ICCJ. Decizia nr. 3465/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3465/2012
Dosar nr.3173/105/2008
Şedinţa publică din 17 mai 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia nr. 121 din 21 aprilie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC I. SA Ploieşti împotriva sentinţei civile nr. 524 din 13 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert evaluator D.L. şi însuşit de expertul propus de reclamantă reiese fără putinţă de tăgadă că evaluarea terenului expropriat s-a raportat la preţurile cu care s-au vândut imobile de acelaşi fel situate în extravilanul comunei Blejoi la data întocmirii raportului de expertiză.
Suprafaţa de teren rămasă rest de proprietate are deschidere la D.N. 1/ A, astfel încât nu se poate vorbi de o diminuare a valorii terenului.
2. Recursul
2.1. Motive
Reclamanta a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:
În mod greşit instanţa de apel a considerat că la întocmirea raportului de expertiză au fost respectate dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Astfel, nu a fost calculată valoarea reală a terenului întrucât experţii au folosit ca oferte comparabile preţuri aferente terenurilor extravilane, care sunt mult mai mici decât preţurile practicate pentru terenurile intravilane.
Expertiza conţine preţuri practicate pentru terenuri din zone diferite ca aşezare administrativă faţă de localizarea terenului expropriat. Au fost folosite preţuri practicate pentru terenuri extravilane aflate în alte unităţi administrativ-teritoriale.
În mod greşit s-a apreciat că reclamanta nu a suferit un prejudiciu ca urmare a exproprierii.
2.2. Analiza recursului
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Instanţa de apel a susţinut că din raportul de expertiză rezultă „fără putinţă de tăgadă" că evaluarea terenului expropriat s-a raportat la preţurile cu care s-au vândut imobile de acelaşi fel situate în intravilanul localităţii Blejoi, însă, în afară de simpla trimitere la raportul de expertiză, afirmaţia instanţei nu este însoţită de prezentarea altor elemente probatorii care să susţină soluţia la care s-a oprit.
Astfel, într-un raport de expertiză depus la termenul din 10 decembrie 2009 se arată că pentru estimarea valorii de despăgubire se consideră că valoarea de piaţă care este cea mai justă de luat în considerare este exprimată de preţurile de ofertă publicate pe site-ul de internet la care se vor aplica corecţii privind deprecierile social-economice ale perioadei de la data evaluării. De asemenea, „se are în vedere că în perioada semestrului I/2009 nu sunt efectuate tranzacţii în zona analizată, cererea şi oferta fiind în aşteptare".
Aceste afirmaţii ale experţilor nu sunt însă însoţite de dovezi corespunzătoare.
Mai mult, prin raportul de expertiză au fost reţinute preţuri ale unor terenuri care sunt amplasate în alte zone decât cea unde este terenul în litigiu.
Pe de altă parte, pentru aplicarea corectă a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 nu pot fi avute în vedere ofertele de vânzare, faţă de inevitabila negociere a preţului, ştiut fiind că, de regulă, preţul solicitat este mai mare decât cel tranzacţionat.
Pe cale de consecinţă, stabilind cuantumul despăgubirii cuvenite reclamantei prin raportare la alte criterii decât cele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, instanţa de apel a pronunţat o soluţie nelegală decurgând din interpretarea greşită a acestui temei de drept. Ca atare, critica recurentului întruneşte cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În raport de dispoziţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi admis şi hotărârea din apel va fi casată cu trimitere spre rejudecarea apelului, fiind necesară efectuarea unei noi expertize pentru a se determina cuantumul despăgubirilor în raport de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, terenuri de aceeaşi natură, în zona în care se află terenul expropriat. Cu ocazia rejudecării va fi avută în vedere şi critica reclamantei privitoare la producerea unor daune cauzate de expropriere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC I. SA Ploieşti împotriva deciziei nr. 121 din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi, în consecinţă:
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3472/2012. Civil. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 3450/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
