ICCJ. Decizia nr. 3364/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3364/2012
Dosar nr. 1980/109/2010
Şedinţa publică de la 12 septembrie 2012
Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeş la data de 06 mai 2008, reclamantul G.V.G., în contradictoriu cu pârâtul S.T.A.R., a solicitat instanţei obligarea pârâtului la restituirea sumei de 321.754 euro, acordată cu titlu de împrumut, în echivalent RON Ia cursul comunicat de B.N.R. la data pronunţării hotărârii.
La data de 07 noiembrie 2008, reclamantul G.V.G. a formulat cerere de chemare în garanţie a administratorului SC S.C.R.I. SRL, M.G.
Prin sentinţa comercială nr. 1149/C din 03 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, motivat de faptul că litigiul ce se poartă între părţi are un caracter civil, iar nu unul comercial.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, la data de 15 ianuarie 2009.
La data de 05 martie 2009, reclamantul şi-a completat acţiunea în sensul că a solicitat şi obligarea pârâtei SC S.C.R.I. SRL la restituirea sumei de 321.754 euro, arătându-se că reclamantul, în calitate de mandatar al pârâtei SC S.C.R.I. SRL, a organizat, a condus şi a finanţat activităţi pentru realizarea ansamblului de locuinţe din comuna C. S-a susţinut că sumele de bani au fost achitate în contextul în care urma să se realizeze o asociere între reclamant şi pârâta SC S.C.R.I. SRL.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 221 din 09 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 363/1259/2008, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, apreciind că obligaţia de restituire a sumei de bani solicitată derivă din executarea unui mandat de natură comercială, motiv pentru care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeş. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Piteşti în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să soluţioneze prezenta cauză, prin sentinţa civilă nr. 4/F-CC din 31 martie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 490/46/2010, Curtea de Apel Piteşti a stabilit competenţa în favoarea Tribunalului Argeş.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş sub nr. 1980/109/2010.
Prin sentinţa nr. 246/2011 din 05 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, au fost respinse excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC S.C.R.I. SRL, excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie a numitului M.G., excepţia prescripţiei extinctive şi a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului S.T.A.R. A fost respinsă cererea de chemare în judecată împotriva pârâtului S.T.A.R. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă şi a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G.V.G., în contradictoriu cu pârâta SC S.C.R.I. SRL pe care a obligat-o la plata către reclamant a sumei de 321.754 euro, în echivalent RON la data plăţii.
A fost respinsă cererea de chemare în garanţie ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentinţe, pârâţii au formulat apel, iar prin decizia civilă nr. 97/A din 14 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a fost respins apelul formulat de SC S.C.R.I. SRL ca tardiv formulat, iar apelurile formulate de către S.T.A.R. şi M.G., ca lipsite de interes.
Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii apelului, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că sentinţa a fost comunicată pârâţilor la data de 22 iulie 2011, iar cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 09 septembrie 2011.
Astfel, în raport de prevederile art. 284 C. proc. civ., de la data comunicării şi până la data înregistrării cererii de apel a fost depăşit termenul de 15 zile prevăzut sub sancţiunea decăderii potrivit dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ.
Faţă de pârâtul S.T.A.R., cu privire la care instanţa a respins cererea de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, s-a reţinut ca fiind formulată în termen cererea de apel, dat fiind că pârâtul a solicitat să-i fie comunicate actele de procedură la o altă adresă, însă, în raport de soluţia pronunţată, s-a apreciat că acesta nu justifică niciun interes să critice hotărârea.
Cu privire la ceilalţi pârâţi, s-a apreciat că nu se poate reţine formularea căii de atac în termen pentru necomunicarea hotărârii, întrucât aceştia nu s-au conformat dispoziţiilor art. 98 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, Curtea a aplicat sancţiunea decăderii reglementată de art. 103 din acelaşi cod, respectiv a respins apelul ca tardiv formulat.
Împotriva deciziei Curţii de apel, pârâţii M.G., SC S.C.R.I. SRL Piteşti şi S.T.A.R. au declarat recurs, solicitând admiterea recursului, în principal, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului G.V.G. şi faţă de pârâta SC S.C.R.I. SRL Piteşti, iar nu doar faţă de celelalte părţi existente în cauză, cu menţinerea în rest a dispoziţiilor sentinţei.
În motivare, recurenta-reclamantă critică decizia atacată pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
I. Consideră că instanţa de apel a pronunţat în speţă o soluţie nelegală atunci când a dispus respingerea ca tardiv ori ca lipsit de interes a apelului promovat de pârâţi.
Sub aspectul admiterii greşite a excepţiei tardivităţii, recurenţii susţin, în esenţă, că instanţa de apel nu a observat din cuprinsul dovezii aflate la dosar faptul că sentinţa civilă nr. 246 din 05 iulie 2011 a Tribunalului Argeş a fost afişată de către agentul procedural la o adresă diferită de cea a sediului firmei, respectiv că deşi sediul firmei menţionat se află în mun. Piteşti, Bd. P., bl. X, parter, în cuprinsul dovezii de comunicare se arată că hotărârea a fost afişată pe uşa locuinţei situată la adresa din mun. Piteşti, Bd. P., bl. X, etaj 1.
Or, potrivit art. 100 alin. (3) C. proc. civ., arată recurenta, indicarea incorectă a elementelor cuprinse în art. 100 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. (deci inclusiv a etajului în cazul clădirilor cu mai multe etaje) constituie un motiv de nulitate absolută a procesului-verbal de comunicare.
Cât priveşte excepţia lipsei de interes a promovării apelului de către pârâţii S.T.A.R. şi M.G. consideră că această excepţie a lipsei de interes nu putea fi invocată la momentul procesual la care instanţa dăduse deja părţilor cuvântul asupra excepţiei de tardivitate, întrucât la momentul respectiv, instanţa de apel era învestită strict cu soluţionarea excepţiei de tardivitate, neputându-se pronunţa asupra altor aspecte.
II. Recurenţii-pârâţi apreciază că, pronunţându-se cu prioritate asupra excepţiilor invocate şi admiţându-le în mod greşit pe acestea, Curtea de Apel Piteşti nu a analizat criticile de fond formulate împotriva hotărârii primei instanţe.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimatul-reclamant G.V.G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefundat.
Analizând decizia atacată în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele care succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă: „numele, prenumele şi domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea, cu arătarea numărului, etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel căruia i s-a făcut comunicarea locuieşte într-o clădire cu mai multe etaje sau apartamente sau în hotel, şi dacă actul de procedură a fost înmânat la locuinţa sa, ori a fost afişat pe uşa acestei locuinţe”.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol „arătările de la pct. 1, 2, 4, 5, 7 şi 8 sunt prevăzute sub pedeapsa nulităţii.”
În speţă, verificând modul de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinţei apelate, Înalta Curte constată că în cuprinsul procesului-verbal întocmit de agentul procedural, respectiv dovezii de comunicare a sentinţei Tribunalului, este menţionată o adresă greşită, respectiv Piteşti, Bd. P., bl. X, etaj 1, în loc de Piteşti, Bd. P., bl. X, parter, astfel cum rezultă din informarea furnizată de către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş la solicitarea instanţei.
În raport de această împrejurare, se constată că dovada de comunicare a sentinţei apelate nu îndeplineşte cerinţele imperative instituite de art. 100 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., aspect ce atrage nulitatea comunicării potrivit art. 100 alin. (3) C. proc. civ.
Totodată, simpla menţiune făcută în procesul-verbal întocmit de agentul procedural, în sensul că respectiva comunicare a sentinţei apelate s-a efectuat prin afişare pe uşa locuinţei, în condiţiile în care pe dovada de comunicare este menţionat un alt număr de etaj, face ca, în cazul imobilelor împărţite pe etaje şi apartamente, procedura de comunicare să fie considerată nulă, deoarece nu se poate verifica în concret dacă afişarea s-a făcut pe uşa locuinţei celui căruia i s-a făcut comunicarea, iar nu pe uşa altei locuinţe.
Comunicarea actului de procedură la o adresă greşită i-a cauzat pârâtei SC S.C.R.I. SRL Piteşti o vătămare constând în respingerea apelului ca tardiv formulat, vătămare care nu poate fi remediată decât prin anularea actului îndeplinit cu neobservarea formelor legale, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., împrejurare ce atrage în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
În consecinţă, se constată ca fiind fondate criticile recurenţilor vizând greşita admitere a excepţiei tardivităţii apelului promovat.
În această situaţie, se impune ca instanţa de control judiciar să o repună pe apelanta SC S.C.R.I. SRL Piteşti în termenul de apel şi să procedeze la soluţionarea pe fond a apelului promovat de aceasta.
Pentru toate argumentele de fapt şi de drept anterior expuse, constatând că se confirmă motivul de nelegalitate, de ordine publică, reglementat de dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., într-o manieră care face inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs, Înalta Curte, pentru a asigura o judecată unitară, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâţii M.G., SC S.C.R.I. SRL Piteşti şi S.T.A.R., va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, urmând ca în rejudecare să se analizeze şi celelalte motive de recurs, ca apărări pe fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii M.G., SC S.C.R.I. SRL Piteşti şi S.T.A.R. împotriva deciziei civile nr. 97/A din 14 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3363/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3365/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
