ICCJ. Decizia nr. 3444/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3444/2012
Dosar nr. 1890/207/2012
Şedinţa de la 13 septembrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul Z.C. prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, a solicitat obligarea pârâtului Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 5.000 RON cauzată prin erori judiciare de magistraţi în procesele sale, în calitate de parte vătămată, dosare penale, prevăzute de art. 52 pct. 3 din Constituţia României in perioada anilor 2004 - 2010 când au fost judecate aceste procese.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 113 din 23 ianuarie 2012, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal, reţinând, în esenţă, că cererea este o cerere în materie civilă iar valoarea obiectului cererii de chemare în judecată este de 5.000 RON, astfel încât, competenţa materială în primă instanţă revine judecătoriei. Din punct de vedere teritorial, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) C. proc. civ., s-a apreciat că, competenţa teritorială revine Judecătoriei Caracal, ca instanţă a domiciliului reclamantului.
Judecătoria Caracal prin sentinţa civilă nr. 2329 din 29 mai 2012 a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Caracal, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea emiterii regulatorului de competenţă.
În argumentarea acestei sentinţe Judecătoria Caracal a reţinut, în esenţă, că acţiunea reclamantului, astfel cum a fost formulată şi precizată succesiv, are ca obiect recuperarea sumei de 7.000 RON actualizată în funcţie de inflaţie şi a dobânzii legale, prejudiciu suferit de reclamant ca urmare a erorilor judiciare în procesele penale în care a fost parte, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., Tribunalul judeca în primă instanţă cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale, astfel că, faţă de obiectul acţiunii reclamantului, competenţa materială aparţine Tribunalului.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială a Tribunalului, instanţa a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (1) C. proc. civ., întrucât cererile îndreptate împotriva statului, direcţiilor generale, regiilor publice, caselor autonome şi administraţiilor comerciale, se pot face la instanţele din capitala ţării sau la cele din reşedinţa judeţului unde îşi are domiciliul reclamantul.
S-a mai reţinut că faţă de dispoziţiile art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, constatându-se astfel că în cauză este competent Tribunalul Bucureşti, aceasta fiind instanţa aleasă iniţial de reclamant precum şi indicată de acesta prin concluziile orale.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Caracal competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Competenţa de a soluţiona cauza se stabileşte în funcţie de valoarea indicată în cererea introductivă, dispoziţiile legale cu privire la competenţa materială având caracter imperativ şi neputând fi înlăturate prin acordul sau achiesarea părţilor.
Examinând acţiunea introductivă, Înalta Curte constată că aceasta are ca obiect obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 5.000 RON reprezentând rezultatul erorilor judiciare cauzate de magistraţi în procesele sale în care reclamantul a avut calitatea de parte vătămată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. Tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are valoare de peste 500.000 RON, iar potrivit art. 1 pct. 1 acelaşi Cod, judecătoriile judecă, în primă instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe.
Având în vedere că cererea reclamantului, în cuantum de 5.000 RON, este sub valoarea de 500.000 RON prevăzută de legiuitor pentru a fi atrasă competenţa tribunalului, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ. competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Caracal căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3443/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3445/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
