ICCJ. Decizia nr. 3368/2012. Civil. Acţiune în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3368/2012
Dosar nr. 12580/86/2010
Şedinţa publică de la 12 septembrie 2012
Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanta Asociaţia Proprietarilor de Păduri din Bucovina, prin Ocolul Silvic Bucovina, a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Romsilva R.A. - Filiala Silvică Suceava şi Obştea Pădurii Soloneţul-Nou, anularea procesului-verbal de predare primire din 05 noiembrie 2010 a cantonului silvic Obştea Soloneţul-Nou din administrarea Ocolului Silvic Bucovina în administrarea Ocolului Silvic Solea.
Prin sentinţa nr. 3457 din 23 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Suceava, a fost admisă acţiunea reclamantei şi a fost anulat procesul-verbal din 05 noiembrie 2010 de predare-primire a cantonului silvic Obştea Soloneţul-Nou din administrarea Ocolului Silvic Bucovina în administrarea Ocolului Silvic Solea.
În motivare, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, prin contractul de administrare din 21 ianuarie 2005, Asociaţia Proprietarilor de Păduri din Bucovina, prin Ocolul Silvic Bucovina, s-a obligat să administreze în regim silvic suprafaţa de 133,9 ha fond forestier proprietatea privată a Obştea Pădurii Soloneţul-Nou primită de la Ocolul Silvic Solea, prin procesul-verbal din 05 noiembrie 2010.
S-a reţinut că, potrivit Cap. 3 din contract, acesta a intrat în vigoare la data de 01 februarie 2005, cu valabilitate pe toată durata de valabilitate a amenajamentului pădurii.
Deşi pârâta a susţinut că Legea nr. 120/2001 şi O.G. nr. 96/1998, care au stat la baza contractului, au fost abrogate, instanţa de fond a constatat că noile dispoziţii ale art. 13 din Legea nr. 46/2008 nu interzic administrarea pădurilor prin forme private pe de o parte, iar art. 138 din acelaşi act normativ stabileşte că dispoziţiile O.G. nr. 96/1998 rămân în vigoare până la elaborarea legislaţiei conform cu noul Cod silvic.
Câtă vreme noul cod silvic nu conţine dispoziţii care să interzică administrarea pădurilor prin forme private, s-a reţinut că, în cauză, contractul din 21 ianuarie 2005 rămâne în vigoare, fiind supus dispoziţiilor legale noi conform principiului tempus regiî actum, astfel că, nefiind vorba de dispoziţii incompatibile privind valabilitatea, în lipsa unor concilieri directe între părţile contractante privind abrogarea, rezilierea sau revocarea contractului, predarea cantonului silvic către Ocolul Silvic Solea s-a efectuat cu încălcarea dispoziţiilor contractuale, care conform art. 969 C. civ. reprezintă legea părţilor.
În consecinţă, apreciind că, în cauză, au fost încălcate dispoziţiile contractuale de administrare, prima instanţă a admis acţiunea şi a dispus anularea procesului-verbal din 05 noiembrie 2010.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel pârâtele Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava şi Asociaţia Obştea Pădurii Soloneţul-Nou, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia nr. 92 din 25 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au fost admise apelurile declarate de pârâtele Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Suceava şi Asociaţia Obştea Pădurii Soloneţul-Nou. A fost schimbată în totalitate sentinţa apelată şi, în rejudecare, au fost respinse excepţiile invocate, precum şi acţiunea, ca nefondate.
Prin aceeaşi hotărârea a fost obligată intimata să-i plătească apelantei Asociaţia Obştea Pădurii Soloneţul-Nou, suma de 1.008 RON cheltuieli de judecată din ambele instanţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel, analizând cu prioritate excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei comerciale în soluţionarea cauzei în fond a constatat că aceasta este nefondată, întrucât, fiind o excepţie de ordine privată, în sensul art. 1591 alin. (2) C. proc. civ., putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, conform art. 1591 alin. (3) C. proc. civ., or, în speţă, apelanta Direcţia Silvică Suceava a invocat pentru prima oară direct în apel excepţia menţionată.
Instanţa de apel a reţinut ca fiind nefondată şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii promovate pe calea contenciosului administrativ, nefiind îndeplinite cerinţele art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin încheierea de şedinţă din 28 ianuarie 2011, completul de şedinţă s-a dezînvestit trimiţând cauza (prin repartizare aleatorie), la un complet specializat în fond comercial.
S-a constatat ca fiind neîntemeiată şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate în subsidiar de către apelantă, pentru neîndeplinirea dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., motivat de faptul că acest text legal vizează doar litigiile din materie comercială evaluabile în bani or, prezentul litigiu având ca obiect anularea procesului-verbal de predare-primire în scopul administrării unui canton silvic este neevaluabil, şi, prin urmare, nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.
Instanţa de control judiciar a apreciat ca fiind întemeiate motivele invocate de ambele apelante vizând fondul cauzei.
Astfel, s-a reţinut, în esenţă, că prin contractul de administrare din 21 ianuarie 2005, Asociaţia Proprietarilor de Păduri din Bucovina, prin Ocolul Silvic Bucovina, s-a obligat să administreze în regim silvic suprafaţa de 133,9 ha fond forestier, proprietatea privată a Obştea Pădurii Soloneţul-Nou, primită de la Ocolul Silvic Solea prin procesul-verbal din 05 noiembrie 2010.
Prin hotărârea nr. 1 din 11 iunie 2009 a Adunării Generale a membrilor Asociaţiei Obştea Pădurii Soloneţul-Nou s-a constatat încetarea contractului de administrare menţionat, urmare a expirării duratei de 2 ani pentru care a fost încheiat (21 ianuarie 2005-21 ianuarie 2007).
Totodată, prin adresa din 06 octombrie 2010, proprietarul fondului forestier, pârâta-apelantă Asociaţia Obştea Pădurii Soloneţul-Nou, a notificat fostul administrator al reclamantei-intimate Asociaţia Proprietarilor de Păduri din Bucovina, prin Ocolul Silvic Bucovina, Câmpulung Moldovenesc, solicitându-i să-i predea bunurile ce-i aparţin, fără însă a primi vreun răspuns.
Ulterior, în urma obţinerii avizelor ITRSV Suceava şi Direcţiei Silvice Suceava (conform adreselor din 01 noiembrie 2010, din 14 iunie 2010, din 04 noiembrie 2010, din 15 iunie 2010 şi din 31 mai 2010), proprietarul Asociaţia Obştea Pădurii Soloneţul-Nou a încheiat cu Ocolul Silvic Solea contractul de administrare din 12 aprilie 2010.
Conformându-se obligaţiilor statuate de legiuitor prin art. 1,2,6,7 şi 8 din anexa nr. 2 la H.G. nr. 861/2009 privind procedura de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor de fond, instanţa de apel a constatat că cei doi apelanţi, unul în calitate de proprietar de pădure şi celălalt în calitate de nou administrator, au încheiat procesul-verbal de predare-primire a cantonului silvic Obştea Soloneţul-Nou din 05 noiembrie 2010, anexă la contractul de administrare ce face obiectul litigiului de faţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic.
S-a reţinut că proprietarul Asociaţia Obştea Pădurii Soloneţul-Nou a notificat fostul administrator - prin mai multe adrese (din 25 mai 2009, din 01 noiembrie 2010) să se prezinte la predarea-primirea cantonului silvic, dar acesta a refuzat.
Având în vedere că în cauză nu a fost contestată valabilitatea, nefiind anulate în niciun mod hotărârea nr. 1 din 11 iunie 2009 a Adunării Generale a membrilor Asociaţiei Obştea Pădurii Soloneţul-Nou, şi nici contractul de administrare din 12 aprilie 2010, acestea producându-şi efectele, instanţa de apel a apreciat că procesul-verbal de predare-primire anexă la contractul din litigiu nu putea fi anulat, nefiind dat niciun motiv de nulitate relativă.
În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamanta Asociaţia Proprietarilor de Păduri din Bucovina, prin Ocolul Silvic Bucovina, Câmpulung Moldovenesc, a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi respingerea apelurilor declarate de pârâte, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta critică decizia atacată pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 96/1998, conform cărora contractele de administrare a fondului forestier se încheie pe o durată minimă de aplicare a amenajamentului silvic, precum şi dispoziţiile art. 17 alin. (3) din O.G. nr. 96/1998, potrivit cărora rezilierea contractului din iniţiativa unei părţi se soluţionează conform legislaţiei civile.
Contractul de administrare din 21 ianuarie 2005, susţine recurenta, nu conţine nicio clauză de rezoluţiune unilaterală, astfel că hotărârea nr. 1 din 11 iunie 2009 adoptată de Adunarea Generală a membrilor Asociaţiei Obştea Pădurii Soloneţul-Nou este lipsită de orice efect, iar contractul din 21 ianuarie 2005 este în vigoare.
Astfel, având în vedere că Direcţia Silvică Suceava şi Asociaţia Obştea Pădurii Soloneţul-Nou au încheiat actul ce formează obiectul judecăţii, în cunoştinţă de cauză cu privire la valabilitatea contractului din 21 ianuarie 2005, valabilitate care sub aspectul duratei şi a condiţiilor de reziliere derivă chiar din lege (art. 17 din O.G. nr. 96/1998), în opinia recurentei, soluţia pronunţată de instanţa de apel este dată cu încălcarea legii.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă Asociaţiei Obştea Pădurii Soloneţul-Nou a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului.
Analizând hotărârea recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed:
Este adevărat că prin contractul de administrare din 21 ianuarie 2005, Asociaţia Proprietarilor de Păduri din Bucovina, prin Ocolul Silvic Bucovina, s-a obligat să administreze în regim silvic suprafaţa de 133,9 ha fond forestier, proprietatea privată a Obştea Pădurii Soloneţul-Nou, primită de la Ocolul Silvic Solea prin procesul-verbal de punere în posesie, dar este de necontestat că prin hotărârea nr. 1 din 11 iunie 2009 a Adunării Generale a membrilor Asociaţiei Obştea Pădurii Soloneţul-Nou, s-a constatat încetarea contractului de administrare menţionat.
Ulterior, în urma obţinerii avizelor ITRSV şi Direcţiei Silvice Suceava, Asociaţia Obştea Pădurii Soloneţul-Nou a încheiat cu Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcţia Silvică Suceava, prin Ocolul Silvic Solea, contractul de administrare din 12 aprilie 2010.
Astfel, intimatele-pârâte, una în calitate de proprietar de pădure şi cealaltă în calitate de nou administrator, au încheiat procesul-verbal de predare-primire a cantonului silvic Obştea Soloneţul-Nou din 05 noiembrie 2010, anexă la contractul de administrare din 12 aprilie 2010, ce face obiectul litigiului de faţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, împrejurare corect reţinută de instanţa de apel.
Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, hotărârea nr. 1 din 11 iunie 2009 a Adunării Generale a membrilor Asociaţiei Obştea Pădurii Soloneţul-Nou care prevede „rezilierea oricărui contract de administrare sau convenţii încheiate anterior cu Ocolul Silvic Bucovina, Câmpulung Moldovenesc, începând cu data de 11 iunie 2009” (art. 4 din hotărâre), îşi produce efectele.
Deşi recurenta se prevalează de faptul că în cuprinsul contractului de administrare din 21 ianuarie 2005, nu a fost inserată nicio clauză de rezoluţiune unilaterală, se constată că hotărârea nr. 1 din 11 iunie 2009 a Adunării Generale a membrilor Asociaţiei Obştea Pădurii Soloneţul-Nou a fost luată cu respectarea art. 23 din contractul de administrare din 21 ianuarie 2005.
În cauză, nu operează nulitatea procesului-verbal de predare-primire din 05 noiembrie 2010 anexă la contractul din 12 aprilie 2010, iar criticile recurentei vizând încălcarea dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr. 96/1998 sunt lipsite de fundament juridic, câtă vreme valabilitatea hotărârii nr. 1 din 11 iunie 2009 nu a fost contestată, nefiind anulate nici aceasta şi nici contractul de administrare din 12 aprilie 2010, aspecte ce au fost reţinute în mod legal de instanţa de control judiciar.
În consecinţă, Înalta Curte constată că motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 privind aplicarea greşită a legii, este nefondat, decizia recurată fiind la adăpost de orice critică, instanţa de apel dând o corectă eficienţă textelor legale incidente speţei.
Pentru toate argumentele de drept expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei Asociaţia Proprietarilor de Păduri din Bucovina, prin Ocolul Silvic Bucovina, Câmpulung Moldovenesc, ca nefondat, menţinând decizia instanţei de apel, ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Asociaţia Proprietarilor de Păduri din Bucovina, prin Ocolul Silvic Bucovina, Câmpulung Moldovenesc, împotriva deciziei nr. 92 din 25 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3366/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3369/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
