ICCJ. Decizia nr. 3448/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3448/2012
Dosar nr. 9421/1/2010
Şedinţa publică din 18 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sentinţa pronunţată în cauză de Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, la data de 28 martie 2008, ca primă instanţă.
Tribunalul Neamţ, învestit cu soluţionarea acţiunii introductive formulată de reclamanta recurenta-reclamantă SC I. SRL Piatra Neamţ prin administrator judiciar G.C.S. Piatra Neamţ şi prin administrator statutar P.G.D., prin administrator statutar asistat de avocat substituent A.M.P. împotriva pârâtei C.V. SRL având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 262.497,44 RON reprezentând contravaloarea facturilor neachitate pentru lucrările de construcţii executate, dobânzi şi penalităţi de întârziere precum şi contravaloarea cantităţii de 615 m3 buşteni nelivrată, prin sentinţa civilă nr. 181 pronunţată la 28 martie 2008 a hotărât următoarele:
A respins ca neîntemeiate excepţiile vizând inadmisibilitatea, prematuritatea şi netimbrarea acţiunii, invocate de pârâta C.V. SRL; a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 420.649,16 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor executate şi neachitate (115.496,42 RON), penalităţi de întârziere (4.343,73 RON), majorări şi penalităţi pentru neplata TVA (13.289 RON) garanţia de bună execuţie (27.520 RON); a respins ca nefondată cererea de chemare în garanţie formulate de reclamanta împotriva SC G.M. SRL Piatra Neamţ.
Prima instanţă a constatat că sumele datorate de pârâtă, astfel cum au fost stabilite de raportul de expertiză dispus în cauză, reprezintă contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă în baza contractului nr. AA din 24 iunie 2004 privind amenajarea motelului S. şi a contractului nr. GG din 12 noiembrie 2004 având ca obiect executarea lucrărilor de consolidare la acelaşi motel. Totodată, instanţa reţine că la terminarea lucrărilor au fost întocmite procesele-verbale de recepţie calitativă parţială care nu cuprind obiecţiuni ceea ce impune concluzia că lucrările au fost de calitate şi au respectat proiectul iniţial.
2. Sentinţa fondului a fost apelată de pârâta C.V. SRL atât sub aspectul dezlegării date excepţiilor invocate, cât şi pe fondul cauzei invocându-se nemotivarea hotărârii, acordarea mai mult decât s-a cerut şi nepronunţarea pe capătul de cerere privind restituirea avansului pentru cei 615 m3 buşteni.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 95 din 21 noiembrie 2008 a admis apelul declarat de pârâtă, a desfiinţat sentinţa nr. 181/2008 a Tribunalului Neamţ şi a trimis cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă. Instanţa de control judiciar a constatat că sunt întemeiate criticile pârâtei numai cu privire la fondul cauzei, apreciind că motivarea sumară a sentinţei, fără o analiză a susţinerilor părţilor şi a probatoriului administrat semnifică o necercetare a fondului cauzei, astfel că în absenţa considerentelor de fapt şi de drept care au stat la baza soluţiei primei instanţe, verificările impuse de art. 295 alin. (1) C. proc. civ. instanţei de apel nu pot fi efectuate.
3. În rejudecare, Tribunalul Neamţ prin sentinţa civilă nr. 1647 din 22 decembrie 2009 a respins ca neîntemeiate excepţiile invocate de pârâtă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă în sensul obligării pârâtei la plata sumei totale de 179.430,06 RON din care 65.629 RON debit şi suma de 113.800,92 RON penalităţi de întârziere; capetele de cerere pentru plata de daune cominatorii, majorări pentru plata TVA şi obligaţii către stat şi daune compensatorii au fost respinse; s-a respins ca nefondată şi cererea de chemare în garanţie formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut din probele administrate că în urma derulării contractului nr. AA/2004 pârâta a achitat în plus suma de 17.259,39 RON, iar în baza lucrărilor executate în temeiul contractului nr. GG/2004 pârâta datorează reclamantei suma de 8.880 RON.
Cu privire la suma de 90.500 RON reprezentând avans material lemnos, instanţa a constatat că pârâta a restituit reclamantei la data de 7 februarie 2005 suma de 16.451,46 RON urmând a fi obligată la diferenţa neachitată de 74.048,53 RON.
În ce priveşte garanţia de bună execuţie în sumă de 27.500 RON însuşită de pârâtă, instanţa apreciază că aceasta nu o datorează reclamantei, deoarece valoarea lucrărilor neexecutate sau executate necorespunzător de reclamantă executant este mai mare decât valoarea garanţiei de bună execuţie.
În raport de sumele reciproce datorate de părţi, prima instanţă stabileşte că reclamanta mai are de încasat de la pârâtă suma de 65.629,14 RON debit plus 113.800,92 RON penalităţi de întârziere aferente.
4. Sentinţa nr. 1677/2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ în rejudecare, după casare cu trimitere, a fost apelată de ambele părţi pentru aspecte de netemeinicie şi nelegalitate.
Reclamanta a invocat prin cererea de apel depăşirea limitelor rejudecării şi încălcarea indicaţiilor date prin decizia de casare precum şi modul în care au fost valorificate concluziile celor două rapoarte de expertiză tehnică şi contabilă în raport de actele depuse.
Pârâta a criticat sentinţa în ceea ce priveşte obligarea sa la plata penalităţilor în cuantum de 113.800 RON în absenţa unei clauze penale pe care să se fundamenteze.
Prin decizia nr. 54 din 24 iunie 2010 Curtea de Apel Bacău a admis atât apelul reclamantei SC I. SRL cât şi apelul pârâtei C.V. SRL prin administrator statutar I.V., a schimbat în parte sentinţa fondului în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 27.520 RON cu titlu de garanţie; suma de 59.906,14 RON reprezentând avans materiale şi împrumut acordat, sume la care urmează să se aplice dobânda legală; suma de 16.347 RON reprezentând contravaloare lucrări suplimentare conform facturii nr. PP/2005 şi suma de 14.080 RON reprezentând contravaloare lucrări suplimentare conform facturii nr. RR/2005.
Dezlegările date de prima instanţă cu privire la excepţii, daune, chemarea în garanţie şi cheltuielile de judecată, au fost menţinute.
Cu privire la restituirea garanţiei de bună execuţie consemnată de reclamantă în conformitate cu art. 13.1 din contractul nr. AA/2004, instanţa de apel a constatat că reclamanta este îndreptăţită la restituirea sumei de 27.520 RON faţă de conţinutul procesului-verbal din 16 octombrie 2004 de terminare a lucrărilor şi de procesul-verbal de recepţie finală din 27 octombrie 2005 în care se consemnează, că au fost respectate cerinţele esenţiale impuse de Legea nr. 10/1999.
Pentru celelalte sume acordate reclamantei derivând din cele două contracte încheiate de părţi, Curtea de Apel are în vedere concluziile expertizei de construcţii şi procesul verbal de recepţie finală din 27 octombrie 2005 în care se menţionează lucrările ce urmează a se reface, remedia sau înlocui.
Pentru lucrările suplimentare sumele acordate conform celor două facturi din 2005, sunt justificate în motivarea Curţii pe împrejurarea că ambele părţi au recunoscut efectuarea lucrărilor suplimentare, existenţa şi valoarea lor fiind confirmată de expertiza în construcţii.
În ce priveşte suma de 59.906,14 RON reprezentând avans materiale (buşteni) şi împrumut acordat de reclamantă pârâtei, Curtea constată că suma este justificată prin factura şi OP din 8 februarie 2005, fiind confirmată de expertiza contabilă efectuată, sumă la care se aplică dobânda legală conform O.G. nr. 9/2000 deoarece obligaţia nu rezultă dintr-un contract scris în care părţile să prevadă o clauză penală.
5. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanta prin cererea de recurs înregistrată la 22 iulie 2010 şi pârâtă prin cererea de recurs din 16 iulie 2010.
5.1. Recurenta reclamantă a solicitat în temeiul art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată.
Potrivit recurentei, sumele acordate pentru lucrările suplimentare realizate se situează sub valoarea lor reală de 19.445,65 RON şi respectiv 18.780 RON, conform celor două facturi emise în 2005 reprezentând lucrări de consolidare în baza contractului nr. GG/2004 şi lucrări la contractul nr. AA/2004.
Sub un al doilea aspect recurenta reclamantă susţine că instanţa de apel a omis să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru suma datorată de 27.520 RON reprezentând garanţia de bună execuţie.
Sub un ultim aspect recurenta reclamantă susţine că în mod nelegal şi netemeinic a fost respinsă cererea sa de obligare a pârâtei la daune compensatorii reprezentate de plata de majorări la TVA, şi alte obligaţii către stat, plata de dobânzi bancare împovărătoare plus beneficiu nerealizat datorită imposibilităţii de a contracta noi lucrări.
Susţine recurenta, în argumentarea acestei critici că pârâta prin mijloace ilegale, respectiv sustragerea garanţiei de bună execuţie, a avansului pentru buştenii pe care nu îi avea în stoc şi împrumutului de 6.000 RON a fost finanţată de societatea reclamantă cu suma de 162.266 RON pentru care aceasta a plătit dobânzi bancare şi penalizatoare aspecte care justifică acordarea daunelor compensatorii.
5.2. Recurenta pârâtă SC C.V. SRL şi-a întemeiat în drept recursul pe ipotezele reglementate de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., criticile formulate vizând obligarea sa la restituirea garanţiei de bună execuţie şi obligarea la plata lucrărilor suplimentare.
În ceea ce priveşte restituirea garanţiei de bună execuţiei recurenta pârâtă arată că potrivit contractului, art. 13.7 şi art. 58.3 pct. a, a notificat antreprenorului executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale pentru lucrările asumate fiind în drept să reţină garanţia de bună execuţie, în vederea remedierii acestora aşa încât soluţia instanţei de apel pe acest capăt de cerere este nelegală şi netemeinică.
În ceea ce priveşte executarea lucrărilor suplimentare în valoare de 16.340,88 RON conform facturii nr. PP/2005 recurenta susţine că expertul tehnic nu a identificat şi evaluat lucrările pretinse reţinând că nu au existat note de comandă suplimentare.
Totodată recurenta arată că factura nu întruneşte condiţiile de valabilitate pentru a fi luată în calcul, nefiind semnată de reprezentantul său legal, deoarece lucrările consemnate nu au fost cuprinse în contractul iniţial nr. AA/2004.
Referitor la lucrările suplimentare facturate în baza contractului nr. GG/2004 recurenta arată că potrivit art. 13 din contract, orice modificare a contractului trebuia consemnată într-un act adiţional, înscris care nu s-a întocmit cu privire la lucrările pretinse de antreprenor, ele urmând să se înscrie în valoarea iniţială a contractului de 22.000 RON.
Referitor la dobânda aplicată de instanţa de apel pentru valoarea lucrărilor suplimentare la contractul nr. GG/2004 recurenta susţine că dispoziţiile art. 5 alin. (2) care stabilesc procentul de 1% pe zi de întârziere se aplică numai pentru preţul iniţial stabilit conform devizului anexă la contract, iar pentru eventualele lucrări suplimentare, în absenţa unui acord expres nu se poate aplica decât dobânda legală.
6. Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de criticile formulate, constată următoarele:
6.1. Recursul declarat de recurenta reclamantă SC I. SRL se vădeşte nefondat.
Aspectele dezvoltate de recurentă, în susţinerea motivelor de recurs, indicate generic în preambulul cererii de recurs, art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., vizează chestiuni de netemeinicie şi de apreciere a probatoriului administrat, care nu pot face obiectul controlului de legalitate pe calea recursului în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Cu privire la contravaloarea lucrărilor suplimentare acordate în sumă de 16.347 RON pentru contractul nr. AA/2004 şi 14.080 RON pentru contractul nr. GG/2004, instanţa de apel îşi fundamentează soluţia pe constatările expertizei tehnice efectuată în cauză, pe înscrisurile şi corespondenţa dintre părţi cu privire la aceste lucrări pe recunoaşterea şi plata parţială de către pârâtă a contravalorii lor.
Or, recurenta reclamantă nu aduce nici un contraargument în susţinerea tezei sale, în sensul că sumele datorate sunt mai mari, astfel că nu poate fi reţinută ipoteza nemotivării sau lipsei de temei legal invocate în cererea de recurs.
6.2. Omisiunea instanţei de apel de a dispune obligarea pârâtei la
plata dobânzii legale pentru suma de 27.500 RON reprezentând garanţia de bună execuţie, a fost complinită prin încheierea din 26 august 2010 a Curţii de Apel Bacău de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 54 din 24 iunie 2010 în sensul că dobânda legală prevăzută de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 9/2000 este datorată şi pentru suma de 27.520 RON.
Cum încheierea de lămurire susmenţionată a rămas irevocabilă prin decizia nr. 4360 din 14 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motivul de recurs apare ca lipsit de interes.
6.3. Cu privire la neacordarea daunelor compensatorii, recurenta reclamantă reiterează susţinerile din faţa primei instanţe şi din apel solicitând reaprecierea probatoriului administrat cu consecinţa obligării pârâtei la plata daunelor compensatorii, aspecte care, aşa cum s-a arătat în preambulul acestor considerente, reprezintă chestiuni netemeinice ce nu se încadrează în motivele de nelegalitate susceptibile de control pe calea recursului.
7. Cu privire la recursul declarat de recurenta pârâtă, Înalta Curte constată că situaţiile invocate nu se convertesc în motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, respectiv lipsa de temei legal şi interpretarea greşită a clauzelor celor două contracte deduse judecăţii.
7.1. Dispunând obligarea pârâtei la restituirea garanţiei de bună execuţie consemnate de reclamanta în baza dispoziţiilor art. 13.1 din contractul nr. AA/2004, instanţa de apel s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 13.7 şi art. 13.8 din contract care stabilesc în mod clar şi precis procedura de revendicare a garanţiei de autoritatea contractantă, pârâta din cauză, procedură care nu a fost respectată.
Totodată, instanţa de apel a avut în vedere şi conţinutul procesului verbal de terminare a lucrărilor din 16 octombrie 2004 şi cel al procesului verbal de recepţie finală din 27 octombrie 2005.
Distinct de acestea, au fost reţinute în sarcina reclamantei şi deduse din suma datorată de pârâtă, contravaloarea unor lucrări neexecutate precum şi contravaloarea lucrărilor de înlocuire, remediere prevăzute în anexa 2 la procesul verbal de recepţie.
Aşa fiind, obligarea pârâtei la restituirea garanţiei de bună execuţie nu este susceptibilă de critică sub aspectul încălcării sau interpretării greşite a clauzelor contractului aşa cum susţine recurenta pârâtă, fără să demonstreze în ce măsură dispoziţiile legale referitoare la garanţie au fost interpretate şi aplicate greşit.
Contestarea executării lucrărilor suplimentare la a căror contravaloare a fost obligată recurenta pârâtă, nu poate fi pusă în discuţie în condiţiile în care instanţa şi-a motivat hotărârea devolutivă pe acest aspect, în raport cu probele administrate.
În ceea ce priveşte dobânda datorată pentru plata cu întârziere a contravalorii lucrărilor de către beneficiari, părţile au stabilit convenţional cuantumul acesteia, în cadrul fiecărui contract, aplicarea clauzei penale astfel consimţită fiind obligatorie pentru părţi cât şi pentru instanţă.
Dispoziţiile art. 5 din contractul nr. GG/2004 se referă la condiţiile şi termenul de plată pentru lucrările aferente contractului inclusiv pentru lucrările noi, sau suplimentare, reglementate în art. 13 din acelaşi contract, care se înscriu, în mod evident în cadrul executării obiectului contractului.
În alte cuvinte clauza penală stipulată în art. 5, se referă la plata tuturor lucrărilor executate în temeiul contractului, voinţa părţilor fiind neechivocă în acest sens.
Faţă de considerentele ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat în cauză de reclamanta şi pârâta ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC I. SRL Piatra Neamţ prin administrator judiciar G.C.S. Piatra Neamţ şi prin administrator statutar P.G.D. şi de pârâta SC C.V. SRL prin administrator statutar I.V. împotriva deciziei nr. 54 din 24 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3447/2012. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3452/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
