ICCJ. Decizia nr. 3413/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin Decizia nr. 723 A din 7 aprilie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Caraș-Severin, împotriva Sentinței civile nr. 974 din 2 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin și sentința a fost schimbată în tot în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantul D.I.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că, față de Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, a fost desființat temeiul juridic care a stat la baza admiterii acțiunii reclamantului.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul. Arată că instanța de apel nu s-a raportat la suferințele îndurate de bunicul său și la moartea acestuia. Consideră că nimic nu poate justifica reorientarea practicii judecătorești după intervenirea deciziei instanței de contencios constituțional. Mai arată că autorul său nu a beneficiat de facilitățile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.
Recursul este nul.
Potrivit art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.
Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigențele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din cod.
Or, în speță, succintele critici formulate de reclamant nu permit încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de textul de lege menționat, recurentul nesusținând în vreun fel nelegalitatea soluției din apel.
Ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia pronunțată în apel, care a fost fundamentată pe incidența Deciziei nr. 1358/2010 pronunțată de Curtea Constituțională, recurentul nu a formulat critici susceptibile de cenzură în recurs, nesocotind astfel existența judecății anterioare.
Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, ceea ce constituie obiect al judecății fiind legalitatea hotărârii pronunțată în apel.
De aceea, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel.
Văzând dispozițiile art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum și pe cele ale art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din cod, s-a constatat nulitatea căii de atac exercitată în asemenea condiții procedurale, încât nu era posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3416/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3401/2012. Civil → |
|---|
