ICCJ. Decizia nr. 3474/2012. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3474/2012
Dosar nr. 5386/1/2011
Şedinţa publică din 17 mai 2012
Asupra recursului civil de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 31 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 10359/300/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins cererea de suspendare a cauzei, formulată de recurenta-reclamantă H.E.M.
Curtea de apel a reţinut că a fost învestită cu recursurile declarate de reclamantele H.E.M. şi H.E. şi de intervenienta Asociaţia A. împotriva deciziei nr. 926 din 24 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Cererea de suspendare a judecăţii a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dar condiţiile prevăzute de acest text de lege nu sunt întrunite, pentru că soluţionarea acestei cauze nu depinde de soluţionarea cererii de strămutare formulată de H.E.M., cu atât mai mult cu cât Înalta Curte nu a dispus suspendarea judecăţii.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamantele H.E.M. şi H.E.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., recurentele au arătat că decizia atacată este nelegală, deoarece Curtea de Apel Bucureşti nu a ţinut cont de faptul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Recursul declarat este inadmisibil, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 2441 C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.
Prin urmare, este admisibil recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii în primă instanţă şi în apel, nu şi recursul împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii în recurs.
În cauză, suspendarea judecăţii s-a dispus în cadrul unei proceduri de judecare a recursului, motiv pentru care, faţă de dispoziţiile art. 2441 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea este inadmisibil.
De altfel, ulterior, cererea de strămutare a fost respinsă de instanţa supremă, iar procedura de judecată a recursurilor, în cadrul căreia a fost formulată cererea de suspendare, a fost soluţionată prin decizia nr. 1232 din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Cât priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, se va face aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., recurentele urmând a fi obligate la plata onorariului de avocat într-un cuantum care să reflecte de valoarea şi natura pricinii şi munca îndeplinită de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele H.E.M. şi H.E. împotriva încheierii din 31 mai 2011, dată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. 10359/300/2005.
Obligă pe recurente la 500 RON cheltuieli de judecată către intimaţii-pârâţi A.D. şi A.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3388/2012. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 3493/2012. Civil. Constatare nulitate act... → |
|---|
