ICCJ. Decizia nr. 3358/2012. Civil. Excludere asociat. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3358/2012
Dosar nr. 2110/91/2010
Şedinţa publică de la 12 septembrie 2012
Asupra recursurilor, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamantul SC D.I.E. SRL, prin S.V.A., în calitate de asociat administrator al societăţii, în contradictoriu cu pârâtul I.A.H., asociat la aceeaşi societate, a solicitat excluderea din societate a pârâtului, conform prevederilor art. 222 din Legea nr. 31/1990 şi continuarea activităţii societăţii cu asociat unic, în persoana numitului S.V.A.
Prin sentinţa civilă nr. 20 din 09 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Vrancea, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul S.V.A., în calitate de administrator al SC D.I.E. SRL, în contradictoriu cu pârâtul I.A.H., pentru excludere asociat, conform prevederilor art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicată.
A fost admisă, în parte, cererea reconvenţională formulată de pârâtul I.A.H., în calitate de asociat al SC D.I.E. SRL şi, în consecinţă:
A fost respinsă cererea privind excludere asociat formulată de pârâtul I.A.H. în contradictoriu cu reclamantul S.V.A., conform prevederilor art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990.
În baza dispoziţiilor art. 227 lit. e) din Legea nr. 31/1990 s-a dispus dizolvarea SC D.I.E. SRL Focşani.
În baza dispoziţiilor art. 232 din Legea nr. 31/1990, s-a dispus înscrierea în registrul comerţului şi publicarea în M. Of. al României, Partea a IV-a, în termen de 15 zile de la data la care hotărârea judecătorească va deveni irevocabilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că la data formulării cererii introductive, SC D.I.E. SRL Focşani funcţiona ca societate cu răspundere limitată cu doi asociaţi, I.A.H. şi S.V.A., cu cote egale de participare de 50%, ambii asociaţi fiind şi administratori ai societăţii cu puteri depline, pe care le exercită separat.
Instanţa de fond a constatat că între părţi există neînţelegeri grave, care fac imposibilă desfăşurarea activităţii societăţii, susţinerile ambelor părţi în acest sens fiind dovedite cu actele aflate la dosarul cauzei.
S-a reţinut şi împrejurarea că între cei doi asociaţi există în curs de judecată litigii civile, iar în curs de cercetare penală şi plângeri cu caracter penal, cei doi asociaţi neputând colabora în vederea continuării activităţii normale a societăţii, atât cererea de excludere a asociatului I.A.H., cât şi cea de excludere a asociatului S.V.A. formulată prin cererea reconvenţională, neputând fi admise în aceste circumstanţe, în sensul continuării activităţii societăţii cu un asociat unic.
În raport de prevederile art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 şi apreciind că neînţelegerile grave dintre cei doi asociaţi au fost dovedite prin cele două cereri reciproce de excludere asociat şi prin probatoriile administrate în cauză, prima instanţă a respins cererile de excludere asociat formulate de către I.A.H. şi S.V.A. şi a admis în parte cererea reconvenţională formulată de I.A.H., în sensul admiterii cererii de dizolvare a societăţii, conform prevederilor art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC D.I.E. SRL a formulat apel, care, prin decizia comercială nr. 60/A din 10 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a fost admis, a fost schimbată, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâtul I.A.H. în contradictoriu cu reclamanţii SC D.I.E. SRL Galaţi şi S.V.A., ca fiind nefondată. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În motivarea hotărârii, instanţa de apel a constatat ca fiind lipsite de suport probator susţinerile apelantei-reclamante referitoare la neimplicarea intimatului-pârât în activitatea societăţii, aspectele invocate neputând constitui temei pentru excluderea asociatului pârât din societate pentru motivul prevăzut de art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicată.
De asemenea, argumentele referitoare la neimplicarea pârâtului I.A.H. în rezolvarea problemelor financiare ale societăţii nu au putut fi încadrate juridic în limitele prevederilor art. 222 lit. d) din aceeaşi lege pentru a dispune excluderea acestuia din societate, motivat de faptul că nu există nicio obligaţie a asociaţilor prevăzută de lege pentru ca aceştia să crediteze societatea în care au calitate de asociaţi.
În baza probelor administrate, instanţa de apel a constatat ca fiind neîntemeiat şi motivul referitor la sustragerea de către asociatul pârât I.A.H. a sumei de 6.250 euro.
Cât priveşte solicitarea de a se respinge în totalitate cererea reconvenţională, instanţa de control judiciar a constatat că apelanta-reclamantă nu a motivat această solicitare.
În concordanţă cu cele reţinute de prima instanţă, instanţa de apel a constatat că între părţi există neînţelegeri aspect care rezultă din împrejurarea că aceştia şi-au formulat plângeri penale unul împotriva celuilalt, precum şi din litigiul dedus judecăţii.
S-a arătat că pentru a se ajunge la soluţia excepţională a dizolvării societăţii pentru neînţelegeri grave, conform art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, republicată, este necesar ca, în cauză, titularul cererii de dizolvare să dovedească imposibilitatea continuării activităţii societăţii sub forma dispariţiei elementului „affectio societatis”, or din această perspectivă, instanţa a constatat că nu s-au administrat probe pe baza cărora să se stabilească faptul că societatea nu mai funcţionează.
În baza probelor administrate, instanţa a constatat că există voinţa socială pentru ca societatea să fie susţinută financiar pentru a-şi continua activitatea, nefiind dovedit faptul că activitatea societăţii este afectată de neînţelegerile invocate de părţi.
S-a apreciat că neînţelegerile asociaţilor nu au afectat interesul social, ca interes comun al asociaţilor care au constituit societatea în vederea obţinerii de beneficii.
În raport de considerentele reţinute, instanţa de apel a admis apelul reclamantei, cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii reconvenţionale privind dizolvarea societăţii SC D.I.E. SRL, ca nefondată.
În termen legal, împotriva acestei decizii, atât reclamanta SC D.I.E. SRL, cât şi pârâtul I.A.H. au declarat recurs.
Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii în tot a apelului formulat de reclamantă, iar, pe cale de consecinţă, schimbarea în tot a sentinţei apelate şi admiterea acţiunii principale, astfel cum a fost formulată şi respingerea în totalitate a cererii reconvenţionale.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta critică hotărârea atacată sub aspectul neanalizării tuturor criticilor formulate de către apelanta-reclamantă şi din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul-pârât I.A.H. critică decizia atacată, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii apelului declarat de SC D.I.E. SRL, cu consecinţa menţinerii în tot a sentinţei civile nr. 20 din 09 martie 2011 a Tribunalului Vrancea.
În motivarea recursului, pârâtul susţine, în esenţă, că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, întrucât în raport de prevederile art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, instanţa de judecată trebuia să analizeze dacă există motivele temeinice de dizolvare, dacă neînţelegerile dintre asociaţi au un caracter grav şi dacă, în raport de aceste elemente de fapt, funcţionarea societăţii comerciale, ca entitate juridică a cărei activitate se desraşoară în vederea realizării scopului comun al celor doi asociaţi, este posibilă în continuare:
În acest context, consideră că existenţa affectio societatis trebuia analizată nu în mod izolat, prin raportare la un singur element factual, astfel cum a procedat Curtea de apel, care a analizat existenţa acestui element subiectiv numai prin participarea celor doi asociaţi, la data de 05 octombrie 2010, Ia semnarea unor acte adiţionale de prelungire a unor facilităţi de credit acordate societăţii.
În opinia recurentului, instanţa de apel, prin decizia atacată, nu a analizat complet fondul cauzei, în sensul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., iar problema existenţei affectio societatis şi a posibilităţii concrete de funcţionare a societăţii comerciale trebuia analizată în mod amplu, prin examinarea tuturor chestiunilor de fapt şi de drept a fondului cauzei şi nu prin simpla raportare la un singur element de fapt fără relevanţă.
Recurentul-pârât I.A.H. a formulat întâmpinare Ia recursul promovat de recurenta-reclamantă SC D.I.E. SRL, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.
Înalta Curte, examinând cu prioritate cererea de recurs formulată de reclamanta SC D.I.E. SRL Focşani împotriva deciziei comerciale nr. 60/A din 10 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, din perspectiva excepţiei nulităţii cererii de recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 137 raportat la art. 161 alin. (2) C. proc. civ. cu referire la art. 107 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/20096 privind procedura insolvenţei, constată următoarele:
Cererea de recurs a fost formulată de reclamanta SC D.I.E. SRL Focşani, iar la termenul din data de 25 aprilie 2012, intimatul-reclamant S.V.A., administrator al societăţii recurente, a precizat că împotriva SC D.I.E. SRL a fost deschisă procedura insolvenţei, existând pe rolul Tribunalului Vrancea Dosarul nr. 2419/91/2012.
Potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/20096 privind procedura insolvenţei prin încheierea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul sindic dispune dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, conducerea activităţii acesteia revenind lichidatorului, conform art. 25 din aceeaşi lege.
Prin urmare, reclamanta pierzându-şi dreptul de administrare ea îşi pierde şi capacitatea procesuală în instanţă, în toate litigiile putând fi reprezentată numai de către lichidator.
În raport de textele legale anterior evocate, constatându-se că împotriva SC D.I.E. SRL a fost deschisă procedura insolvenţei, recurenta-reclamantă a fost citată pentru termenul de astăzi, 12 septembrie 2012, prin lichidatorul judiciar desemnat C.B.S., cu menţiunea de a preciza dacă îşi însuşeşte recursul formulat de reclamantă, conform art. 161 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere că obligaţia recurentei vizând complinirea neregularităţii procedurale, nu a fost dusă la îndeplinire, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 161 alin. (2) C. proc. civ. şi va anula cererea de recurs formulată de reclamanta SC D.I.E. SRL Focşani împotriva deciziei comerciale nr. 60/A din 10 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul I.A.H. este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 227 alin. (1) pct. e) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale „societatea se dizolvă prin hotărârea Tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii”.
În lumina textului legal anterior evocat, dizolvarea se poate dispune pentru cazuri de excepţie, când divergenţele dintre asociaţi sunt atât de grave, încât fac imposibilă continuarea activităţii societăţii.
Este de reţinut că alterarea, chiar profundă, a relaţiilor dintre asociaţi nu justifică pronunţarea dizolvării, măsură excepţională şi gravă prin consecinţele pe care le produce, în condiţiile în care societatea ar putea funcţiona sau continuă să funcţioneze, în pofida divergenţelor dintre asociaţi.
Contrar susţinerilor recurentului-pârât, instanţa de control judiciar a dat o interpretare şi aplicare corectă prevederilor art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, reţinând cu justeţe că pentru a se ajunge la soluţia excepţională a dizolvării societăţii pentru neînţelegeri grave este necesar ca titularul cererii de dizolvare să dovedească imposibilitatea continuării activităţii societăţii sub forma dispariţiei „affectio societatis”, element esenţial, de ordin psihologic, al contractului de societate, constând în intenţia asociaţilor de a colabora la desfăşurarea activităţii comerciale în vederea obţinerii de beneficii, or această împrejurare nu a fost demonstrată.
Cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel, disensiunile nu au afectat interesul social, având în vedere că cei doi asociaţi, reclamantul S.V.A. şi pârâtul I.A.H. şi-au manifestat voinţa de a continua activitatea persoanei juridice prin susţinere financiară, respectiv prin semnarea actelor adiţionale la contractele de credit bancare încheiate în anul 2008, precum şi contractul de garanţie reală mobiliară. Totodată, asociatul S.V.A. a învederat instanţei de apel că are persoane angajate şi contracte în derulare.
Distinct de aceste consideraţii, se reţine că recursul nu-şi propune în actuala reglementare o rejudecare a fondului, ci doar o verificare a legalităţii soluţiei, aşa încât în lipsa motivelor de nelegalitate dezvoltate şi argumentate în drept, nu există niciun fundament pentru a se analiza soluţia pronunţată în apel din perspectiva propusă de recurentul-pârât.
Invocarea chestiunilor de fapt (împrejurarea că pârâtul a fost lovit cu maşina de către reclamant, cauzându-i-se leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35 de zile de îngrijiri medicale etc.) exced controlului de legalitate al instanţei de recurs, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, faptul că instanţa de apel a răspuns global criticilor invocate printr-un raţionament logico-juridic de sinteză, nu pot conduce automat Ia admiterea cererii de recurs.
De altfel, hotărârea judecătorească nu trebuie să cuprindă răspunsuri detaliate la toate susţinerile părţilor, dacă din analiza conţinutului de idei ale acesteia rezultă cu claritate considerentele ce au dus la soluţia respectivă, astfel încât să poată permite exercitarea controlului judiciar.
Curtea de Apel Galaţi a pronunţat o hotărâre legală prin aplicarea şi interpretarea corectă a textelor de lege incidente speţei, respectiv a dispoziţiilor art. 227 alin. (1) pct. e) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, fiind nefondate criticile recurentului-pârât sub aspectul instituit de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
În consecinţă, pentru toate argumentele de fapt şi de drept care preced, Înalta Curte constată că decizia recurată este la adăpost de orice critică, iar recursul pârâtului este nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins, menţinându-se hotărârea instanţei de apel, ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC D.I.E. SRL Focşani împotriva deciziei comerciale nr. 60/A din 10 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Respinge recursul declarat de pârâtul I.A.H. împotriva deciziei comerciale nr. 60/A din 10 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3355/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3361/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
