ICCJ. Decizia nr. 3361/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3361/2012
Dosar nr. 5778/110/2008
Şedinţa publică de la 12 septembrie 2012
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta SC O. SA, prin lichidator judiciar SPRL P.T. Oneşti, în contradictoriu cu pârâta SC P.I. SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se oblige pârâta la plata sumei de 164.025,76 RON debit, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 477 din data de 05 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Bacău, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC O. SA Oneşti, prin lichidator judiciar SPRL P.T., în contradictoriu cu pârâtul SC P.I. SRL, ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) coroborat cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripţie este de 3 ani, iar prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune, în speţa de faţă dreptul la acţiune s-a născut Ia data de 31 august 2002 când s-au emis reprezentând dividendele, conform menţiunilor din procesele-verbale de compensare din 13 mai, 27 mai, 30 mai 2003 şi din 13 mai, 17 mai, 22 mai 2003 şi, ca urmare, termenul general de prescripţie s-ar fi împlinit la data de 31 august 2005.
În raport de prevederile art. 16 şi art. 17 din Decretul nr. 167/1958, prima instanţă a constatat că, în speţă, prescripţia a fost întreruptă prin procesele-verbale de compensare din data de 13 mai, 17 mai, 22 mai 2003 şi din data de 13 mai, 27 mai, 30 mai 2005, iar nu prin sentinţa nr. 681 din 12 iunie 2006 şi nr. 720 din 03 iulie 2006, şi a început să curgă o nouă prescripţie, care s-a împlinit la data de 22 mai 2008 şi respectiv 30 mai 2008, iar acţiunea a fost introdusă la data de 22 septembrie 2008, deci peste termenul general de prescripţie de 3 ani.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta SC O. SA Oneşti, reprezentată de lichidator judiciar SPRL P.T., a declarat apel, care, prin decizia nr. 90/2011 din 11 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis, şi, în consecinţă, a fost desfiinţată sentinţa apelată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare.
În motivarea hotărârii, instanţa de apel a reţinut că între părţi au avut loc raporturi juridice comerciale materializate în emiterea unor facturi în anul 2002.
Nu a fost reţinută apărarea pârâtei vizând primul moment de la care a început să curgă prescripţia, respectiv august 2002 raportat la împrejurarea că nu au existat facturi scadente la plată.
Instanţa a constatat că în anul 2003 au fost încheiate procese-verbale de compensare, moment în care creanţele reciproce s-au stins. Faţă de natura compensării, instanţa de apel a apreciat că, în cauză, nu se poate reţine că a început să curgă un termen de prescripţie, întrucât părţile implicate în raportul juridic, stingând obligaţiile reciproce, nu mai puteau invoca drepturi.
S-a reţinut că procesele-verbale de compensare au fost anulate prin sentinţa 681 din 21 iunie 2006 şi nr. 720/2006, iar ca efect al anulării acestora, părţile au fost repuse în situaţia anterioară, dreptul la acţiune născându-se de la data pronunţării celor două hotărâri.
Prin urmare, s-a apreciat că momentul de la care curge termenul de prescripţie este 12 iunie 2006, respectiv 03 iulie 2006. Având în vedere dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 potrivit cărora termenul este de 3 ani, instanţa de control judiciar a reţinut că acţiunea formulată la data de 23 septembrie 2008 este înlăuntrul termenului de prescripţie, motiv pentru care, în temeiul art. 297 C. proc. civ., a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare.
În termen legal, împotriva deciziei nr. 90/2011 din 11 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pârâta SC P.I. SRL Bacău a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi menţinerea soluţiei instanţei de fond.
În motivarea recursului, pârâta arată că potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) coroborat cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripţie este de trei ani, iar prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune.
În opinia sa, în speţa de faţă, dreptul la acţiune s-a născut la data de 31 august 2002 când s-au emis facturile reprezentând dividende conform specificaţiilor din procesele-verbale de compensare din data de 13 mai 2003, 27 mai 2003 şi 30 mai 2003 şi din data de 13 mai 2003, 17 mai 2003, 22 mai 2003, astfel că termenul general de prescripţie s-a împlinit la data de 31 august 2005.
În raport de prevederile art. 16 alin. (1) lit. a) şi art. 17 din Decretul nr. 167/1958, recurenta consideră că prescripţia a fost întreruptă prin procesele-verbale de compensare din data de 13 mai, 17 mai, 30 mai 2003 şi din data de 13 mai, 17 mai, 22 mai 2003, iar nu prin sentinţele nr. 681 din 12 iunie 2006 şi nr. 720 din 03 iulie 2006, începând, astfel, să curgă o nouă prescripţie, care s-a împlinit la data de 22 septembrie 2008, prin urmare, peste termenul general de prescripţie de 3 ani.
Apreciază că solicitarea repetată de către creditor a executării obligaţiei nu este de natură să echivaleze cu o întrerupere a termenului de prescripţie, aceasta având cel mult caracterul unei puneri în întârziere.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Intimata-reclamantă SC O. SA Oneşti, prin lichidator judiciar SPRL P.T., nu a formulat întâmpinare.
Analizând hotărârea recurată, în limitele controlului de legalitate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 27 din Legea nr. 202/2010, „în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului (...), instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul”.
Instanţa nu cercetează fondul, în înţelesul textului legal evocat, atunci când pronunţă soluţia în temeiul unei excepţii procesuale, omite să se pronunţe asupra unei cereri ori acordă altceva decât s-a cerut.
În cauză, prima instanţă a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a soluţionat cauza fără a intra în judecata fondului, respingând acţiunea reclamantei ca fiind prescrisă.
Speţa de faţă se circumscrie situaţiei reglementate de prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., însă instanţa de apel, aplicând greşit dispoziţiile legale anterior evocate, deşi a reţinut că instanţa de fond, în mod greşit, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, a trimis cauza spre rejudecare acestei instanţe.
Reglementarea prevăzută de art. 297 C. proc. civ. constituie o garanţie a aplicării principiului instituit de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil.
Faţă de considerentele anterior expuse, se constată că instanţa de apel, cu încălcarea dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. şi a principiului celerităţii soluţionării cauzelor, în mod greşit, a dispus desfiinţarea hotărârii primei instanţe, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare, motiv pentru care restul criticilor invocate nu se mai justifică a fi analizate, iar în temeiul art. 312 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâta SC P.I. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 90/2011 din 11 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre soluţionarea apelului aceleiaşi Curţi de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC P.I. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 90/2011 din 11 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, casează decizia atacată şi trimite cauza spre soluţionarea apelului aceleiaşi Curţi de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3358/2012. Civil. Excludere asociat. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3362/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
