ICCJ. Decizia nr. 3453/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3453/2012
Dosar nr. 4953/121/2009
Şedinţa publică din 18 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 5019/121/2009, pe rolul Tribunalul Galaţi, reclamanta G.L, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 1.435.008 euro la cursul Băncii Naţionale a României din ziua achitării, reprezentând daune morale suferite de soţul reclamantei în perioada 1949 - 1964, ca urmare a condamnării cu caracter politic.
Ulterior, prin acţiunea înregistrată sub nr. 4953/121/2009 la aceeaşi instanţă, reclamanta a solicitat instanţei să se constate caracterul politic al măsurii administrative, având ca obiect stabilirea domiciliului obligatoriu în perioada 29 mai 1951 - 15 noiembrie 1953 (2 ani şi 6 luni) cu privire la soţul său, G.C., precum şi constatarea caracterului politic al condamnării acestuia timp de 8 ani şi 8 luni în perioada 5 octombrie 1948 - 24 mai 1951 şi 16 iulie 1958 - 30 iulie 1964.
La termenul de judecată din 6 noiembrie 2009, în temeiul dispoziţiilor art. 164 C. proc. civ., cele două acţiuni au fost conexate, iar prin sentinţa civilă nr. 1844 din 30 septembrie 2010, Tribunalul Galaţi a respins ca nefondate acţiunile conexate formulate de reclamanta G.L. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta s-a căsătorit cu G.C., condamnat politic, la data de 4 martie 1966, ulterior condamnării acestuia în perioadele 5 octombrie 1948 - 24 mai 1951 şi 16 iulie 1958 - 30 iulie 1964, iar pe de altă parte s-a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit în condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta G.L. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 260/A din 23 noiembrie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta G.L., reţinând că, chiar dacă s-ar admite vocaţia reclamantei de a solicita despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009, în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului condamnat politic G.C., urmează a fi avute în vedere considerentele deciziei nr. 12 din 19 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi şi care stabileşte că, urmare a Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1358/2010 şi nr. 1360/2010, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) Teza I-a din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic şi măsuri administrative asimilate acestora şi-au încetat efectele şi nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluţionate definitiv la data publicării deciziilor instanţei de contencios constituţional în M. Of.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta G.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, iar pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Critica adusă deciziei atacate se referă în esenţă la faptul că instanţa de apel a pronunţat o decizie nelegală întrucât, recurenta consideră că, Decizia nr. 1358/2010 a Curţii Constituţionale, invocată de instanţă în motivare, nu poate fi aplicată cauzelor aflate pe rol la data pronunţării ei, ci acţiunilor înregistrate ulterior publicării sale în M. Of.
Mai susţine recurenta că, la data introducerii cererii de chemare în judecată sub imperiul Legii nr. 221/2009, s-a născut un drept Ia acţiune pentru a solicita despăgubiri, inclusiv în temeiul art. 5, alin. (1), lit. a), astfel că, legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului.
În acest context, recurenta arată că, principiul neretroactivităţii legii civile noi este acea regulă de drept, potrivit căreia, o lege civilă se aplică numai situaţiilor care se ivesc în practică după intrarea ei în vigoare, neputându-se aplica faptelor sau actelor juridice petrecute anterior.
Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul reclamantei G.L. să fie respins, pentru următoarele considerente:
Reclamanta G.L. a promovat acţiunea privind obligarea Statului Român la acordarea daunelor morale, în temeiul dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, în calitate de persoană îndreptăţită.
Prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. din 15 noiembrie 2010, astfel că, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 şi dispoziţiile art. 147 din Constituţie.
Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, decizia prin care o normă de drept a fost declarată neconstituţională îşi încetează efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în M. Of., iar pe durata acestui termen, dispoziţiile sunt suspendate de drept.
În condiţiile stabilite de art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, decizia care a declarat neconstituţională o dispoziţie legală este definitivă şi obligatorie, iar efectele sale se răsfrâng şi în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepţia.
Decizia Curţii Constituţionale este general obligatorie, opozabilă „erga omnes";, inclusiv pentru instanţele judecătoreşti şi are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că, după publicare, ea are efect asupra cauzelor aflate în curs de soluţionare sau care se vor soluţiona în viitor.
Având în vedere considerentele arătate, concluzia care se impune este aceea că dispoziţia din lege declarată neconstituţională nu se mai poate aplica, instanţa învestită cu soluţionarea unei acţiuni căreia i se aplica norma declarată neconstituţională având obligaţia să nu aplice în acea cauză dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate a fost constatată prin Decizia Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei, potrivit căreia, instanţa de apel nu trebuia să aibă în vedere, la motivarea deciziei recurate, decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se constată că este nefondată, urmând a fi înlăturată.
Aceasta deoarece, prin decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în recursul în interesul legii, s-a stabilit că, urmare a Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1358/2010 şi 1360/2010, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 şi-au încetat efectele şi nu mai pot constitui temei legal pentru cauzele nesoluţionate definitiv la data publicării deciziilor instanţei de contencios constituţional în M. Of.
Pe de altă parte, împrejurarea că Deciziile Curţii Constituţionale produc efecte numai pentru viitor dă expresie unui alt principiu constituţional, acela al neretroactivităţii, ceea ce înseamnă că nu se poate aduce atingere unor drepturi definitiv câştigate sau situaţiilor juridice deja constituite.
În speţă, nu există însă un drept definitiv câştigat, iar reclamanta nu era titularul unui bun susceptibil de protecţie în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului câtă vreme la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1358/2010 nu exista o hotărâre definitivă, care să fi confirmat dreptul reclamantului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta G.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G.L. împotriva deciziei civile nr. 260/A din 23 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3452/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3455/2012. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
