ICCJ. Decizia nr. 3596/2012. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3596/2012
Dosar nr. 550/33/2012
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj de reclamantul K.N.Ş. în contradictoriu cu pârâta C.A.S. a judeţului Cluj, a solicitat instanţei anularea titlului executoriu din 28 martie 2009, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că nu datorează suma pretinsă cu titlu de contribuţie la F.N.U.A.S.S. ci cu titlu de dobânzi.
Prin sentinţa civilă nr. 1229 din 16 aprilie 2010 a Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj şi s-a declinat competenţa materială de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
În pronunţarea acestei hotărâri Tribunalul a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 218 C. proc. fisc., actul care poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ este decizia emisă în soluţionarea contestaţiei formulate în baza dispoziţiilor art. 205 şi urm. din acelaşi act normativ, că titlurile executorii şi somaţia de executare, fiind acte de executare silită, pot fi atacate doar pe calea contestaţiei la executare, prevăzute de dispoziţiile art. 172-174 C. proc. fisc., competenţa stabilindu-se potrivit dreptului comun.
Dosarul s-a înregistrat sub nr. 18214/211/2010 la Judecătoria Cluj-Napoca.
Prin sentinţa civilă nr. 3691 din 9 martie 2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a admis excepţia nelegalei timbrări şi s-a anulat contestaţia la executare formulată de contestatorul K.N.Ş., ca nelegal timbrată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 1615/R din 16 noiembrie 2010 a Tribunalului Cluj, s-a admis recursul declarat de K.N.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 3691 din 9 martie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 18214/211/2010 al Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost casată şi s-a dispus rejudecarea de către instanţa de fond, Judecătoria Cluj-Napoca, care prin sentinţa civilă nr. 2651 din 8 februarie 2012 a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de către contestator şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de către contestatorul K.N.Ş. în contradictoriu cu intimata C.A.S. a judeţului Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj şi a dispus înaintarea dosarului Curţii de Apel Cluj pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competenţă ivit.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria a luat în considerare precizarea contestatorului potrivit căreia acesta înţelege să susţină acţiunea sa ca fiind în contencios administrativ, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, în virtutea principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil, în speţă fiind incidente, sub aspectul determinării competenţei materiale, dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 27/F din 2 mai 2012 a stabilit că instanţa competentă material în soluţionarea pricinii, este Judecătoria Cluj-Napoca.
În fundamentarea acestei hotărâri cu rol de regulator de competenţă instanţa a apreciat că, în raport de natura cauzei, de temeiul de drept pe care contestatorul şi-a întemeiat cererea, instanţa competentă material este cea determinată de art. 400 alin. (1) C. proc. civ., respectiv judecătoria.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs contestatorul K.N.Ş. care prin criticile formulate reproşează instanţei faptul că, prin calificarea de către aceasta a acţiunii drept o nouă contestaţie la executare a limitat în mod excesiv, nelegal şi netemeinic principiul disponibilităţii, anihilându-i practic aplicabilitatea.
În dezvoltarea acestei critici recurentul punctează asupra faptului că tribunalul nu avea niciun temei juridic în baza căruia să deturneze caracterul de acţiune în contencios administrativ al acţiunii cu judecarea căreia a fost învestit, că singura soluţie legală ar fi fost aceea de respingere a cererii ca inadmisibilă, motivarea în acest sens fiind cel puţin la fel de facilă, fiind însă totodată şi prezumtiv legală (adică fiind pronunţată în analizarea/judecarea efectivă a cauzei, şi nu bazată pe soluţia nejudecării acesteia, altfel decât raportat la competenţă).
Arată recurentul că prin sentinţa atacată i se refuză efectiv accesul la instanţa de contencios administrativ, orice demers de această natură fiind efectiv deturnat şi calificat în totală opoziţie cu principiul disponibilităţii, al voinţei sale clar exprimate într-o nouă şi iluzorie contestaţie la executare.
Înalta Curte, examinând sentinţa recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul K.N.Ş. a solicitat anularea actului administrativ-fiscal reprezentat de titlul executoriu din data de 28 martie 2009 emis de pârâta C.A.S. Cluj.
Aşadar, actul ce se cere a fi anulat are caracterul unui titlu executoriu de natură fiscală, fiindu-i aplicabil, sub aspectul căilor de atac, regimul juridic propriu al unor acte de executare.
Aşadar, cum anularea unui act de executare se poate realiza numai pe calea contestaţiei la executare, în speţă sunt incidente sub aspectul calificării acţiunii dispoziţiile art. 172 - 174 C. fisc., competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revenind conform art. 400 alin. (1) C. proc. civ., instanţei de drept comun, respectiv judecătoriei.
În considerarea celor ce preced Înalta Curte, constatând că sentinţa recurată, nu este susceptibilă de a fi reformată, din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant K.N.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 27/F din 2 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 25 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3594/2012. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3597/2012. Civil. Nulitate act juridic.... → |
|---|
