ICCJ. Decizia nr. 3382/2012. Civil. Succesiune. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3382/2012
Dosar nr. 5574/1/2011
Şedinţa publică din 16 mai 2012
Asupra cauzei constată următoarele:
La data de 01 iulie 2011, contestatorul I.I. a formulat contestaţie în anulare îndreptată împotriva deciziei civile nr. 5474 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2011, în Dosarul nr. 1758/54/2010 şi care a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 5574/1/2011.
În motivarea cererii se arată că instanţa a omis să se pronunţe cu privire la motivele de casare prevăzute la art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., omisiuni care atrag posibilitatea aplicării instituţiei contestaţiei în anulare prevăzută de art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, motivele referitoare la art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. nu au fost cercetate în niciun fel şi, drept urmare, în decizie nu s-a menţionat nimic cu privire la acestea.
De asemenea, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deşi a fost depus în termenul legal, nu a fost cercetat corespunzător, motivarea instanţei referitoare la acest motiv de recurs fiind expeditivă şi neconvingătoare, fără a arăta în concret de ce condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, acest lucru echivalând cu omisiunea instanţei de recurs de a „cerceta vreunul din motivele de modificare sau de casare”.
Acest motiv a fost explicat prin raportare la speţa în cauză în cuprinsul a trei pagini, iar instanţa nu a acordat atenţia necesară acestui motiv, explicat în cererea de recurs şi în concluziile scrise depuse de recurent.
Analizând contestaţia în anulare formulată, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte constată următoarele:
Contestatorul şi-a motivat în drept recursul împotriva deciziei civile nr. 5474 din 24 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Însă, în dezvoltarea motivelor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., recurentul nu a adus niciun argument, astfel încât, în mod corect, instanţa nu a analizat aceste motive, apreciind că au fost invocate numai formal, ceea ce împiedică efectuarea controlului de legalitate.
Prin urmare, Înalta Curte consideră că nu este fondată critica privitoare la omisiunea de analizare a acestor motive de recurs.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se observă că, examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, instanţa de recurs a răspuns punctual nu numai criticilor de nelegalitate, ci chiar argumentelor aduse în susţinerea acestora, în ordinea în care au fost dezvoltate de recurent.
S-a răspuns astfel criticilor privind întrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., apreciindu-se că recurentul s-a limitat la enumerarea condiţiilor ce decurg din art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fără a arăta, în concret, de ce acestea sunt îndeplinite în cauză. Ca atare, controlul judiciar nu s-a putut exercita în cauză din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Nici ultimul motiv de recurs, prin care s-a imputat Curţii de apel că s-a considerat necompetentă să judece cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, nu a fost apreciat ca fiind fondat.
Analizând această argumentare, se constată că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a fost analizat în raport de criticile menţionate în cererea de recurs, (iar nu a concluziilor scrise, care depăşesc termenul de motivare a recursului, deci nu mai pot învesti instanţa de recurs), apreciindu-se că nu sunt invocate aspecte care să permită efectuarea controlului de legalitate, nici în ceea ce priveşte acest motiv de recurs.
Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte apreciază că instanţa de recurs a dat dezlegare tuturor motivelor de recurs şi a răspuns tuturor criticilor aduse în susţinerea acestora, numai în măsura în care acestea au fost dezvoltate prin cererea de recurs.
Astfel fiind, nu se impune aplicarea sancţiunii nulităţii deciziei supuse contestaţiei, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., sens în care contestaţia în anulare urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de I.I. împotriva deciziei nr. 5474 din 24 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3381/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3385/2012. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
