ICCJ. Decizia nr. 3844/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 3844/2012
Dosar nr. 66822/3/2011
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 4 octombrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Hunedoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţii K.Y. şi K.Y., privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative aplicată mamei şi bunicii lor şi obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 80.000 RON, câte 40.000 RON fiecare.
Constatând, prin sentinţa civilă nr. 243/2011 din 28 septembrie 2010, că domiciliul reclamanţilor se află în străinătate, această situaţie atrage incidenţa art. 155 din Legea nr. 105/1999, astfel că, în conformitate cu aceste dispoziţii legale, competenţa de soluţionare a litigiului revine Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, invocând, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale, a constatat că, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009, cererea este de competenţa tribunalului secţiei civile, în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată, astfel că, admiţând această excepţie, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Hunedoara, pe raza căruia şi-au ales domiciliul reclamanţii.
Constatând ivit conflictul de competenţă, instanţa a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Având în vedere conflictul negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând actele şi lucrările dosarului, stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Cererea formulată de reclamant îşi are temeiul juridic în Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Potrivit art. 4 alin. (4) din lege, competenţa de soluţionare a unei astfel de cereri, aparţine secţiei civile a tribunalului, în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată.
În speţă, reclamantul şi-a ales domiciliul în oraşul Deva, la S.C.A. M.R., neputând fi incidente dispoziţiile art. 155 din Legea nr. 105/1992, întrucât, vizează numai competenţa materială, cu privire la care instanţele nu sunt în conflict, fiind incidente prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 conform cărora competenţa soluţionării cererii dedusă judecăţii revine secţiei civile a Tribunalului Hunedoara în circumscripţia căruia şi-a ales domiciliul procesual reclamanţii ce trebuie considerat echivalentul unui domiciliu real de natură a produce aceleaşi efecte juridice atât în ce priveşte comunicarea actelor de procedură cât şi pentru determinarea competenţei teritoriale.
Este de reţinut că prin Legea nr. 221/2009 legiuitorul român a urmărit să faciliteze persoanei interesate soluţionarea rapidă a cererilor formulate în temeiul acestei legi, care să implice o modalitate de administrare a probatoriilor la îndemâna părţii ce a formulat cererea.
Drept consecinţă, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită de instanţa supremă, în favoarea Tribunalului Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului ivit între reclamanţii K.Y. şi K.Y. şi pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3843/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3845/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
