosar de mediere.

(2) Noi, părţile, declarăm pe propria răspundere că prevederile prezentului acord reprezintă voinţa reală a noastră şi nu este afectată de niciun viciu de consimţământ.

(3) Prezentul acord de mediere are valoarea unui înscris sub semnătură privată şi nu conţine clauze care să aducă atingere legii.

(4) Noi, părţile, am convenit ca acordul să fie depus la instanţă, împreună cu dovada efectuării plăţii, în vederea pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile conform art. 63 din Legea nr. 192/2006 coroborat cu art. 271 şi urm. C. proc. civ.

Prezentul acord de mediere s-a încheiat azi, 22 august 2012, în 4 exemplare originale, câte un exemplar pentru fiecare parte, un exemplar pentru mediator şi un exemplar pentru instanţă.

Mediator autorizat M.D.

PĂRŢILE,

SC P.I.P. SA

Prin Director General,

Ec. F.I.

Director Economic,

Ec. A.T.

Consilier Juridic,

P.L.D.

SC B. SA

Prin Director Juridic

O.D.”

Potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea, „în cazul în care litigiul a fost soluţionat pe calea medierii, instanţa va pronunţa, la cererea părţilor, cu respectarea condiţiilor legale, o hotărâre, dispoziţiile art. 432-434 C. proc. civ. fiind aplicabile în mod corespunzător, iar conform alin. (3) al aceluiaşi text de lege „hotărârea de expedient pronunţată conform prevederilor prezentei legi constituie titlu executoriu”.

Având în vedere manifestarea de voinţă a părţilor în sensul pronunţării unei hotărâri de expedient şi învoiala acestora exprimată prin acordul de mediere încheiat la data de 22 august 2012, act de dispoziţie care nu este suspus cenzurii instanţei, Înalta Curte constată ca fiind îndeplinite cerinţele art. 63 din Legea nr. 192/2006 privind medierea, coroborat cu art. 271 C. proc. civ., motiv pentru care, în raport de textele legale anterior evocate, cu respectarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, urmează să admită recursul declarat de pârâta SC B. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 78 din 12 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal. Va modifica în tot decizia recurată, în sensul că va admite apelul declarat de apelanta SC B. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 339 din 15 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova. Va schimba în tot sentinţa apelată şi pe fond va lua act şi va consfinţi învoiala părţilor exprimată prin acordul de mediere încheiat la data de 22 august 2012 la sediul biroului de mediator D.M.

În raport de solicitarea recurentei-pârâte vizând restituirea taxei de timbru aferentă căii de atac exercitate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 63 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea, va dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 6.822,34 RON către SC B. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta SC B. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 78 din 12 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

Modifică în tot decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de apelanta SC B. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 339 din 15 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova.

Schimbă în tot sentinţa apelată şi, pe fond, ia act şi consfinţeşte învoiala părţilor exprimată prin acordul de mediere încheiat la data de 22 august 2012 la sediul biroului de mediator D.M., care are următorul cuprins:

„ACORD DE MEDIERE

încheiat la data de 22 august 2012

în baza contractului de mediere din 23 aprilie 2012,

Părţile:

1. SC B. SA, cu sediul în Bucureşti, reprezentată prin O.D., în calitate de Director Juridic, pe de o parte,

şi

Având în vedere cererea care face obiectul dosarului civil nr. 4356/105/2009, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu termen de judecată la 12 septembrie 2012, părţile au decis de comun acord ca soluţionarea litigiul dedus spre judecată instanţei să se facă prin înţelegere amiabilă, respectiv prin mediere, drept pentru care am apelat la serviciile Cabinetului de mediere M.D.

Declarăm că în urma procedurii de mediere intermediată de mediator autorizat D.M., autorizat în baza Legii nr. 192/2006, prin hotărârea Consiliului de Mediere nr. 1560 din 12 aprilie 2009, am consimţit la încheierea prezentului acord liber exprimat şi neafectat de niciun viciu de consimţământ şi am ajuns la o înţelegere totală cu privire la litigiul ce face obiectul dosarului civil nr. 4356/105/2009 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 61 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 192/2006.

Noi, părţile, am convenit de comun acord să soluţionăm litigiul descris mai sus prin mediere, astfel încât am decis, conform înţelegerii noastre, după cum urmează:

Preambul:

Între părţi s-a încheiat contractul de execuţie lucrări din 03 noiembrie 2005, completat prin 5 acte adiţionale, (în care SC P.I.P. SA are calitatea de achizitor şi SC B. SA are calitatea de executant) având ca obiect „construcţie sediu administrativ SC P.I.P. SA”.

Fiecare parte a considerat că celălalt contractant nu şi-a îndeplinit corespunzător obligaţiile contractuale, şi anume executarea cu întârziere a obligaţiilor asumate pentru execuţia lucrărilor şi respectiv pentru plata facturilor.

Având în vedere că există o diferenţă mare între pretenţiile părţilor, conform proceselor-verbale încheiate în cadrul procedurii medierii, acestea, de comun acord, au stabilit să efectueze expertize de specialitate, respectiv expertiza tehnică specialitatea construcţii şi expertiza contabilă.

Concluziile expertizelor efectuate în cadrul procedurii medierii au fost următoarele:

a) Expertiza tehnică specialitatea construcţii efectuată de expert tehnic judiciar ing. N.D. din Ploieşti:

- Executantul SC B. SA a executat lucrările contractate, inclusiv lucrările suplimentare, cu o întârziere reală nejustifcată de 137 de zile.

b) Expertiza contabilă efectuată de d-na expert contabil K.E. din Ploieşti:

- Valoare totală a lucrărilor executate în baza contractului de execuţie lucrări din 03 noiembrie 2005: 3.517.840,13 RON fără TVA, respectiv 4.070.800,34 RON inclusiv TVA;

Drept urmare, părţile convin şi se obligă la următoarele:

Art. 1 Penalităţile de întârziere datorate de SC B. SA către SC P.I.P. SA pentru cele 137 de zile de întârziere în execuţia lucrărilor, sunt în cuantum de 722.916,12 RON.

Art. 2 Penalităţile de întârziere datorate de SC P.I.P. SA către SC B. SA pentru plata cu întârziere a facturilor, sunt în cuantum de 419.479,75 RON.

Art. 3 În vederea stingerii integrale a pretenţiilor reciproce, părţile convin ca SC B. SA să plătească către SC P.I.P. SA suma de 303.436,37 RON, reprezentând diferenţa între valoarea penalităţilor de întârziere datorate de executant şi valoarea penalităţilor de întarziere datorate de achizitor. Plata se va efectua azi, 22 august 2012, data încheierii prezentului acord de mediere, în contul SC P.I.P. SA deschis la B.R.D. - Sucursala Ploieşti. Dovada plăţii se face cu ordin de plată vizat de bancă şi extras bancar.

Art. 4 În caz de neîndeplinire a obligaţiei de plată conform art. 3 din prezentul acord, părţile vor fi repuse în situaţia anterioară.

Art. 6 Prezentul acord de mediere constituie titlu executoriu, conform prevederilor din Legea nr. 192/2006.

Art. 7 Cheltuielile ocazionate de încheierea prezentului acord de mediere reprezentând onorariu mediator şi onorariu expertize au fost suportate de către SC B. SA.

Art. 8 Prezentul acord de mediere constituie noul acord de voinţă al părţilor, ce stinge litigiul ce face obiectul dosarului civil nr. 4356/105/2009 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Art. 10 Prevederi finale:

(2) Noi, părţile, declarăm pe propria răspundere că prevederile prezentului acord reprezintă voinţa reală a noastră şi nu este afectată de niciun viciu de consimţământ.

(3) Prezentul acord de mediere are valoarea unui înscris sub semnătură privată şi nu conţine clauze care să aducă atingere legii.

Prezentul acord de mediere s-a încheiat azi, 22 august 2012, în 4 exemplare originale, câte un exemplar pentru fiecare parte, un exemplar pentru mediator şi un exemplar pentru instanţă.

Mediator autorizat

M.D.

Părţile,

SC P.I.P. SA

Prin Director General,

Ec. F.I.

Director Economic,

Ec. A.T.

Consilier Juridic,

P.L.D.

SC B. SA

Prin Director Juridic

O.D.”

Dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 6.822,34 RON către SC B. SA.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3312/2012. Civil. Despăgubiri Legea...		ICCJ. Decizia nr. 3355/2012. Civil. Pretenţii. Recurs →

ICCJ. Decizia nr. 3354/2012. Civil. Pretenţii. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3354/2012. Civil. Pretenţii. Recurs