ICCJ. Decizia nr. 3369/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3369/2012
Dosar nr. 1325/44/2011
Şedinţa publică de la 12 septembrie 2012
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamantul B.V.O. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Vrancea, solicitând instanţei, ca prin sentinţa pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la acordarea de daune morale şi materiale în cuantum de 45.000 RON.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile Legii nr. 221/2009.
Prin sentinţa civilă nr. 821 din 25 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Vrancea, acţiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
În motivarea hotărârii, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul nu a dovedit în niciun fel pretenţiile sale materiale, şi, prin urmare, sub acest aspect, acţiunea sa apare ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte daunele morale, instanţa de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 5 din Legea nr. 221/2009, întrucât reclamantul nu a suferit vreo condamnare cu caracter politic, iar faţă de acesta nu s-a luat nicio măsură administrativă cu caracter politic din cele prevăzute la art. 3 din Legea nr. 221/2009.
S-a mai reţinut că daunele morale întemeiate pe dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 221/2009 nu pot fi acordate în condiţiile în care acest text de lege a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale, obligatorie de la data publicării sale în M. Of., respectiv 15 noiembrie 2010.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat recurs invocând faptul că O.G. nr. 214/1999 este mai explicită în ceea ce priveşte sfera actelor ce se încadrează în sfera măsurilor abuzive luate de comunişti, iar instanţa, în mod greşit, a reţinut că reclamantul ar fi ştiut că locuinţa îi este folosită pentru întâlniri conspirative.
Prin decizia civilă nr. 322/R din 23 mai 2011, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.V.O. împotriva sentinţei civile nr. 821 din 25 noiembrie 2010 a Tribunalului Vrancea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs, ţinând cont de prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, art. 1 alin. (3) şi art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999 invocată de recurent, având în vedere obiectul acţiunii şi raportul întocmit de organele de Securitate cu ocazia recrutării recurentului-reclamant, a constatat că atât prevederile O.U.G. nr. 214/1999, cât şi Legea nr. 221/2009 au avut în vedere persoanele care au suferit măsuri represive ca urmare a acţiunilor lor făţişe de împotrivire faţă de politica vremii. Întrucât din actele dosarului nu rezultă o astfel de atitudine din partea recurentului-reclamant, s-a constatat că instanţa de fond în mod corect a respins acţiune ca nefondată.
Împotriva acestei decizii, reclamantul B.V.O. a formulat contestaţie în anulare, care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, sub nr. 1325/44/2011.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut, în esenţă, că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Galaţi este lipsită de temei legal, că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut (despăgubiri, chirie pretinsă), iar hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris fals rupt din context.
Intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Vrancea, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.
La primul termen de judecată, 14 decembrie 2011, reclamantul B.V.O. a precizat că este recurs, iar nu contestaţie în anulare, calea de atac exercitată.
Prin decizia civilă nr. 675/R din 14 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului declarat împotriva deciziei nr. 322/2011 a Curţii de Apel Galaţi în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motivat de dispoziţiile imperative ale art. 4 C. proc. civ., conform cărora recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de Curţile de apel se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 137 şi art. 299 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., „sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, precum şi cele date în apel”.
Prin urmare, potrivit legii, nu există posibilitatea de a declara recurs împotriva unei hotărâri date în recurs şi aceasta, deoarece conform dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, deci nesusceptibile de recurs.
În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.
Decizia civilă nr. 322/R din 23 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.V.O. împotriva sentinţei civile nr. 821 din 25 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Vrancea, nu este o hotărâre susceptibilă de recurs, pentru că ar însemna să se exercite recurs la recurs, ceea ce nu este permis în raport de dispoziţiile art. 299 şi art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. care reglementează condiţiile exercitării acestei căi de atac.
Ca urmare, întrucât decizia recurată este o hotărâre irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamantul B.V.O. este inadmisibil având în vedere dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
În consecinţă, în raport de prevederile legale anterior evocate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamantul B.V.O. împotriva deciziei civile nr. 322/R din 23 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, în Dosarul nr. 2096/91/2010, va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.V.O. împotriva deciziei civile nr. 322/R din 23 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, în Dosarul nr. 2096/91/2010, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3368/2012. Civil. Acţiune în anulare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3390/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
