ICCJ. Decizia nr. 3430/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin Decizia civilă nr. 245 R din 9 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în majoritate a fost admis recursul declarat de pârâții G.E.M. și B.C.M. împotriva Deciziei civile nr. 1195A din 6 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu reclamanții C.I.A., M.O.M. și M.T., fiind modificată decizia recurată în sensul admiterii apelurilor, schimbării în tot a sentinței de fond și respingerii acțiunii ca nefondată.
împotriva acestei decizii reclamanții au formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arătând că este potrivnică Sentinței civile nr. 6303/2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, cerere înregistrată pe rolul instanței supreme la data de 24 iunie 2011, deși hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 9 martie 2011.
La termenul din 17 mai 2012, instanța a pus în discuția părților excepția tardivității căii de atac declarate, iar apărătorul revizuenților a solicitat repunerea în termenul de formulare a acestei căi de atac, motivat de faptul că decizia atacată a fost redactată la data de 1 iunie 2011, iar dosarul s-a aflat în arhiva instanței abia la data de 10 iunie 2011, când au solicitat eliberarea unei copii xerox după hotărâre.
Examinând cu prioritate cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
în sensul dispoziției legale menționate, împrejurarea mai presus de voința părții care justifică repunerea în termen trebuie să fie una obiectivă, asimilabilă forței majore, care nu putea fi prevăzută și nici depășită de parte, ceea ce nu este cazul în speță.
Motivul invocat de apărătorul revizuenților în justificarea împiedicării de a formula revizuire în termenul prevăzut de lege nu îndeplinește cerințele art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, avocatul susține că decizia atacată a fost redactată la data de 1 iunie 2011, iar dosarul s-a aflat în arhiva instanței abia la data de 10 iunie 2011, când au solicitat eliberarea unei copii xerox după hotărâre.
în conformitate cu art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanța de recurs, după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2), de la pronunțarea ultimei hotărâri.
în speța de față, împrejurarea că decizia atacată a fost redactată cu depășirea termenului de o lună, respectiv la data de 1 iunie 2011, nu împiedica partea interesată să formuleze cererea de revizuire, iar motivarea în drept să o depună ulterior luării la cunoștință de conținutul considerentelor acesteia.
în consecință, în cauză nu se poate reține îndeplinirea cerințelor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., astfel că cererea de repunere în termenul de declarare a revizuirii va fi respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția tardivității cererii de revizuire, înalta Curte reține următoarele:
în cauză, hotărârea pretins contradictorie, a cărei anulare se solicită, este decizia civilă nr. 245R din 9 martie 2011 a Curții de Apel București - Secția IV civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
în raport de data pronunțării acestei ultime hotărâri - 9 martie 2011, termenul legal de revizuire, calculat potrivit regulii prescrise de art. 101 alin. (3) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe luni, s-a împlinit la data de 9 aprilie 2011.
Cererea de revizuire a fost, însă, înregistrată pe rolul instanței supreme la data de 24 iunie 2011, conform mențiunilor din ștampila de înregistrare aplicată pe cerere, deci peste termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Obligația de exercitare a drepturilor procesuale în cadrul termenelor legale este expresia aplicării principiului privind dreptul persoanelor la judecarea procesului în mod echitabil și într-un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
în speță, revizuenții au încălcat prevederile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., deoarece au formulat cererea cu depășirea termenului de o lună prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte subsumate motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din același cod, excepția tardivității cererii fiind o excepție procesuală de procedură, absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.
Pentru aceste considerente, cererea de revizuire a fost respinsă ca tardiv formulată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3432/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3433/2012. Civil → |
|---|
